Afin [Vaccinium myrtillus]

La Institutul Mărăcineni din Argeș este și una dintre cele mai vechi plantații de afin din țară. Ea a fost înființată în anul 1967. Această cultură poate avea o longevitate fantastică, în jur a 50 de ani.

Cea mai bună perioadă pentru a planta afinul este toamna, mai exact în lunile octombrie sau noiembrie.

Condiții de cultivare

Afinul poate rezista la temperaturi de până la -20 de grade Celsius, în timpul repausului vegetativ. De asemenea, afinul crește foarte bine în solurile acide, cele cu pH cuprins între 4.3 și 5.5. Pentru a menține aciditatea solului trebuie adaugate turbă acidă, rumeguș de conifer sau gunoi de grajd fermentat iar solul trebuie să fie bine drenat și bogat în humus. Cultura este de preferat să fie înființată în zone de deal, montane sau premontane, dar se poate dezvolta și în zone de câmpie.

Afinul este foarte pretențios în ceea ce privește necesarul de apă, mai ales în perioada creșterii și în cea a maturării fructelor. Nu îi priește ca apa să stagneze mult timp în sol, dar nu suportă nici uscăciunea excesivă.

Atunci când plantați afinul, ar fi bine să nu uitați de fasonarea rădăcinilor, tăierea celor uscate ori a celor rupte. Rădăcinile prea lungi trebuie scurtate și se recomandă mocirlirea acestora. Arbuștii de afin necesită tundere ca să reziste în timp și pentru a face fructe din abundență.

Întreținerea culturii de afin

Îngrijită corect, cultura de afin poate produce recolte chiar și de 9 tone/ha, în funcție de soi. Afinul intră pe rod la 2-3 ani după plantare și multe soiuri rămân productive chiar și 30 de ani, cu condiția realizării corecte și la timp a tăierilor de regenerare, a efectuării lucrărilor de întreținere și a aplicării măsurilor fitosanitare corecte.

Luna martie este anotimpul dedicat îngrijirii afinului. Se elimină părțile din planta bolnavă sau cele aglomerate din mijlocul tufișului. Groapa în care se plantează afinul trebuie sa aibă 40 cm lungime, 40 cm lățime și o adâncime de 40 cm. Tufele de afin se plantează la o distanță de un metru între plante și de trei metri între rânduri. Afinul crește sub formă de tufă și poate atinge o înălțime de aproximativ 3 metri. Este o specie autofertilă și preferă clima temperată.

De asemenea, și terenul din jurul arbustului trebuie întreținut și eliminate toate buruienile care ar putea să dăuneze afinului și se pot aplica inclusiv erbicide.

Combaterea buruienilor, bolilor și dăunătorilor

O cultură de afin reușită și cu o relativă rezistență în fața atacului agenților de dăunare presupune alegerea a 2-3 soiuri diferite, material săditor de calitate, adică arbuști cu vârsta de 2-3 ani, cu un sistem radicular foarte bine dezvoltat.

Cultura poate fi afectată de o serie de afecțiuni precum:

Boli bacteriene (cauzate de ciuperci)

• Putregaiul cenușiu
• Antracnoza
• Cancerul tulpinilor
• Cancerul lăstarilor
• Arsura lăstarilor
• Septorioza
• Făinarea
• Monilioza
• Rugina frunzelor
• Înroșirea frunzelor

• Virusul deformării frunzelor afinului
• Oprirea creșterii
• Mături de vrăjitoare
• Falsa înflorire
• Mozaicul afinului
• Virusul pătării inelare roșii a afinului
• Virusul pătării inelare

• Cicada gheboasă
• Gărgărița mugurilor
• Gărgărița florilor de afin
• Gărgărița fructelor de afin
• Musca afinului
• Cotarul verde
• Păduchele țestos

Una dintre cele mai întâlnite boli la culturile de afin este putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea), de aceea BASF recomandă, pentru combaterea acestuia, aplicarea fungicidului Scala^®, în doza omologată de 2 l/ha. Totodată, fungicidul poate fi folosit și pentru combaterea rapănului (Venturia spp), în cazul afinului canadian.

Produsul se aplică între stadiile BBCH 60-79, (de la începutul înfloririi, până în momentul în care fructele sunt dezvoltate în proporție de 90% din forma lor finală). Se pot aplica cel mult 2 tratamente pe sezon, cu o pauză de 10 zile între aplicări. Este nevoie de cel puțin 3 zile de pauză de la ultimul tratament până la recoltare.