Managementul samulastrei de rapiţă Clearfield
Samulastra de rapiţă a devenit o buruiană tot mai frecventă în culturi datorită, în principal reducerii timpului de rotaţie şi revenirii tot mai des în cultură (de exemplu: rapiţă/grâu/grâu/rapiţă). Acest tip de rotaţie, bazat mai mult pe considerente economice, a înlocuit tipul de rotaţie tradiţional al culturilor şi determină astfel mai multe probleme fitosanitare mai ales referitoare la presiunea exercitată de boli şi buruieni. Ca buruiană, samulastra de rapiţă are o serie de caracteristici care pot crea uneori probleme.
Oricum, rapiţa ca samulastră nu constituie un pericol mare în culturile următoare. Numeroase programe, măsuri culturale şi chimice sunt disponibile pentru a combate samulastra de rapiţă. Aceste măsuri sunt parte a practicilor comune pe care le folosesc în mod curent fermierii din Europa.
Dar controlul samulastrei de rapiţă Clearfield necesită planificare din timp, deoarece această samulastră arată o toleranţă crescută la anumite erbicide folosite în culturile următoare. Rapiţa Clearfield posedă, până la o anumită limită, toleranţă la anumite erbicide cu mod de acţiune de inhibare ALS, care afectează eficacitatea acestora în combaterea samulastrei de rapiţă Clearfield.
Faţă de modalitatea actuală de combatere a samulastrei de rapiţă, bazată adesea numai pe erbicide sulfoniluree sau alte erbicide ALS (grupa B, HRAC), fermierii trebuie să îşi adapteze strategia de combatere a samulastrei de rapiţă Clearfield, prin includerea de erbicide care nu aparţin grupei ALS sau în combinaţie cu erbicide din grupa ALS.