Managementul durabil al apei: importanța și măsurile pentru administrarea eficientă a resursei

• Legislația europeană privind managementul sustenabil al apei
• Managementul integrat al resurselor de apă
• Utilizarea eficientă a apei în agricultură
• Sursele de poluare a apei în agricultură
• Măsuri pentru evitarea contaminării apei

Legislația europeană privind managementul sustenabil al apei

La nivel european, normele referitoare la buna gestionare a apei sunt prevăzute în Directiva 2000/60/CE - cadrul de politică comunitară în cadrul apei, care stabilește responsabilități clare pentru toate autoritățile naționale din statele membre ale Uniunii Europene și urmărește stoparea deteriorării corpurilor de apă din spațiul intracomunitar.

Obiectivele acestei directive

Directiva europeană pentru managementul apei conține o serie de norme clare, prin care se urmăresc următoarele elemente.

• Elaborarea unor planuri de management concrete, în funcție de bazinele hidrografice;
• Definirea termenului de „stare bună a apelor”;
• Definirea condițiilor de referință pentru apele de suprafață;
• Prevenirea deteriorării stării tuturor corpurilor de apă, atât de suprafață cât și subterane;
• Stabilirea unui registru al zonelor protejate, localizate la nivelul bazinului hidrografic;
• Stabilirea obiectivelor de mediu;
• Stabilirea a 5 clase de calitate a apelor, ținând cont, în primul rând, de elementele biologice;
• Luarea de măsuri eficiente pentru reducerea progresivă a poluării apei cu substanțe care prezintă un important factor de risc pentru mediul acvatic;
• Implementarea conceptului de reabilitare a resurselor de apă;
• Stabilirea unei rețele de monitoring, care să asigure o imagine de ansamblu asupra stării apelor.

Normele se adresează tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, iar implementarea cu succes a acestora va duce la atingerea unei stări bune a râurilor, lacurilor și a apelor subterane din Europa.

Responsabilitățile statelor membre

Pentru implementarea cu succes a directivei europene, statele membre trebuie să identifice bazinele hidrografice care se află pe teritoriul lor, să desemneze autorități pentru gestionarea acestora, să monitorizeze starea apelor din fiecare bazin și să înregistreze anumite zone protejate, din care poate fi furnizată apa potabilă.

De asemenea, autoritățile trebuie să pună în aplicare planuri de gestionare a districtului hidrografic, pentru a preveni deteriorarea apelor de suprafață și pentru a proteja calitatea apelor subterane.

Un alt aspect cheie al acestei directive stabilește ca toate costurile cu serviciile de gestionare a apei să fie recuperate, astfel încât să se asigure o utilizare eficientă a resurselor.

Managementul integrat al resurselor de apă

Managementul integrat al resurselor de apă este o abordare complexă, atât la nivel fizic și tehnic, cât și de planificare, prin care se urmărește dezvoltarea și coordonarea apei, a terenurilor și a resurselor acestora, cu scopul asigurării unei dezvoltări durabile și al durabilității ecosistemelor. Iată principiile cuprinse în abordarea integrată a managementului apei:

Durabilitatea aspectelor fizice - presupune menținerea circuitului natural al apei și a nutrienților din sol;

Durabilitatea economică - are în vedere susținerea tuturor măsurilor care pot oferi un standard ridicat de viață pentru toți cetățenii, din punctul de vedere al alimentării cu apă;

Durabilitatea mediului - interzice o poluare mai mare decât capacitatea de autoepurare a mediului, astfel încât să nu existe efecte pe termen lung sau ireversibile asupra ecosistemelor. Acest principiu se adresează și domeniului agricol, unde folosirea unor soluții fitosanitare neconforme și în cantități diferite de cele indicate de producător poate avea efecte nocive asupra mediului și apei din pânza freatică. În acest principiu este cuprinsă și implementarea unor bune practici de utilizare a download produselor pentru protecția plantelor , cu scopul de a preveni scurgerea acestora în apă.

Durabilitatea instituțională - se referă la menținerea capacității de a opera, gestiona și planifica întregul sistem al resurselor de apă.

Sursele de poluare a apei în agricultură

Utilizarea neconformă a pesticidelor poate duce la poluarea apei și la scurgerea acesteia în rețeaua hidrografică. Iată care sunt principalele practici agricole care pot cauza poluarea apelor:

Driftul la pulverizare

Driftul este fenomenul în care pesticidele pulverizate sunt transportate de către vânt la sursele de apă din apropiere sau la zonele sensibile. Factorii care cauzează driftul sunt: viteza vântului, viteza de deplasare a tractorului, direcția vântului, gradul de umiditate din aer, distanța până la sursa de apă și zonele sensibile, distanța de pulverizare până la țintă sau dimensiunea picăturilor pulverizate.

Drenajul

După ce sunt aplicate, pesticidele pot fi transportate în sistemul de drenaj, de apa care se infiltrează în sol, ajungând în apele de suprafață, unde pot cauza contaminarea rețelei hidrografice. Pentru evitarea poluării apei, este necesar ca tratamentele fitosanitare să nu fie efectuate înainte de ploile torențiale sau în timpul sezonului de drenare. În funcție de situație, poate fi necesară păstrarea apei drenate într-o zonă de colectare artificială.

Scurgerile

După aplicarea de pesticid, substanțele pot ajunge în apă prin intermediul particulelor de sol. Acest fenomen este cauzat de precipitațiile intense, umiditatea solului, permeabilitatea acestuia, distanța până la sursa de apă și viteza de scurgere a apei. Combaterea scurgerilor poate fi realizată prin plantarea de perdele vii între solă și sursa de apă, un sistem de arătură și cultivare în contur, alternarea culturilor sau întreprinderea unor lucrări prin care să se maximizeze gradul de infiltrare a apei în sol.

Levigarea

Chiar dacă sunt întreprinse măsurile de combatere a scurgerilor, unele pesticide pot ajunge în subsol și apoi în apele subterane, prin infiltrare. Pentru combaterea acestui fenomen, este recomandată limitarea folosirii de pesticide în zonele vulnerabile, precum solurile cu un conținut scăzut de materie organică, cele nisipoase, solurile cu apă freatică la suprafață sau cele superficiale.

Măsuri pentru evitarea contaminării apei

Contaminarea apei cu pesticide poate fi redusă semnificativ, prin aplicarea unor măsuri simple, însă extrem de importante pentru download protejarea apei și a mediului înconjurător:

Curățarea echipamentului de stropire

Deși simplu de întreprins, curățarea mașinilor de stropit în câmp este cea mai importantă măsură pentru evitarea poluării cu pesticide, deoarece poate reduce contaminarea apei cu până la 90%. Pentru efecte negative cât mai reduse asupra mediului, curățarea mașinii de stropit trebuie realizată atât la interior, cât și la exterior, la o distanță de cel puțin 10 metri de corpurile de apă și de fântâni.

Delimitarea solei de sursa de apă

În cazul în care sola în care urmează să aplici pesticidele se învecinează cu o sursă de apă, este important să fie stabilită o zonă tampon, cu o lățime de cel puțin 5 metri, de-a lungul marginilor sursei de apă, care să nu fie tratată. O altă soluție este utilizarea de duze anti-drift, care să prevină propagarea particulelor de pesticid.

Evitarea aplicării de produse de protecție înainte de precipitații

O bună practică agricolă care poate contribui la reducerea poluării apei este evitarea efectuării tratamentelor fitosanitare pe zonele desecate, cu aproximativ 48 de ore înainte de precipitații.

O bună gestionare a apei prin adaptarea practicilor agricole pentru utilizarea cât mai eficientă a acestei resurse reprezintă responsabilitatea fiecărui fermier, dar și o oportunitate de a contribui la sustenabilitatea mediului înconjurător și la bunăstarea colectivă. Deși simplu de pus în practică, multe dintre aceste bune practici vor avea un impact pozitiv imens pentru comunități întregi.