Combaterea bolilor și buruienilor la soia
28.02.2020
O cultură de soia este una foarte profitabilă, atât timp cât este îngrijită corespunzător. Află care sunt principalii dăunători care apar la o astfel de cultură și cum pot fi aceștia combătuți
Soia (Glycine max) este o plantă de cultură care face parte din familia Fabaceae. Originară din Asia, aceasta este una dintre cele mai hrănitoare plante de cultură, îndeosebi datorită conținutului mare de proteine din semințe (40%).
Deși este destul de sensibilă la îmburuienare și are nevoie de un nivel ridicat de umiditate în sol, o cultură de soia este extrem de profitabilă, chiar și pentru țara noastră, atât timp cât toate bolile și buruienile sunt combătute în mod corespunzător.
În cele ce urmează, vom discuta despre principalele buruieni și boli ale culturii de soia și vom prezenta cele mai eficiente metode de combatere a acestora.
- Principalele buruieni la soia
- Combaterea buruienilor la soia
- Principalele boli la soia
- Prevenirea și combaterea bolilor la soia
Principalele buruieni la soia
Potrivit specialiștilor, buruienile afectează culturile agricole de soia într-un mod mult mai agresiv decât alți agenți de dăunare, având în vedere că, pierderile de producție la această cultură pot varia între 30 și 100% în cazul în care nu se iau măsuri de combatere.
În culturile de soia se găsesc atât buruieni monocotiledonate (cu frunza îngustă) cât și buruieni dicotiledonate (cu frunza lată)
Buruieni monocotiledonate
Principalele tipuri de buruieni monocotiledonate, care pot afecta o cultură de soia sunt: coada-vulpii (Alopecurus pratensis), iarba-vântului (Apera spica-venti), pirul târâtor (Agropyron repens), iarba-bărboasă (Echinochloa crus-galli), mohorul verde (Setaria viridis), costreiul (Sorghum halepense) etc.
Buruieni dicotiledonate
Principalele plante care intră în categoria buruienilor dicotiledonate sunt: teișorul (Abutilon theophrasti), știrul sălbatic (Amaranthus retroflexus), ambrozia (Ambrosia artemisiifolia), pălămida (Cirsium arvense), busuiocul sălbatic (Galinsoga parviflora), urzica-moartă (Lamium album), volbura (Convolvulus arvensis), loboda porcească (Chenopodium album), zarna (Solanum nigrum), cornuti (Xanthium strumarium), susai (Sonchus arvense), samulastra de floarea-soarelui etc.
Combaterea buruienilor la soia
În condițiile în care îmburuienarea este o problemă pregnantă la culturile de soia, combaterea acesteia trebuie să reprezinte o prioritate pentru toți fermierii care cultivă această plantă.
De asemenea, tratamentele cu erbicide trebuie aplicate după o schemă foarte bine pusă la punct, bazată atât pe erbicidarea preemergentă, cât și pe cea postemergentă. De asemenea, este necesar să cunoaștem istoricul parcelei, pentru a identifica mai ușor buruienile persistente în acel loc.
Aplicarea unei scheme corecte de erbicidare va contribui la creșterea productivității la hectar și va reduce costurile necesare cu întreținerea culturii. Iată care sunt cele mai potrivite tratamente împotriva buruienilor la soia și când trebuie acestea aplicate:
Tratamente preemergente, imediat după semănat
La culturile de soia, erbicidatul preemergent este foarte important, deoarece spectrul de buruieni combătute în această etapă a erbicidării este unul foarte larg, permite răsărirea culturii fără presiunea buruienilor, are acțiune lunga la sol și asigură o mai mare flexibilitate în aplicarea erbicidelor postemergente . Cu o schemă clară de tratament, în preemergență se pot combate anumite buruieni dicotiledonate anuale și monocotiledonate anuale.
Un erbicid preemergent potrivit pentru cultura de soia este Frontier® Forte, care are la bază substanța activă dimetenamid-P, din grupa amidelor. Această soluție de erbicidare are o acțiune sistemică, iar substanța activă a acestuia începe să fie absorbită imediat după aplicare, prin coleoptilul buruienilor.
Frontier® Forte va atinge efectul maxim în cultură după un interval de 7-10 zile de la aplicare, fiind solubilizat în stratul de sol prin intermediul ploilor sau al irigațiilor. Își va dovedi eficacitatea îndeosebi împotriva buruienilor monocotiledonate anuale, precum: mohor (Setaria spp.), iarbă-bărboasă (Echinochloa spp.), meișor (Digitaria spp.), însă va combate și câteva buruieni dicotiledonate anuale, precum știrul (Amaranthus spp.).
Pentru culturile de soia, cantitatea optimă de Frontier® Forte care trebuie aplicată este de 0,8 litri la hectar, pentru solurile ușoare cu 2% humus, 1,2 litri la hectar, pentru solurile medii cu 2-3% humus și 1,4 litri la hectar pentru solurile cu peste 3% humus. În condiții de secetă, se recomandă ca acest erbicid să fie aplicat înaintea semănatului, iar în cazul de ploi, se poate aplica cu 3-4 zile după semănat.
În cazul în care se dorește combaterea unui spectru mai larg de buruieni dicotiledonate anuale pe lângă cele monocotiledonate anuale se poate alege erbicidul Wing® P , erbicid cu două substanțe active, dimetenamid-P și pendimetalin.
Tratamente postemergente, după răsărirea buruienilor și a plantei de cultură
Erbicidarea postemergentă este eficientă pentru combaterea buruienilor care nu au fost eliminate în urma erbicidatului preemergent. Cu o soluție optimă de tratament, se poate realiza combaterea perfectă a buruienilor, chiar și atunci când există un grad ridicat de infestare.
Alegerea erbicidului se face în funcție spectrul de buruieni existente în cultură
În cazul în care în cultura există o infestare mare cu buruieni graminee, atât anuale cât și perene un erbicid foarte bun este Stratos® Ultra , un produs cu acțiune sistemică, ce conține 100 g/l de cicloxidim, care este absorbit prin părțile verzi ale buruienilor, în circa 1-2 ore de la aplicare.
Acest tratament își va dovedi eficacitatea încă din prima săptămână după aplicare, când se va putea observa stoparea creșterii rădăcinilor buruienilor. Pentru a obține cele mai bune rezultate, Stratos® Ultra se aplică pe perioada de vegetație BBCH 12-19, însă doar un singur tratament.
Cantitatea optimă de Stratos® Ultra care trebuie utilizată este 1-2 litri la hectar, dacă se aplică împreună cu Dash HC, un adjuvant care are rolul de a îmbunătăți gradul de absorbție a erbicidului în buruieni, pentru a mări eficiența tratamentului. În combinație cu Stratos® Ultra, cantitatea de adjuvant care trebuie folosită este în raport de 1:1 cu erbicid. Pentru combaterea buruienilor gramniee anuale doza este de 1 l/ha Stratos Ultra + 1 l/ha Dash HC. Pentru combaterea buruienilor perene din rizomi, precum Sorghum halepense, doza este de 2 l/ha + 2 l/ha Dash. Este de preferat ca erbicidarea să se facă după o ploaie sau după irigare, în orele târzii ale după-amiezii.
Principalele boli la soia
Pe lângă buruieni, culturile de soia sunt afectate și de o serie de boli și, de aceea, identificarea și combaterea eficientă a acestora trebuie să fie o prioritate pentru orice fermier care cultivă soia. Iată care sunt principalele boli care pot apărea la o cultură de soia și cum se manifestă acestea:
Mana soiei (Peronospora manshurica)
Plantele afectate de mana soiei prezintă pete colțuroase, de circa 2-4 mm pe frunziș, care au o culoare verde-gălbui la început, transparentă, apoi devin brune pe fața superioară. Pe fața interioară a frunzei, în dreptul petei, se va putea observa un puf de culoare cenușie, violacee, după care frunza se va usca în scurt timp.
Principalele modalități prin care mana soiei se transmite de la un an la altul sunt semințele și resturile vegetale infectate. În timpul vegetației, răspândirea ciupercii este facilitată de sporii duși de apa de ploaie sau de cea provenită din irigație ori din vânt.
De asemenea, și păstăile pot fi afectate, pe ele observându-se organe fungice, din cauza cărora boabele nu se vor dezvolta și vor fi mai mici decât cele sănătoase. Plantele care sunt infectate sistemic vor pierde complet recolta, însă acestea constituie doar 0,1% din cultură.
Arsura bacteriană (Pseudomonas glycine)
Această boală poate afecta planta de soia în toate fazele de dezvoltare ale acesteia. Se poate identifica atunci când, pe frunzele plantei, apar pete colțuroase, brun-negricioase, care la început sunt izolate. Simptomele se întâlnesc pe semințe, pe suprafețele aeriene ale plantei (frunze, tulpini și păstăi).
Odată ce boala evoluează, țesuturile afectate se vor rupe și se vor desprinde de pe plantă, iar frunza capătă un aspect ciuruit. Atunci când vremea este umedă, pe suprafața zonelor afectate va apărea exudatul bacterian, o masă mucilaginoasă care are culoarea gălbuie.
Semințele de soia afectate de arsura bacteriană au o putere de germinație mai mică. Pierderile de recoltă pot ajunge până la 50%.
Fuzarioza (Fusarium ssp.)
Această boală poate fi destul de greu de identificat, îndeosebi din cauza faptului că atacul se manifestă asupra sistemului radicular al plantei. În primele zile ale atacului, rădăcinile plantei de soia vor căpăta o culoare brună. Simptomele pe suprafețele aeriene ale plantei apar atunci când boala este destul de avansată, iar frunzele plantei se decolorează, se îngălbenesc și, în cele din urmă, se ofilesc.
Septorioza - Septoria glycinea
Simptomele se manifestă pe frunze sub forma de pete brune, care se extind și sunt înconjurate de o margine de culoare neagră. Pe suprafața petelor se formează organele de fructificare sub forma unor puncte negricioase
Putregaiul alb (Sclerotinia Scletoriorum)
Primele simptome ale acestei boli devin vizibile în timpul înfloririi și al formării păstăilor, atunci când partea superioară a frunzelor își pierde turgescența. În primele zile de la atac, acestea au culoarea gri, după care capătă o culoare maro-închis. Frunzele unei plante atacate se ofilesc și rămân atașate, fiind foarte ușor de depistat în cultură. Tesuturile atacate formează scleroți de rezistenta, scleroți care reprezintă principala modalitate de transmitere de la un an la altul.
Această boală poate provoca ofilirea, veștejirea sau chiar putrezirea plantelor atacate, în mijlocul perioadei de vegetație, iar atunci când plantele sunt infectate în fazele de înflorire și de formare a păstăilor, pagubele sunt cele mai însemnate. Plantele care au infecții precoce nu vor avea roade pe ele, întrucât păstăile se vor usca înainte de perioada de umplere a boabelor.
Prevenirea și combaterea bolilor la soia
Dat fiind faptul că o cultură de soia este foarte predispusă la atacurile dăunătorilor, este necesar să luăm anumite măsuri care să asigure sănătatea întregii culturi. Printre acestea se numără:
Folosirea de sămânță sănătoasă
Este foarte important ca, înainte de semănat, atunci când procurăm semințele de soia, să ne asigurăm că acestea sunt sănătoase, pentru a nu risca să compromitem întreaga cultură.
Respectarea rotației, a epocii și a densității în semănat
În condițiile în care planta de soia este sensibilă la atacurile anumitor boli, este necesar să se țină cont de culturile premergătoare pentru a evita acele culturi care au boli comune. Cele mai bune premergătoare pentru soia sunt cerealele de toamnă și cele de primăvară. De asemenea, există zone în care soia se cultivă după porumb, întrucât porumbul este o plantă prășitoare care nu transmite boli ce ar putea afecta soia și permite efectuarea arăturii de toamnă. Soia nu se va cultiva după floarea-soarelui. De regulă, cultura de soia se poate cultiva pe același teren la minim 3 ani..
De asemenea trebuie asigurată o densitate optimă a culturii deoarece o densitate prea mare favorizează atacul bolilor..
Cultivarea soiurilor rezistente
Pe lângă tratamentele chimice aplicate soiurilor de soia folosite la semănat, este necesar să se folosească și soiuri rezistente la anumite boli, soiuri, care vor asigura o productivitate mai mare..
Tratamente cu fungicide
Pe lângă toate aceste măsuri de prevenire și combatere a dăunătorilor la cultura de soia, este necesară și aplicarea unor fungicide cu spectru larg de acțiune.
O cultură de soia este foarte profitabilă, atât timp cât înveți să deosebești și să combați agenții de dăunare ai acestei plante. Cultivă inteligent și folosește întotdeauna erbicide și fungicide profesionale, pentru a obține rezultatele așteptate.
