Cum puteți obține producții mai mari de cereale, limitând creșterea plantelor

Căderea plantelor poate duce la pierderi de până la 80% din recoltă

Căderea plantelor este una din problemele cu care, la un moment dat, se confruntă toți fermierii. În mod normal, în cultura de cereale, agricultorii nu acordă suficientă atenție nivelului de creștere a plantelor până nu este prea târziu. Astfel, se pot ajunge la pierderi de 60-80%.

Pentru o recoltă de succes e necesar ca suprafața prin care planta captează energia solară și nutrienții să fie cât mai mare. De aceea, o recoltă foarte deasă, cu un nivel de creștere neregulat, va absorbi mai puțină lumină și nutrienți și va fi, în același timp, supusă unui risc ridicat de cădere a plantelor. Factor adeseori neglijat de fermieri, căderea plantelor este doar unul într-o serie lungă de aspecte la care aceștia trebuie să acorde atenția.

Factorii de risc care duc la căderea plantelor

În principal, culturile de cereale pot suferi în urma fenomenului de cădere din cauza mai multor factori: soiul folosit, compoziția solului, prezența unei cantități mari de azot în sol, umiditatea ridicată, ploile puternice, greutatea spicului, grosimea și lungimea tulpinii, gradul de dezvoltare a rădăcinilor, interacțiunea cu celelalte plante și vântul puternic, în cele mai frecvente din cazuri. Pentru suprafețele mari, cultivate în mod intensiv, căderea poate deveni o problemă serioasă.

Cel mai frecvent, căderea plantelor apare de la nivelul rădăcinii. Fenomenul este influențat în special de perioadele îndelungate cu vreme ploioasă. Umezeala crește greutatea spicelor și frunzelor, iar solul îmbibat cu apă nu mai permite ancorarea rădăcinii. Lungimea tulpinii și mai ales greutatea spicului acționează precum o pârghie. În momentul în care forța exercitată de greutatea părții superioare a tulpinii depășește rezistența creată de ancorarea rădăcinii, planta va cădea.

Căderea nu doar reduce calitatea și cantitatea producției, dar îngreunează mult procesul de recoltare și implică apariția unor costuri suplimentare pentru uscarea semințelor. De aceea, în Europa, peste 80% din suprafețele cultivate cu grâu și peste 60% din cele cultivate cu orz sunt tratate cu produse precum regulatori de creștere pentru cereale , care limitează acest efect. Mai mult, fermierii trebuie să evalueze constant factorii de risc, să măsoare mereu înălțimea plantelor, să monitorizeze numărul de frați, riscul de cădere, precum și dezvoltarea generală a recoltei.

Factorii cheie care influențează riscul de cădere a plantelor de cereale sunt: soiurile folosite, înălțimea generală a recoltei. Diferitele varietăți de cereale au rezistențe diferite la rupere sau cădere. Potențialul soiului folosit este direct proporțional cu riscul de cădere, din cauza greutății spicelor.

Cum estimați riscul de cădere a plantelor

Numărul de frați este un factor important asupra căruia trebuie să vă îndreptați atenția. Numărarea și monitorizarea fraților se face chiar de la ieșirea din iarnă, pentru a vă asigura că recolta va atinge potențialul dorit, dar și pentru a evalua riscul de cădere. Astfel, o cultură optimă de grâu va avea aproximativ 460-600 de frați/m2 la stadiul BBCH 61 (înflorit).

În cazul orzului, numărul optim de frați este 775. Pentru a vă asigura că respectiva cultură de cereale este pe calea cea bună, este bine să determinați numărul de frați pe metru pătrat pătrat, încă de la stadiul BBCH 30. Aceștia ar trebui să fie în jur de 1.020 la grâu, respectiv 1.180 la orz. După stadiul BBCH 30 raportul va scădea la aproximativ 460 de frați la grâu de iarnă, și 775 la orz..

Ce puteți face pentru a preveni căderea plantelor

În funcție de rezultatele obținute, puteți optimiza gradul de dezvoltare a culturii prin reglarea cantității și a momentului de aplicare a fertilizatorului pe bază de azot, prin aplicarea de tratamente cu fungicid la cereale pentru a preveni moartea fraților și prin folosirea regulatorilor de creștere. În cazul regulatorilor de creștere, obiectivele sunt de a mări gradul de supraviețuire a fraților, respectiv de a stimula dezvoltarea sistemului radicular (de a reduce distanța dintre internodii, lungimea tijei și riscul de cădere. Odată stabilit gradul de risc al căderii plantelor, fermierii trebuie să își stabilească o strategie prin care să minimalizeze această posibilitate. Culturile sau solele cu risc de cădere trebuie protejate în primul rând prin aplicarea unui regulator de creștere pentru cereale .

Rezultatele obținute pot varia in funcție de condițiile meteorologice, temperatura la care sunt aplicate tratamentele de protecție a plantelor si utilajele de aplicare a acestor tratamente.