Orez
Orezul constituie sursa principală de hrană pentru o mare parte a populației de pe glob, datorită faptului că se prelucrează ușor, e valoros nutritiv și are o digestibilitate ridicată.
Orez
Subprodusele rezultate din cultura de orez sunt folosite pentru furajarea animalelor, dar sunt utilizate și la fabricarea hârtiei sau a cartonului. Din bobul de orez se mai pot obține: făinuri, amidonuri sau pudre fine care ajută la prepararea medicamentelor.
Solurile ușor valorizate de cultura de orez sunt cele de luncă, aluviale normale, saline sau alcaline. Trebuie evitată cultivarea orezului pe soluri nisipoase sau argiloase.
Semănarea orezului se efectuează atunci când temperatura solului (la adâncimea potrivită însămânțării) atinge 11-12 grade Celsius, cu tendința de creștere în zilele următoare. Calendaristic, cea de-a doua decadă a lunii aprilie marchează începutul sezonului de semănat orez. Acesta necesită minimum 1000 de ore de lumina solară.
Cea mai pretențioasă cereală față de apă, cultura de orez are nevoie de o normă de irigație de 20 000 m³ apă/ha/an în România. În zona temperată, unde oscilațiile bruște de temperatură sunt frecvente în sezonul cald, cantitatea de apă are un rol termoregulator important. Datorită conținutului de săruri de maximum 1-2 g/l, apa provenită din ape curgătoare este cea mai potrivită pentru irigarea orezului.
În ceea ce privește lucrările de îngrijire a culturii de orez, cea mai frecventă provocare este combaterea buruienilor, a bolilor și a dăunătorilor. Se apreciază că buruienile aduc pagube enorme, la nivel mondial, culturilor de orez.
