Principalele boli la floarea-soarelui și cum pot fi acestea depistate la timp

Boli la floarea-soarelui

În majoritatea cazurilor, bolile apărute la cultura de floarea-soarelui afectează tulpina și frunzele, oprind planta din dezvoltare. De aceea, este important să le putem identifica, pentru a administra la timp tratamentele necesare.

Putregaiul alb - Sclerotinia sclerotiorum

Putregaiul alb este o boală care se manifestă asupra tulpinii și calatidiului florii-soarelui. În urma acestei boli, plantele pot fi serios afectate și se va ajunge la situația în care vor putrezi.

Simptome

Această boală va afecta planta în întregime, indiferent de faza de dezvoltare a acesteia. O plantă infectată va prezenta o tulpină brunificată și acoperită cu un strat pâslos, alb și care în final se poate frânge. Totuși, atunci când vremea este uscată, pâsla încetează să se mai dezvolte. Pe calatidii, pe fața inferioară a acestora, se va putea observa o pigmentare brună, iar pe partea superioară, fertilă, se poate sesiza un miceliu alb, care va forma scleroți negri.

Transmitere

Ciuperca Sclerotinia Sclerotiorum se transmite de la un an la altul prin scleroții de rezistență care se formează în organele atacate și care pot supraviețui în sol mai mulți ani. Primăvara, după răsărirea culturii de floarea-soarelui, scleroții pot produce infecții atât direct prin micelii de infecție, cât și prin sporii care se formează pe apoteci.

Daune

Principalele daune cauzate de această boală se observă atunci când planta de floarea-soarelui are 90-100 cm înălțime. La baza acesteia se va putea observa un inel de mucegai, sub care țesuturile plantei vor putrezi, iar vasele vor fi invadate de miceliu, lucru ce duce la o ofilire totală. De asemenea, infecțiile mai târzii apărute pe tulpină determină frângerea acesteia.

Putregaiul cenușiu - Botrytis cinerea

În popor, această boală este cunoscută și ca putregaiul pălăriilor de floarea-soarelui, chiar dacă poate afecta și alte categorii de plante, dintre care: leguminoase, plante furajere sau alte plante de cultură.

Simptome

La floarea-soarelui, ciuperca va parazita interiorul calatidiului plantei, unde va produce pete brune. Putregaiul poate cuprinde întreg calatitidiul plantei Țesutul atacat se înmoaie și apoi putrezește. Semințele afectate de putregaiul cenușiu nu mai au luciul caracteristic, sunt pătate la exterior și cad foarte ușor de pe plantă.

Transmitere

Ciuperca se transmite de la un an la altul în principal prin resturi vegetale infectate, dar și prin intermediul semințelor infectate. Sporii putregaiului cenușiu sunt transportați de vânt sau de picăturile de ploaie. În condiții favorabile, aceștia germinează pe plantele de floarea-soarelui, cel mai adesea pe calatidiu, și formează un miceliu care realizează infecția țesuturilor plantei.

Daune

Calatidiul unei plante de floarea-soarelui afectată de putregaiul cenușiu va putrezi, iar miezul semințelor este inutilizabil, având un gust amar. În cele mai multe cazuri, semințele unei plante afectate își vor pierde și capacitatea de germinație.

Mana - Plasmopara halstedii

Fiind generată de parazitul fungic Plasmopara halstedii, mana este una dintre cele mai răspândite boli la floarea-soarelui și, din cauza capacității sale de a se adapta și de a genera noi rase fiziologice, este și foarte greu de combătut.

Simptome

Mana la floarea-soarelui se manifestă în cazul infecției sistemice prin plante care suferă de fenomenul de piticire. Pe frunze apar pete caracteristice iar pe partea inferioară prezintă un puf de culoare alb-crem.

Transmitere

Principalul mod de transmitere a manei este prin resturi vegetale infectate, ciuperca reușind să reziste între 5 și 10 ani, sub formă de oospori. De asemenea, sporii pot fi ridicați de pe sol și purtați de vânt în cultura de floarea-soarelui, pe parcele aflate chiar la kilometri distanță de zona afectată. Aceasta este cunoscută sub denumirea de infecție secundară.

Daune

În cele mai multe cazuri, atunci când plantele tinere de floarea-soarelui sunt infectate sistemic cu Plasmopara halstedii, rezultatul va consta fie în moartea plantelor fie in apariția fenomenului de piticire, iar plantele nu mai produc semințe.

Pătarea brună și frângerea tulpinii - Diaporthe helianthi f.c. Phomopsis helianthi

Pătarea brună este o altă boală întâlnită la culturile de floarea-soarelui care, dacă nu este combătută la timp, poate compromite în totalitate o astfel de cultură.

Simptome

În majoritatea cazurilor, această boală se manifestă pe frunzele, petiola, codițele și pe tulpinile plantelor. În zona în care se instaurează infecția vor putea fi observate anumite pete brune, care au până la 20 de centimetri lungime și 3 lățime, iar atunci când se extind, petele înconjoară tulpina.

Transmitere

Transmiterea acesteia de la un an la altul este asigurată de miceliile din resturile de plante bolnave, pe care se vor forma în primăvara următoare și fructificații cu spori.

Daune

La atacurile timpurii și în condiții favorabile de evolutie, Pătarea brună se poate extinde sub forma unui cerc concentric care acoperă tulpina de jur împrejur, va distruge țesuturile în interior, iar la cea mai mică adiere de vânt sau chiar din cauza greutății pălăriei, planta se va rupe.

Pătarea neagră sau Înnegrirea tulpinilor - Leptosphaeria lindquistii f.c. Phoma macdonaldi

Leptosphaeria lindquistii este un agent patogen, care afectează plantațiile de floarea-soarelui în toate zonele de cultură.

Simptome

O plantă atacată de această ciupercă va prezenta leziuni negre sau brun-negricioase la nivelul tulpinii, cu luciu metalic și ușor observabile față de zonele verzi. De asemenea, întreaga frunză și pețiolul din zona de tulpina afectată se usucă. La început, efectele produse de ciupercă se manifestă doar asupra epidermei, însă odată cu avansarea bolii, poate afecta și interiorul tulpinii.

Transmitere

Se transmite de la un an la altul prin resturi vegetale infectate. În timpul anului, sporii sunt transportați de vânt sau de ploaie.

Daune

Potrivit Yakutkin 2005, odată cu avansarea sa, Leptosphaeria lindquistii va afecta țesuturile întregii tulpini, iar planta se va usca. Acest lucru se traduce printr-o producție la hectar redusă dar și prin semințe sărace în uleiuri.

Rugina - Puccinia helianthi

Rugina este o altă boală infecțioasă care se manifestă asupra culturilor de floarea-soarelui, fiind cauzată de ciuperci microscopice patogene care atacă planta.

Simptome

De cele mai multe ori, rugina florii-soarelui apare primăvara, când frunzele tinere încep să prezinte pete mici, circulare, de culoare gălbuie. În acest stadiu al atacului, acestea sunt destul de greu de văzut, iar boala trece de multe ori neobservată.

În al doilea stadiu, vara și la începutul toamnei, frunzele mature prezintă puncte decolorate, iar pe suprafața interioară a acestora vor putea fi observate pustule pulverulente brune sau negre. Pustulele pot fi întâlnite și pe bracteele din jurul calatidiilor plantei.

Transmitere

În timpul perioadei de vegetație, răspândirea bolii este cauzată de picnospori, iar mai apoi de ecidiospori și de uredospori. De la un an la altul, transmiterea se produce prin teleutospori, aceasta fiind forma sub care ciuperca iernează în resturile vegetale rămase pe sol, fiind foarte rezistentă la temperaturile scăzute și chiar la îngheț.

Daune

O cultură de floarea-soarelui afectată de Puccinia helianthi va avea de suferit, ciuperca va împiedica plantele să se dezvolte corespunzător, iar în unele cazuri va provoca uscarea acestora. La nivel de cultură, acest atac fungic se traduce printr-o productivitate mai scăzută, deoarece atât calitatea, cât și cantitatea producției vor fi scăzute.

Septorioza - Septoria helianthi

Septorioza este o boală produsă de Septoria helianthi, care atacă doar cotiledoanele și frunzele plantei de floarea-soarelui.

Simptome

O plantă infectată cu această ciupercă va prezenta pete gălbui-brunii, colțuroase sau circulare, cu un diametru de 3-15 mm. După ce foliajul bazal se usucă, boala se va extinde și pe frunzele din etajul superior al plantei, iar în interiorul frunzei și în dreptul petelor, se pot observa și câteva puncte negre, mici.

Transmitere

De la un an la altul, acest agent patogen se transmite prin picnosporii de pe resturile vegetale rămase pe sol, fiind extrem de rezistent la temperaturile scăzute de pe timpul iernii. Pe parcursul anului, transmiterea septoriozei este favorizată de ploi bogate cantitativ, vreme umedă sau irigare, îndeosebi după ce plantele înfloresc,.

Daune

Având în vedere condițiile climatice din România, septorioza este o boală de ordin secundar, care, de cele mai multe ori, nu produce daune semnificative de producție.. Dezvoltarea acestei boli presupune precipitații bogate după înflorirea plantei, situație rar întâlnită în zonele din România în care se cultivă floarea-soarelui. Totuși, în situația în care sunt îndeplinite condițiile pentru dezvoltarea bolii, planta poate afecta calitatea și cantitatea producției de floarea-soarelui.

Alternarioza - Alternaria helianthi

Alternarioza este o boală asemănătoare cu septorioza, care atacă în principal frunzele plantei de floarea-soarelui, mai exact porțiunile localizate între nervurile acestora.

Simptome

O plantă atacată de alternarioză va prezenta pete maronii-negre sau negre între nervurile frunzelor, dar și pe alte organe aeriene, precum calatidiile sau tulpinile acestora. Primele simptome vizibile pot fi observate la marginea frunzelor, unde vor apărea pete brune, care mai apoi se vor extinde spre interiorul acestora și se vor uni cu alte pete, iar pe vreme umedă acestea se vor dezvolta și mai mult.

Pe tulpini se vor observa pete negre, care se vor uni și vor crea dungi brune și negre, iar la nivelul calatidiului se vor observa, la început, pete de decolorare, după care se vor transforma în pete brun-negricioase.

Transmitere

Agenții patogeni se transmit de la un an la altul prin intermediul resturilor vegetale rămase pe sol, în care ciuperca va putea supraviețui iernii. Organele aeriene infectate cu alternarioză vor prezenta pete concentrice, care vor forma spori și care vor infecta cultura pe tot parcursul verii.

Daune

În cazul unor condiții favorabile de dezvoltare, alternarioza va debilita plantele afectate, prin distrugerea masei foliare a acestora.

Rugina albă - Albugo tragopogonis

Rugina albă sau Albugo este o boală nou întâlnită la floarea-soarelui.

Simptome

O plantă de floarea-soarelui infectată cu rugina albă va prezenta leziuni pe tulpini, calatidii, petiol sau bractei, însă cele mai evidente sunt cele de pe suprafața frunzei. În exteriorul acestora se pot observa pete de culoare galben-verzuie, pe când în interior se va forma o crustă de culoare alb-crem.

Transmitere

Boala este favorizată de nopțile răcoroase, cu rouă sau ploaie, și de zilele călduroase. Rugina albă se transmite de la un la altul prin seminte și resturi vegetale infectate.

Daune

Cu toate că simptomele apărute la nivelul plantei sunt foarte vizibile, există cazuri foarte rare în care această boală a generat scăderi semnificative de producție. Totuși, în cazul în care factorii ce favorizează dezvoltarea fungilor sunt îndepliniți, pierderile de producție pot ajunge la 300-500 kg/ha.

Schema generală de aplicare a fungicidelor

Având în vedere ca majoritatea bolilor care afectează floarea soarelui pot ataca începând cu stadiile timpurii și pot continua pe toata perioada de vegetație, schema generală de aplicare a fungicidelor cuprinde aplicarea a două tratamente în vegetație. Primul tratament este recomandat a se aplica când plantele de floarea-soarelui au 6-8 perechi de frunze. Al doilea tratament se recomandă a se aplica în perioada de la diferențierea calatidiului până la înflorit. Unul dintre cele mai eficiente tratamente, care poate fi folosit pentru combaterea bolilor la floarea-soarelui și care va da randament chiar și împotriva celor mai agresive boli, precum Sclerotinia, este Pictor® (acest produs nu mai face parte din oferta BASF), un fungicid sistemic extrem de eficient, îndeosebi datorită bunului echilibru dintre cele două substanțe active - boscalid și dimoxistrobin.

Pentru obținerea productivității maxime, acest fungicid se aplică într-un program preventiv, iar doza recomandată este de 0,5 litri la hectar.