Agricultura modernă, de la provocări la inovații
30.01.2025
Cum se poate mări producția reducând costurile?
În cadrul primului episod din podcast-ul „ north_east Câmp deschis ”, Petronela Cotea Mihai a dezbătut, alături de invitatul său, doctor inginer Lucian Buzdugan, o temă de interes general, care îi preocupă pe fermierii din întreaga lume, legată de tendințele pe care le are agricultura și provocările pe care le implică practicarea ei. Sistemul agroalimentar din zilele noastre diferă cu mult față de cel de acum câteva decenii. Tehnologia și procesele de lucru mecanizate oferă noi posibilități de producție, dar necesită și reorganizarea modului de funcționare a fermelor și activităților agricole.
Odată cu modificările de ordin structural, profesioniștii din industria alimentară trebuie să țină seama și de schimbările care au apărut la nivelul comportamentului de consum. Există o diversitate de opțiuni în ceea ce privește hrana, unii oamenii s-au orientat spre consumul exclusiv de vegetale, alții spre mâncăruri cu aport de carbohidrați ridicat. Toate aceste nevoi trebuie satisfăcute și acest lucru se poate realiza prin adaptarea producției la cerere.
Un alt subiect care fost integrat în dialogul celor doi protagoniști a făcut referire la schimbările climatice, fenomen care constituie una dintre principalele provocări pentru fermieri. Prin prisma modificărilor de tip atmosferic, precipitațiile se manifestă sub forme distincte și afectează suprafețe cultivate, provocând daune însemnate. Defrișările pădurilor, poluarea, risipa se numără printre cauzele majore care au creat dezechilibrul natural și au adus un impact negativ asupra mediului înconjurător, determinând apariția fenomenelor meteo extreme, creșterea nivelului de radiații, alternanța anotimpurilor. Mai mult decât atât, sursele de apă sunt și ele afectate de încălzirea globală, nivelul lacurilor și râurilor care servesc aprovizionării scade. Soluțiile care se impun se pot aplica în mod particular și general, de la utilizarea rațională a resurselor, gestionarea risipei alimentare sau energetice până la utilizarea energiei electrice din surse regenerabile sau diminuarea emisiilor de carbon.
Un aspect care merită menționat este și lipsa forței de muncă din agricultură. Chiar dacă digitalizarea și robotizarea s-au dezvoltat mult în ultimii ani și ușurează munca, există anumite activități pe care tehnologiile nu le pot acoperi, iar în ferme prezența angajaților este aproape nulă. Astfel, în prețul de desfacere nu se poate regăsi și costul forței de muncă.
O preocupare constantă a fermierilor o reprezintă productivitatea. Un sol bogat din punct de vedere nutritiv și alegerea unor hibrizi cu performanțe ridicate, care să ofere producții mari cu lucrări mai puține, ar putea să reprezinte o soluție viabilă pentru a obține recolte satisfăcătoare cu utilizarea redusă a resurselor și impact mai mic asupra mediului înconjurător. Conformația acestor hibrizi implică o talie mai mică a plantelor, deci și un consum mai mic. Pe lângă aspectul referitor la consum, soiurile de talie mică oferă avantaje de rezistență mai mare și pierderi mai mici, vântul nu culcă plantele la pământ și astfel producția nu este afectată.
Din discuția cu invitatul nostru, a reieșit și faptul că orientarea fermierilor care cultivă suprafețe mari spre rapiță este o hotărâre inspirată și deloc întâmplătoare. Pe lângă faptul că este o cultură bianuală, și deci aduce profit în două faze, ea are o dublă utilizare, atât în domeniul alimentar, cât și în cel industrial, fiind folosită pentru producerea de combustibil BIO. Aceste două caracteristici ale culturii de rapiță o plasează printre culturile cele mai profitabile. Desigur, în activitatea de producție a rapiței trebuie luate în calcul mai multe particularități ale plantei de rapiță.
Pornind de la anumite caracteristici ale culturii de rapiță, dialogul s-a transferat în teritoriul utilizării de soiuri adaptate condițiilor specifice, care să ofere atât producție mare, cât și să mențină un echilibru la nivel de ecosistem. În acest caz, genetica are multe de spus, determinând extragerea mai multor minerale din sol, crearea unei structuri a frunzelor care să permită captarea razelor solare în proporții mai mari și astfel planta să dețină o rezistență sporită la factorii de stres. Aceste inovații pe care genetica le aduce pot avea un rol definitoriu în ceea ce privește productivitatea.
Cum era și firesc, dialogul celor doi interlocutori a explorat și capacitatea agriculturii de a veni, prin prisma unor planificări strategice de cultivare, în sprijinul mediului înconjurător. Prin cultivarea unor plante care au capacitatea de a prelua cantitatea de azot din aer și a o transfera în interior, precum soia, năut, mazăre sau lucernă, se poate contribui, prin efect indirect, la reducerea emisiilor de carbon care sunt provocate de producerea îngrășămintelor chimice. Pentru că a venit în discuție tema legată de cultura de soia, a fost prezentat și un șir de motive pentru care ar trebui să fie cultivată și în țara noastră. Printre ele se numără cantitatea de proteină conținută (40%, în comparație cu porumbul, care are numai 8%).
Dintre factorii care influențează în mod direct calitatea și cantitatea producției se remarcă, prin excelență, nutriția plantelor. Fiecare tip de plantă are nevoie de anumite condiții pentru a se dezvolta în mod optim, cum ar fi, de exemplu, captarea luminii și energiei solare în proporții suficiente sau dezvoltarea sistemului radicular. De asemenea, elementele prezente în sol sunt de o deosebită importanță (azot, fosfor, potasiu, microelemente) și prezența lor joacă un rol esențial. Astfel, sintetizarea hranei are loc în condiții corespunzătoare, iar acest lucru se reflectă, bineînțeles, în momentul recoltării prin prisma calității și productivității.
În materie de productivitate, exploatarea la maxim a spațiului este foarte importantă. Recalcularea distanței dintre rânduri (la cultura de porumb, spre exemplu) poate fi considerat un element inovator care sporește densitatea plantelor și micșorează suprafața de teren neutilizat cu procente însemnate.
Inovația poate face mereu diferența și în domeniul agriculturii, ca și în alte ramuri ale economiei. Înainte de a semăna, se poate efectua și o operațiune de afânare a solului. După aceea, se va adăuga un strat de pământ peste resturile vegetale rămase pe suprafața terenului. Acest procedeu vizează descompunerea materiei organice și transformarea ei în sursă de hrană pentru viitoarele plante. Este un exemplu de metodă ingenioasă care nu implică alocarea unor costuri, dar este necesar ca ea să fie pusă în aplicare într-un mod anume, pe care invitatul nostru, doctor inginer Lucian Buzdugan, l-a exemplificat în amănunt în cadrul podcast-ului.
Așa cum este de așteptat, fiecare fermier dorește să reducă din costuri și să găsească soluții care să maximizeze capacitatea de producție. În acest demers, protecția plantelor este esențială nu numai datorită conservării sănătății plantelor, ci și prin reducerea costurilor rezultate din performanța obținută la hectar. Fie că vorbim despre o utilizare eficientă de erbicid prin filtrarea apei sau despre alte metode care să modereze consumul de resurse sau lucrări, există un ansamblu de posibilități pe care le putem pune în practică pentru a asigura o agricultură performantă.
Despre toate aceste teme am discutat pe larg, prezentând soluții în mod concret și amănunțit, în podcast-ul nostru, „ Câmp deschis ”, pe care te invităm să-l urmărești integral și să afli o mulțime de informații utile.
