Cultura părului: plantare, condiții optime, recoltare

Care sunt principalele soiuri de păr

Conform lucrării Pomi, arbuști fructiferi, căpșun - ghid tehnic și economic (2014), există peste 6.500 de soiuri de păr la nivel mondial. La noi în țară se cultivă cu precădere soiuri precum Conference, Williams, Passe Crassane, Red Bartlett. Dintre soiurile românești, cele mai cultivate sunt Monica, Daciana și Haydeea. Soiurile de păr pot fi clasificate în soiuri de vară, de toamnă sau de iarnă.

Portaltoii părului

Portaltoii părului se împart în două grupe: generativi și vegetativi. În general, la nivel mondial, cel mai folosit portaltoi pentru păr este cel generativ, care provine din sămânță (franc). În Europa se folosește cu precădere portaltoi vegetativ, precum gutuiul, deoarece rodește timpuriu și asigură recolte bogate. În plus, acesta are sensibilitate scăzută la excesul temporar de umiditate spre deosebire de portaltoiul generativ și poate fi folosit pentru sisteme de cultură intensive.

Totuși, portaltoiul vegetativ are rezistență scăzută la ger și secetă, dar și la nivelul crescut de calcar în sol. Ca portaltoi vegetativi, în România se folosesc Gutui A și Gutui BN70. În cazul portaltoilor generativi sunt folosiți cu precădere P.F. Harbuzești și P.F. Cu miezul roșu.

În funcție de tipul altoirii, durata de viață a pomilor variază astfel:

• Altoirea pe gutui - 30-35 de ani;
• Altoirea pe păr franc - 40-60 de ani.

Particularități de creștere și fructificare

Sistemul radicular și dimensiunea coroanei sunt influențate de portaltoi. Iată care sunt principalele particularități în ceea ce privește creșterea și fructificarea părului:

Forma coroanei

Forma coroanei diferă în funcție de soi și de particularitățile de creștere al acestuia, dar și de vigoarea soi-portaltoi. Coroana pomilor în perioada de rodire poate avea, astfel, formă piramidală, îngust-piramidală, larg-piramidală sau globuloasă.

Pomii care sunt altoiți pe păr franc au de obicei o creștere viguroasă, iar coroana poate atinge 10-15 m înălțime, cu un diametru de 8-9 m. Unele soiuri altoite pe portaltoi de gutui, de vigoare slabă, nu depășesc 3-4 m înălțime.

În perioada de formare a coroanei, pentru a tempera dominanța apicală, se optează pentru scurtări ale ramurii de prelungire a axului, mai mari decât în cazul șarpantei. Dacă există soiuri cu unghi mic de ramificare, ramurile de prelungire ale șarpantelor se scot de la un mugure exterior. Scurtarea lor mai poate fi făcută prin transferarea creșterii pe ramurile exterioare.

Pentru menținerea formei conice se fac tăieri masive în treimea superioară a coroanei. Este necesar să fie eliminate ramurile cu poziție verticală și păstrate cele cu poziție oblică.

Alte forme ale coroanei mai pot fi:

• Palmetă - înclinarea șarpantelor se poate face începând cu finalul anului doi. Axul trebuie ciupit la înălțimea de proiectare a etajului următor. Această formă este recomandată pentru soiurile cu ax puternic și ramificații slabe.
• Fus subțire - tăierile trebuie făcute abia în anul trei sau patru de vegetație, prin rărirea ramurilor poziționate incorect, care îndesesc coroana. Tăierile sunt necesare pentru reglarea vigorii între ax și șarpante.
• Cordon vertical - forma este creată prin ciupirea lăstarilor în primele faze de creștere, la 10-15 cm.

De regulă, pentru culturile intensive se folosesc forme de coroană tip palmetă, în timp ce pentru culturile superintensive se folosesc cu preponderență cele de tip fus subțire. În perioada de tinerețe a pomilor nu sunt recomandate tăierile severe, ci doar dirijări ale ramurilor, astfel încât să fie grăbită intrarea pe rod. Abia după intrarea pe rod se pot face operațiile pentru definitivarea macrostructurii vegetative.

În cazul soiurilor cu ramificare slabă este recomandată ciupirea repetată a lăstarilor. În acest mod este stimulată ramificarea și se obține o coroană bogată.

Sistemul radicular

Părul are un sistem radicular puternic dacă este altoit pe franc, iar acesta poate să depășească de 1,5-2 ori volumul coroanei. Rădăcinile se regăsesc la o adâncime de 20-100 cm în cazul solurilor argilo-lutoase și 50-150 cm pe solurile puternic pozdolite. De asemenea, rădăcinile principale cu creștere verticală pătrund în sol la o adâncime de 4-5 m.

Dacă părul este altoit pe gutui, acesta are un sistem radicular redus, puternic ramificat pe orizontală. Rădăcinile se regăsesc la o adâncime de 20-40 cm în sol. Din acest motiv, părul trebuie susținut pe spalieri sau tutori.

Trunchiul pomilor

Trunchiul părului este neted în cazul pomilor tineri, urmând ca mai apoi să se formeze un ritidom solzos care se exfoliază.

Înfloritul, polenizarea și producția medie

În funcție de umiditatea aerului, dar și de temperatură, înflorirea părului are loc pe o perioadă de 8-10 zile. În funcție de perioada de înflorire, acestea sunt clasificate ca soiuri semitimpurii (Trivale, Contesa de Paris), mijlocii (Untoasă, Republica), târzii (Napoca) sau semitârzii (Williams, Untoasă Bosc).

De multe ori poate să apară fenomenul de înflorire târzie sau secundară, la 10 sau 20 de zile de la înflorirea principală. De regulă, aceste flori sunt cele care formează fructe partenocarpice.

Polenizarea culturii părului este entomofilă.

Producția medie la un hectar poate să varieze de la 7-8 tone și până la 30-35 tone.

Plantarea pomilor și înființarea culturii părului

Perioada optimă pentru plantarea pomilor este toamna deoarece astfel este asigurată refacerea sistemului radicular și cicatrizarea rănilor de pe rădăcini, iar primăvara vor intra timpuriu în vegetație. Bineînțeles, trebuie respectate cerințele culturii părului față de factorii de mediu. Plantarea se poate face și primăvara, odată ce terenul permite acest lucru.

Pregătirea portaltoiului

Altoirea reprezintă o etapă esențială pentru înființarea culturii părului. Pentru puieții de păr franc (portaltoi generativ) altoirea se face în luna iulie, de regulă în ghivece deoarece oferă rezultate bune, iar pomii vor avea un sistem radicular ramificat. Portaltoii de păr franc au o creștere lentă, dar uniformă.

Portaltoiul vegetativ (gutuiul) are o creștere puternică, însă, este important să se folosească soiuri cu afinitate de altoire. Chiar dacă pomii se prind la altoire, există riscul ca, în livadă, aceștia să se usuce după câțiva ani. Williams, Favorita lui Clapp sau Untoasa Bosc nu au afinitate de altoire cu gutuiul și este recomandată altoirea cu intermediar.

Pregătirea terenului

Lucrările care trebuie efectuate în această etapă sunt desfundatul, aplicarea fertilizării de bază și nivelarea terenului. Apoi, trebuie efectuat pichetatul, săpate gropile, repichetatul, folosirea materialului săditor și plantarea propriu-zisă a pomilor.

Sisteme de cultură

Deoarece există mai multe soiuri și portaltoi, înființarea culturii diferă pentru fiecare în parte, astfel:

• Sistem semiintensiv - plantația trebuie înființată în zonele colinare, cu versanți însoriți, iar solul trebuie să fie mai puțin fertil și subțire. Distanța de plantare este de 4 (m între rânduri) x 4 ( m distanțâ dintre pomi pe rând) sau 5x4 m, iar plantația poate cuprinde între 400 și 600 pomi/ha. Pot fi folosite soiuri cu vigoare mare sau mijlocie altoite pe franc.
• Sistem intensiv - cultura părului poate fi înființată pe terenuri terasate irigabile sau la baza pantelor. Distanța de plantare este de 3,5 (m între rânduri) x 2 ( m distanțâ dintre pomi pe rând) sau 4x3, iar plantația poate cuprinde între 650 și 1.200 pomi/ha. Pot fi folosite soiuri și portaltoi cu vigoare mijlocie rezistente.
• Sistem superintensiv - înființarea culturii poate fi făcută pe teren plan cu pantă mică irigabilă. Distanța de plantare este de 3,5x0,9 m sau 4x1,5 mm, iar plantația poate să cuprindă peste 1.200 pomi/ha. Pot fi folosite soiuri precoce, cu vigoare mică, altoite pe portaltoi de gutui.

În ceea ce privește sistemul clasic de plantare, culturile pot fi înființate pe terenuri cu pantă mare, cu distanțe de plantare de 6x5 m sau 7x6 m. Pot fi folosite soiuri viguroase, altoite pe portaltoi de franc.

Tăierile de fructificare

Tăierile de fructificare au rolul de a grăbi intrarea pe rod și de a asigura o producție bogată și de calitate. Tăierile trebuie efectuate astfel încât să fie diminuată suprafața productivă și vegetativă a pomilor. Acestea pot fi făcute în perioada de repaus, dar și în perioada de vegetație (tăieri „în verde“), care pot fi efectuate la toate soiurile, cu precădere la cele de vară. Tăierile „în verde“ se fac până la jumătatea lunii august.

De regulă, trebuie să se țină cont de poziția apicală a mugurilor pe rod și să nu se efectueze scurtarea ramurilor, ci rărirea celor așezate necorespunzător. Trebuie rărite ramurile de rod atunci când acestea le depășesc ca număr pe cele vegetative, cu scopul de a crea un echilibru între fructificare și creștere.

Pe măsură ce pomii cresc, se mărește și intensitatea tăierilor. Cele mai multe soiuri de păr au creșteri anuale de 30-40 cm, iar în perioada de plină producție acestea ajung la 15-30 cm. În cazul în care creșterile anuale sunt reduse, sub 15-20 cm, trebuie efectuate scurtări pe lemn de doi și trei ani. Tăierile se fac deasupra formațiunilor fructifere, astfel încât să fie stimulat procesul de creștere.

Pentru soiurile care au un număr exagerat de muguri de rod trebuie realizată rărirea și scurtarea mlădițelor și nuielușelor. Rărirea este necesară atunci când aceste ramuri sunt prea dese, în timp ce scurtarea este necesară când producția este asigurată integral de țepușe.

Tăierile se fac după ce pomii au fost analizați din punct de vedere al creșterilor anuale, producției anterioare, stării fitosanitare și gradului de încărcătură cu ramuri de rod. Astfel, tăierile pot ajunge până la nivel de şarpantă sau subşarpantă.

Întreținerea solului

Pentru întreținere trebuie ales un sistem de lucrare a solului în funcție de cantitatea de precipitații, nivelul și destinația producției, dar și pentru a combate eroziunea solului. Se poate opta pentru ogor lucrat, în cazul în care cantitatea de precipitații este sub 600 mm/an, terenul este plat sau cu pantă foarte mică, iar plantația este intensivă sau superintensivă.

Culturile intercalate sunt recomandate pentru zonele cu precipitații cuprinse între 600 și 750 mm/an, teren plan sau ușor înclinat, cu plantații semiintensive sau intensive.

Benzile înierbate temporar sunt recomandate în zone cu o cantitate de precipitații de peste 750 mm/an, pe terenuri cu pantă până în 15%.

Pe rândul de pomi se poate realiza întreținerea solului prin cel mult două prășituri manuale și aplicarea de erbicide . Adâncimea de lucru pentru sol nu trebuie să depășească 10-12 cm pentru portaltoi de gutui și 15-18 cm pentru portaltoi franc, astfel încât să nu fie afectat sistemul radicular.

Care sunt cerințele părului față de factorii de mediu

Părul este un pom fructifer cu cerințe ridicate față de căldură, lumină și sol comparativ cu prunul, vișinul sau mărul. Principalele cerințe ale părului față de mediu sunt următoarele:

Lumina

Părul are nevoie moderată de lumină deoarece aceasta ajută la dezvoltarea armonioasă a pomilor și fructelor. Cu o cantitate suficientă de lumină, fructele obținute sunt de calitate, aromate și colorate. Lumina insuficientă poate duce la creșteri slabe și la recolte mai puțin calitative, în cantități reduse.

Este recomandată plantarea părului în zonele cu pante care au orientare spre Sud sau Sud-Est deoarece sunt mai însorite și asigură cantitatea optimă de lumină.

Temperatura

De regulă, temperatura optimă pentru cultura părului trebuie să fie cuprinsă între 20 și 35ºC. Totuși, părul se poate dezvolta și în zone cu temperaturi medii cuprinse între 9,5 și 11ºC, atât timp cât temperatura de vegetație medie este de 16-18ºC.

Părul are rezistență scăzută la ger, putând suporta o temperatură limită de -28ºC. Trebuie avut în vedere faptul că mugurii degeră dacă temperaturile sunt sub -23 sau -26ºC, iar ramurile anuale degeră la temperaturi sub -26 sau -28ºC. Florile care sunt în fenofaza de „boboc“ pot rezista la temperaturi de până la -5,5ºC, însă, odată ce s-au deschis, pot degera la temperaturi sub -2,2 ºC. Fructele tinere rezistă la temperaturi până la -1,5ºC, în timp ce fructele mature pot rezista la temperaturi de până la -4,4ºC.

De regulă, cultura părului poate rezista de la 1.200 până la 1.500 ore de frig sub 7ºC. În cazul în care primăverile și verile sunt răcoroase, părul nu va avea o recoltă bogată și poate fi afectat de boli.

Umiditatea

Cerințele culturii de păr față de umiditate și apă diferă în funcție de soi. Astfel, soiurile de vară pot suporta 500-600 mm de precipitații anuale, în timp ce soiurile de toamnă se pot dezvolta optim cu o cantitate de 650-900 mm precipitații anuale. În perioadele secetoase este necesară asigurarea cantității optime de apă prin irigații, în proporție de 65-70%. Umiditatea medie pentru cultura de păr este cuprinsă între 70 și 80%.

În cazul în care nu este asigurat necesarul de apă, cultura părului poate fi afectată de boli, iar fructele nu se vor dezvolta suficient și nu vor fi suculente. De asemenea, excesul de apă poate favoriza apariția bolilor în cadrul culturii părului.

Solul

Cerințele culturii părului față de sol depind de modul de altoire. Astfel, părul altoit pe franc are nevoie de un sol cu textură mijlocie, cald, afânat și reavăn, iar pânza freatică trebuie să se afle la adâncimea de 2-2,5 m. În ceea ce privește părul altoit pe gutui, acesta are nevoie de un sol fertil, subțire și cald, cu pânza freatică sub 1-1,5 m adâncime.

De regulă, părul se dezvoltă optim pe soluri fertile, umede și adânci, cu textură luto-nisipoasă sau luto-argiloasă. pH-ul solului trebuie să fie cuprins între 6,4 și 7,4. În ceea ce privește nivelul de calcar din sol, părul altoit pe gutui rezistă doar până la 8% calcar activ, în timp ce părul altoit pe franc suportă până la 10% calcar activ în sol.

Fertilizarea solului

Fertilizarea solului se face cu azot, calciu, potasiu și fosfor. Pentru solurile acide se aplică 5-6 tone/ha amendamente calcaroase, o dată la fiecare cinci sau șase ani, pe perioada toamnei. Îngrășămintele pe bază de azot se aplică primăvara, înainte de perioada de vegetație.

Irigarea

Irigarea este necesară cu precădere în zonele cu precipitații sub 500 sau 600 mm/an. La fel de importantă este și irigarea plantațiilor tinere pentru a obține culturi sănătoase și bogate. Perioadele în care nevoia de apă este ridicată sunt înainte de dezmugurire, la cel mult trei săptămâni după înflorire, după căderea fructelor și cu două sau trei săptămâni înainte de recoltare.

Norma de udare recomandată este de două sau trei udări, cu o cantitate de 300-500 m3/ha, în special în perioada iulie-august. Irigarea se poate face prin brazde în cazul plantațiilor semiintensiv și prin microaspersie în plantațiile intensive şi superintensive, însă, poate fi folosită și irigarea prin picurare.

Bolile și dăunătorii culturii părului

Pentru a obține o recoltă calitativă și cantitativă, cultura părului trebuie protejată de boli și dăunători.

Principalele boli

Printre principalele boli care pot afecta cultura părului se află:

• Rapănul părului (Venturia pyrina-pirina) - este una dintre cele mai periculoase boli, fiind cauzată de ciuperca Venturia pyrina. Semnele atacului pot fi observate pe părțile superioare ale frunzelor, sub forma unor pete circulare de culoare verde închis, care mai apoi devin maro închis. Frunzele afectate se usucă și cad, cu precădere cele tinere, iar frunzele mature se deformează și crapă. Ciuperca poate afecta și lăstarii sau fructele.
  • Combatere:
  • Polyram® DF
  • Delan^® Pro
  • Sercadis^®
  • Dagonis^®

• Focul bacterian (Erwinia amylovora) - boala apare în condiții de umiditate și temperaturi ridicate. Semnele atacului pot fi observate pe flori, care se ofilesc și se usucă, pe lăstarii tineri, dar și pe fructe, pe care încep să apară pete negre sau brune. Această boală poate duce la uscare întregii livezi în câteva luni.
  
  • Combatere: Regalis^® Plus
• Rugina părului (Gymnosporangium sabinae) - semnele atacului pot fi observate inițial pe partea superioară a frunzelor, pe care apar pete de culoare portocalie. Acestea își măresc treptat dimensiunea și capătă culoarea maro. Boala poate afecta lăstarii tineri și fructele.
• Pătarea brună a frunzelor (Diplocarpon maculatum) - apariția bolii este favorizată de perioadele ploioase și de prezența apei pe frunze mai mult de opt ore. Aceasta provoacă defolierea prematură și poate afecta, de asemenea, lăstarii tineri și fructele.
• Pătarea albă (Mycosphaerella pyri) - apariția bolii este favorizată de temperaturi de peste 20ºC, umiditate ridicată și precipitații abundente. Semnele atacului pot fi observate pe frunze, pe care apar pete gri-albicioase cu margini violet, cu puncte închise la culoare în interior. În cazul unui atac puternic, frunzele se îngălbenesc și apare defolierea prematură.
• Mana (Phytophthora cactorum) - boala este cunoscută și ca putregaiul coletului și fructelor de păr și apare în condiții de umiditate ridicată. Ciuperca supraviețuiește în sol pe timpul iernii și atacă pomii după plantare. Semnele atacului pot fi observate după îngălbenirea prematură a frunzelor și creșteri reduse ale fructelor.

Combaterea bolilor - soluții inovatoare BASF

Rapănul și făinarea sunt două dintre cele mai periculoase boli care pot afecta cultura părului. O metodă eficientă pentru combaterea și prevenirea acestora este aplicarea fungicidului Dagonis^® . Datorită acțiunii multiple și eficacității ridicate, acest fungicid este soluția optimă pentru livezile cu pomi fructiferi.

Cele două substanțe active, fluxapiroxad și difenoconazol, asigură o protecție de lungă durată culturii părului, având acțiune preventivă și curativă. Pentru a preveni și a combate rapănul și făinarea la păr este recomandată aplicarea preventivă a fungicidului, de 1,2 l/ha. Doza necesară poate fi calculată și în funcție de suprafața peretelui foliar, care permite aplicarea tratamentului în funcție de stadiul de dezvoltare a culturii.

Pentru protecția culturii părului împotriva făinării și rapănului mai poate fi folosit fungicidul Sercadis^® . Substanța activă fluxapiroxad are acțiune translaminară și activitate acropetală, protejând cultura în mod uniform. Acest fungicid inhibă germinarea sporilor, creșterea miceliului, elongarea tubului germinativ și sporularea.

Produsul Sercadis^® poate fi aplicat ca tratament preventiv, cel mult trei pe sezon, la interval de șapte zile între ele. Tratamentele trebuie aplicate pe perioada de vegetație BBCH 53-81, când se deschid mugurii și până când fructele încep să se coacă.

Dăunători

Principalii dăunători pentru cultura părului sunt:

• Viermele perelor (Cydia pomonella) - larva matură iernează într-un cocon de mătase, sub scoarța exfoliată a pomilor ori în resturile vegetale de pe sol. Semnele atacului pot fi observate prin apariția unor galerii săpate în fructe.
• Puricele melifer al părului (Psylla pyri) - acest dăunător iernează sub scoarța copacilor în stadiu de adult, iar atacul poate fi recunoscut după creșterile reduse, plante debile și scăderea rezistenței la îngheț. Puricele melifer are 2-3 generații pe an și atacă cu precădere pomii cu vigoare redusă, ducând la uscarea lor.
• Molia pieliței fructelor (Adoxophyes orana) - molia atacă frunzele și mugurii în perioada primăverii. Semnele atacului pot fi recunoscute după lipirea frunzelor cu fire de mătase și consumarea pieliței fructelor. Acest dăunător iernează în stadiu de larvă în resturile vegetale sau crăpăturile scoarței și are două generații pe an.
• Ploșnița tigrul părului (Stephanitis pyri) - acest dăunător atacă spatele frunzelor, pe care apar pete decolorate, cu o nuanță albicioasă. Ploșnița atacă în stadiu de adult și larvă și are două generații pe an.
• Musculița frunzelor de păr (Dasineura mali) - atacul poate fi observat pe frunze, care se decolorează și se rulează. În cazul unui atac puternic, pomii nu se vor dezvolta suficient. Musculița frunzelor de păr are trei sau patru generații pe an și iernează în stadiu de pupă.
• Păduchele verde al părului (Aphis pomi) - acest dăunător apare în perioadele cu temperaturi ridicate și puține precipitații, în lunile mai-iulie. Atacul poate fi observat pe organele crude, pe care le înțeapă, sugând sucul celular. Pomii atacați au creșteri slabe, fructele sunt mici, iar frunzele se răsucesc de la vârf spre pețiol.
• Omida păroasă (Hyphantria cunea) - această insectă polifagă atacă frunzele și le consumă. Dacă atacul este masiv, se produce debilitarea și uscarea plantelor. Omida păroasă are două generații pe an și iernează în stadiu de pupă în sol, crăpături în scoarța pomilor sau în resturile vegetale.
• Cariul scoarței (Scolytus rugulosus) - acest dăunător atacă cu precădere pomii îmbătrâniți sau răniți. Atacul presupune săparea unor galerii cu diametru de 2 mm în vasele libere, fapt care împiedică seva să circule și duce astfel la debilitarea sau uscarea plantelor. Insecta iernează sub scoarță în stadiul de larvă și are două generații pe an.

Combaterea dăunătorilor

Pentru a combate dăunătorii culturii părului pot fi aplicate capcane cu feromoni pentru a identifica zborul adulților, urmând a se aplica tratamente cu insecticide specifice.

Recoltarea, depozitarea și valorificarea fructelor

Recoltarea perelor se face astfel:

• Soiurile de vară - acestea sunt perisabile și trebuie recoltate cu 7-10 zile înaintea maturizării de consum, când capătă o culoare galben-verzuie;
• Soiurile de toamnă - cu câteva zile înainte de maturitatea de consum, în cazul în care sunt valorificate imediat; însă, în cazul în care sunt valorificate mai târziu (1-2 luni), cu 8 sau 10 zile mai devreme;
• Soiurile de iarnă - pot fi recoltate cât mai târziu posibil, în funcție de cantitatea de glucide acumulată și zona de cultură. În caz contrar, perele de iarnă își pierd calitatea și se deshidratează în depozit.

Recoltarea se face manual, iar pedunculul trebuie păstrat în întregime. În ceea ce privește depozitarea și conservarea perelor, temperatura diferă în funcție de soi. De exemplu, perele Williams și Beurre Bosc au nevoie de 0-1ºC, perele Conference și Passe Crassane au nevoie de 2-3ºC, în timp ce perele Doyenne du Comice și Cure au nevoie de 1-2ºC.

Perele trebuie scoase din depozit și apoi puse în încăperi unde temperatura este de 16-17ºC, timp de 3-5 zile.

Conform lucrării Pomi, arbuști fructiferi, căpșun - ghid tehnic și economic (2014), producția medie este cuprinsă între 18.000 kg/ha la o densitate de 500 pomi/ha și 40.000 kg/ha la o densitate de 2,860 pomi/ha. Prin valorificarea producției de pere și scăderea cheltuielilor de înființare și întreținere, profitul obținut este direct proporțional cu densitatea la hectar. Astfel, profitul poate porni de la 113.700 lei la densitatea de 500 pomi/ha și poate ajunge la 270.466 lei la densitatea de 2.860 pomi/ha.