Zmeur [Rubus idaeus]

Zmeurul face parte din familia Roasaceae Juss., genul Rubus, și a fost cultivat pentru prima dată în secolul XVI. Tulpina acestui arbust poate ajunge la înălțimi între 1-2 metri. Frunzele sunt de tip imparipenat-compus, având 3 sau 5 foliole ovale sau lanceolate, cu partea superioară verde iar cea inferioară albicioasă și cu aspect tomentos. Mugurii micști se află la o înălțime între 60-150 cm, iar florile prezintă petale de diferite culori, dispuse în cinci sepale.

Soiurile de zmeur cel mai des întâlnite se pot clasifica, după tipul de fructificare, în floricane-nemontante, floricane remontante și primocane. Primele fructifică vara, pe tulpinile de doi ani, precum soiul Rubin Bulgăresc sau Meeker. Al doilea tip fructifică de două ori pe an și aici putem aminti soiurile Gustar sau Heritage. Al treilea tip se remarcă prin creșterea lăstarilor și fructificarea în același an și aici putem aminti soiurile Polka, Gold sau Joan.

Condiții de cultivare a zmeurului

Zmeurul preferă temperaturi de 16-24°C în general. Nu poate intra în vegetație la temperaturi mai mici de 5°C, însă în perioada de repaus vegetativ rezistă și la temperaturi de -30°C, în funcție de soi. Este bine ca plantele să fie cultivate în grădină în locuri adăpostite de vânt și cu acces liber la lumină, pentru a putea fructifica pe deplin. Ideal ar fi ca zmeurul să fie cultivat pe terenuri expuse spre sud, sud-est sau sud-vest, plane sau cu o pantă foarte mică.

Plantarea zmeurului de cultură se poate face pe toată perioada repausului vegetativ, cu condiția ca temperaturile să fie mai mari de 5°C iar solul să nu fie înghețat. Perioadele optime de plantare sunt însă toamna târziu sau primăvara devreme. Înainte de plantare, terenul se pregătește prin scarificare sau desfundarea terenului la aproximativ 40 cm. Toamna se poate face și o arătură la 30 sau 35 cm, cu aproximativ o lună înaintea plantării. Ulterior, fertilizarea de bază se va efectua cu îngrășăminte complexe și, opțional organice. Solul trebuie apoi mărunțit și nivelat mecanic sau manual, în funcție de locul de plantare.

Se va folosi doar material certificat, din pepiniere, pentru a te asigura că nu există boli. Pământul de pe rădăcini trebuie curățat înainte de plantare, dacă se folosesc plante de un an. O bună practică este să se înființeze cultura pe rânduri distanțate la 2,5 m. Între plante ar trebui păstrată o distanță de aproximativ jumătate de metru, însă aceste cifre pot varia în funcție de soi sau nevoile specifice.

Zmeurul de cultură trebuie irigat prin picurare, mai ales în condiții de secetă. Atenție însă, deoarece zmeurul nu tolerează exces de umiditate la nivelul sistemului radicular și nici nu trebuie plantat dacă pânza de apă freatică se află la adâncimi mai mici de 2 metri. Solurile ideale pentru cultura de zmeur sunt cele lutoase sau nisipo-lutoase, afânate și drenate bine. Solurile argiloase nu sunt recomandate pentru cultura de zmeur.

Îngrijirea culturii de zmeur

Cultura de zmeur va intra pe rod abia în cel de-al doilea an după înființare, în general, cu excepția soiurilor primocane (care înfloresc și fructifică în același an) sau remontante (care fructifică de două ori pe an). Cu toate acestea, specialiștii recomandă ca arbuștii de zmeur de grădină să fie supuși tăierilor de formare în primii doi ani, pentru a putea consolida tufa. Astfel, cultura va putea produce recolte de calitate, în volume mari și constante chiar și 10-11 ani.

Cultivatorii trebuie să știe că o tufă de 3 ani trebuie întreținută prin tăierea tulpinilor de doi ani care s-au uscat. De asemenea, pentru zmeurul de cultură este obligatorie montarea unui sistem de susținere pe care se vor lega sau palisa lăstarii și tulpinile.

La cultura de zmeur sunt specifice două tipuri de tăiere: de formare și de fructificare. Tăierea de formare constă în scurtarea tulpinilor la aproximativ 15 sau 20 cm imediat după plantare, apoi, în tăieri în verde pentru eliminarea inflorescențelor în primul an după plantare, respectiv tăieri de înlăturare a tulpinii de doi ani. Tăierile de fructificare se vor face abia din anul al treilea. Acestea pot fi în verde, pentru tulpinile de doi ani sau în uscat. Tăierile la zmeur depind în mare parte de soiul cultivat.

În privința lucrărilor de fertilizare la zmeur, se pot efectua: fertilizarea anuală, la început de martie, cu îngrășăminte complexe, fertilizarea fazială, administrată prin sistemul de irigare sau fertilizări punctuale, foliare, atunci când trebuie prevenite anumite carențe de nutrienți.

Prevenirea și combaterea buruienilor, bolilor și dăunătorilor la cultura de zmeur

Pentru combaterea buruienilor se pot efectua lucrări de prașilă la o adâncime de aproximativ 5 cm, dar numai între rânduri, dacă intervalul respectiv nu este inierbat. Lucrările nu se mai fac atunci când fructele încep să se matureze deoarece se poate ridica praf care să le afecteze calitatea.

Bolile care pot afecta cultura de zmeur sunt: antracnoza, cancerul bacterian, făinarea, focul bacterian, mana, monilioza, putregaiul cenușiu, putregaiul fibros al rădăcinilor, rugina zmeurului, rugina galbenă sau septorioza.

Pentru combaterea putregaiului cenușiu la cultura de zmeur recomandăm fungicidul Scala^®. Acesta se utilizează în perioada de vegetație (BBCH 60-85) cuprinsă între deschiderea primelor flori și coacerea fructelor. Se pot efectua maximum 2 tratamente pe an, cu 7 zile pauză între ele. Doza recomandată este de 2 litri/ha, iar timpul de pauză dintre ultima aplicare și recoltare este de 3 zile.

Cultura de zmeur poate fi afectată de dăunători precum: acarienii, afidele, gărgărița neagră a zmeurului, gărgărița dudului, gândacul zmeurului și murului, musca zmeurei, nematozii sau păduchele din San Jose.