Ce spun expertii despre septorioză
01.11.2016
Interviu: cele mai bune metode de control și combatere a septoriozei cerealelor
Septorioza poate reprezenta o adevărată provocare pentru mulți dintre fermieri. Atacul agentului patogen este favorizat de un cumul de factori. Multitudinea variabilelor, precum factorii climatici, resursele de spori din sol, rotația culturilor, perioada și modul de aplicare a tratamentelor influențează decisiv soarta unei culturi și inclusiv gradul de combatere a septoriozei. Iată de ce am apelat la Gheorghe Petcu, specialist Dezvoltare Divizia Protecția Plantelor în cadrul Centrului de Competențe Tehnice BASF, pentru o părere avizată.
Domnule Petcu, ce provocări presupune atacul septoriozei?
Septorioza este boala care apare cu frecvență mare în fiecare an în toate zonele de cultură a cerealelor din România. Ne așteptăm să avem infestări chiar din această toamnă, în funcție de evoluția condițiilor climatice. Dacă culturile sunt semănate din timp și au o dezvoltare puternică, infestările apar în condiții de umiditate excesivă chiar din toamnă. Într-o astfel de situație, pentru culturi cu o acoperire foarte bună a terenului, se recomandă chiar din toamnă să se aplice un fungicid. Aceasta ar fi prima măsură preventivă. Dar asta nu înseamnă că fermierii trebuie să neglijeze tratamentele din primăvară. Acestea sunt excepții, sunt situații relativ speciale, în care trebuie să se intervină cu tratamente chiar din toamnă.
Ați constatat în ultima vreme o creștere a atacurilor de septorioză?
A apărut, într-adevăr, o incidență mai mare a atacurilor de septorioză, dar nu neapărat din cauza agentului patogen, ci mai degrabă din cauza nerespectării unor măsuri agro-tehnice sau a acestor modificări climatice. Atacurile de Septoria sunt practic destul de puternice, mai ales atunci când sunt neglijate sau întârziate tratamentele. Aceasta e și o problemă care ține de biologia plantelor și a ciupercilor. Trebuie să se respecte rotația culturilor. Dacă se cultivă, succesiv cereale după cereale, atunci fermierii sigur trebuie să se aștepte la apariția septoriozei. Practic, ciuperca iernează în resturile vegetale, iar sporii care au rămas în paie reprezintă sursa de infestare pentru anul următor.
Alte cauze posibile mai pot fi gradul de rezistență al soiului folosit, sau poate evoluția climatului. Însă unul dintre cei mai importanți factori care favorizează apariția septoriozei îl reprezintă rotația culturilor la trei sau chiar la doi ani. Unii fermieri pun rapiță și grâu în 2-3 cicluri, unul după altul. Practic, nu lasă o perioadă mai lungă, necesară pentru a se epuiza rezervele de spori ai ciupercii din sol.
Ce tratamente recomandați?
Se pot aplica mai multe scheme de tratament, atât în toamnă, dacă este cazul, cât și în primăvară. Ce tratamente și cât de multe se aplică, depinde foarte mult de condițiile din zonă și, bineînțeles, de disponibilitatea financiară a fiecărui fermier. În toamnă, mai ales în cele lungi, când avem un sezon mai umed, este foarte bine să se aplice un tratament cu fungicid în stadiul de înfrățire. S-au constatat destule cazuri de atac al Septoria chiar din toamnă. Mulți fermieri văd uneori 2-3 frunze atacate și preferă să ignore primele semne. Nu e bine deloc.
Se mai pot aplica o serie de tratamente în primăvară. La fel, în funcție de condițiile specifice zonei sau de puterea financiară a fermierilor. Un prim tratament ar fi necesar imediat după pornirea în vegetație, până la formarea celui de-al doilea nod, venind apoi cu un al doilea tratament la apariția burdufului, înainte de a se desface frunza-steag, adică la apariția ultimei frunze.
Tratamentele trebuie alese în funcție de evoluția culturilor. Unele sunt culturi cu soiuri mai timpurii, altele mai tardive. Ele trebuie urmărite ca atare, în funcție de momentul în care își ating stadiile de vegetație respective și în funcție de intensitatea atacului septoriozei.
Există limitări ale tratamentelor de care dispun fermierii la momentul de față?
Limitările sunt greu de cuantificat, poate dacă fermierii nu aplică tratamentul la timp. Aplicarea la timp a tratamentului este una dintre condițiile esențiale pentru ca acesta să prindă în totalitate evoluția agentului patogen. Altfel eficacitatea nu va mai fi cea scontată, chiar și la tratamentele bune.
Ciuperca, în momentul în care ajunge la un anumit stadiu de dezvoltare, poate evolua rapid și poate forma alte tipuri de fungi care să genereze noi infestări. Dacă deja a pornit în aceste stadii, sau e prezentă în cultură, poate pune probleme. Nu poți controla mereu totul, dacă nu aplici tratamentul la timp. De aceea, cel mai bine este să previi, decât să mergi pe ideea că ai eradicat atacul în momentul în care ai văzut simptomele.
Ce ne puteți spune despre durata de protecție a tratamentelor actuale?
Produsele pentru protecția plantelor au evoluat în timp ca mod de acțiune și ca deplasare în plantă. În general vorbind, există tratamente care sunt translocate, care se mișcă mai rapid în interiorul aparatului vegetativ, sau tratamente care se mișcă mai încet. Sunt propagate, penetrează țesuturile după aplicare și pot acționa direct în locul unde se dezvoltă organele ciupercilor.
Cum spuneam, există unele fungicide cu acțiune foarte rapidă. Asta și înseamnă că vor fi repede metabolizate, iar dacă apare o nouă infecție, planta nu mai este apărată. Practic, protecția este de scurtă durată. Fungicidele care au o sistemie mai lentă, care se translocă mai încet, au o durată mai mare de protecție a cerealelor.
Produsele de ultimă generație au două avantaje. De exemplu, noul fungicid pentru cereale Priaxor® EC se translocă mai lent, are o durată de protecție mai mare și o eficacitate mai bună, practic deplasându-se mai lent, acoperă și protejează și noile creșteri. O a doua caracteristică a produselor de nouă generație stă în modul lor de formulare. Sunt produse care formează depozite la suprafața aparatului foliar și penetrează lent frunza. Ele rămân ca depozit și în timp sunt absorbite în interiorul plantei.
Ce le-ați recomanda fermierilor care se confruntă cu septoriozele?
În primul rând, să respecte rotația culturilor și să aplice tratamentele la timp. Modul de lucru al terenului contează apoi foarte mult. Acum se lucrează mult pe sistemul de minimum tillage, lucrări reduse ale solului. Este un sistem care permite rămânerea la suprafața solului a unei mari cantități de paie neîncorporate. Cantitatea depinde de la zonă la zonă, de la plantă a plantă, dar rămân cantități mari de resturi vegetale în stratul superficial. Practic, dacă se revine pe aceeași suprafață tot cu cereale, există la îndemână rezerva de inoculi pentru infestare.
În caz de minimum tillage e obligatoriu să faci tratament in toamnă, daca se efectuează semănatul din timp și dacă există și condiții de irigare. Schemele de tratament trebuie urmărite, astfel încât să se țină sub control evoluția patogenilor.
La ce se referă tehnologia AgCelence®?
Tehnologia AgCelence® implică un management mai bun al utilizării azotului și resurselor minerale în general, a elementelor din sol, astfel încât, în anumite momente critice pentru plantă, ea să poată fi practic scoasă din starea de stres.
Noile produse care beneficiază de efectul de vitalizare AgCelence® pot da sporuri de producție și de 15-20%. Depinde însă de multe condiții, de tehnologia folosită, de celelalte tratamente. Dar totodată, efectul AgCelence® este în același timp și de reducere a pierderilor.
Celălalt mare avantaj al AgCelence® este calitatea. Când asiguri o bună funcționare a plantei, menții aparatul foliar sănătos pentru o mai lungă perioadă, permiți să se acumuleze în bob o cantitate suplimentară de substanță uscată. Aceasta este, practic, cheia tehnologiei AgCelence®. Reduce viteza de îmbătrânire determinată de condițiile de stres, astfel încât să permită plantei să prelungească perioada de definitivare a calității și a împlinirii bobului.
Există restricții legate de fungicidul Priaxor® EC?
Nu. Noul fungicid pentru cereale Priaxor® EC, de la BASF, nu are restricții, nu intră în grupa de toxicitate, deci este posibil ca fermierii să îl folosească fără să fie nevoiți să dețină autorizația T sau T+. Se poate așadar utiliza și de către fermieri mici sau mijlocii, care nu au aceste autorizații de toxicitate.