Cum se execută ca la carte tăierile de rodire pentru pomii fructiferi

Vezi ce trebuie să ai în vedere pentru lucrările din această perioadă

Pomii fructiferi necesită lucrări speciale de îngrijire în perioada iernii. Dintre acestea fac parte și tăierile de rodire. Fermierii trebuie să fie atenți însă la vreme și să evite tăierile de rod dacă există posibilitatea apariției gerului. Tăierile executate mai devreme pot spori sensibilitatea la ger mai ales la speciile de prun, cais, păr sau piersic.

În general, perioada optimă pentru tăierile de fructificare este 15 noiembrie – 10 aprilie. Există și câteva principii generale după care trebuie să se ghideze cel ce aplică tăierea de rod la pomii fructiferi:

• Întotdeauna trebuie să ai în vedere imaginea pomului ideal
• Documentează-te cu privire la ramurile roditoare, cele de schelet și învață biologia pomilor din livadă. Tehnicile de tăiere diferă în funcție de specii si soiuri
• O tăietură corect executată cu foarfeca se face astfel: lama tăietoare să fie înspre trunchi, iar lama contratăietoare spre porțiunea care cade.
• Lăstarii lacomi, verticali, din interiorul coroanei trebuie eliminați. La fel și cei concurenți, în special lăstarii de la prelungirea brațelor
• Vârfurile lăstarilor atacate de făinare se taie, se strâng și se ard, pentru prevenirea răspândirii bolii
• Ramurile uscate sau virozate, chiar și parțial, trebuie tăiate
• O ramură se elimină total tăindu-se de la locul de inserție

Tăierile de rodire pentru pomi fructiferi reglează încărcătura de muguri de rod, pentru o producție de calitate, constantă pe întreaga durată de exploatare. Dacă sărim această etapă, pomul fructifer va fi supraîncărcat. Vom obține producții mari, dar slabe calitativ, iar pomii pot intra în alternanța de rodire. În principiu, trebuie să ai în vedere ca ramurile de rod să fie de două sau trei ori mai puține decât ramurile vegetative.

Cum recunoști ramurile fructifere

Majoritatea ramurilor roditoare se formează pe ramurile de semischelet ale pomilor fructiferi, cu excepția merilor de tipul ”Spur”, unde ramurile de rod se inserează direct pe cele de schelet. În general, ramurile de rod sunt mai puțin viguroase și au internodii scurte sau foarte scurte. Sunt mai subțiri, cu o grosime de sub 1 cm și lungimi care variază de la 0,5 la 80 cm.

Poți recunoaște ușor ramurile de rod după poziția aproape perpendiculară pe cele de semischelet sau schelet, precum și după prezența mugurilor fructiferi. Ramurile de rod au o durată mai scurtă de viață, de aceea trebuie reîmprospătate permanent, după 3, 5 sau 7 fructificări, în funcție de tipul de pom fructifer. Ramurile fructifere în devenire sunt: pintenul, spinul și smiceaua.

Tipurile de ramuri roditoare în funcție de pomi

• Măr și păr
• • 1. Pinten
  • 2. Spin
  • 3. Smicea
  • 4. Țepușă
  • 5. Bursă
  • 6. Vatra de rod
  • 7. Nuielușă
  • 8. Mlădiță
• Prun și cais
• • 1. Pinten de 1 an
  • 2. Ramuri buchet (simple și ramificate)
  • 3. Ramură mijlocie
  • 4. Ramură roditoare cu porțiuni de 1 și 2 ani
  • 5. Spin
  • 6. Ramură mixtă
  • 7. Ramură lungă
• Gutui
• • 1. Ramuri de un an cu muguri floriferi în vârf
  • 2. Măciulii
  • 3. Coarne de melc
• Cireș si vișin
• • 1. Pinten (pentru pomi tineri)
  • 2. Ramură buchet
  • 3. Ramură mixtă
  • 4. Ramură lungă
• Piersic
• • 1. Pinten (la pomii tineri)
  • 2. Ramură buchet (tipică)
  • 3. Ramură mijlocie
  • 4. Ramură mixtă
  • 5. Ramură lungă
  • 6. Ramură salbă
• Nuc și alun
• • 1. Ramură de rod bărbătească
  • 2. Ramură unisexuat mixtă
  • 3. Ramură laterală de vigoare medie și slabă

Cum se taie diferitele tipuri de ramuri de rod

Tăierile de rodire se aplică numai ramurilor fructifere și se pot face atât în uscat, în perioada de iarnă, cât și în verde. Un principiu general e să distribui pe o șarpantă alternativ ramurile roditoare și vegetative, de exemplu o țepușă, apoi un pinten, fără să le grupezi. Pentru meri și peri poți suprima o parte din țepușe, dacă numărul acestora e prea mare.

Pintenul este cea mai scurtă ramură de rod, cu lungimi între 1-7 mm și un mugur de creștere în vârf. Pintenul poate fi simplu, inelat sau mixt și este caracteristic la meri și peri, precum și la cireși, vișini sau piersici tineri. Pintenul nu se taie niciodată. Asemănător pintenului regăsim spinul. Este tot o ramură scurtă de rod, cu diferența că în locul mugurelui de creștere are un ghimpe în vârf.

În schimb, smicelele se vor scurta mereu la un mugur vegetativ, cu excepția celor care au fost deja ciupite vara și au mugur florifer în vârf. Smiceaua este ramura roditoare de 13-35 cm și 3-8 mm grosime, provenită dintr-un mugur lateral de pe ramurile de semischelet. Smiceaua apare la măr, păr și unele soiuri românești de prun.

Țepușa face parte din categoria ramurilor roditoare propriu-zise. Este scurtă și rigidă, caracteristică pentru meri și peri. Poate fi simplă, inelată, mixtă sau compusă. Țepușa nu se taie! După ce a rodit, țepușa se poate îngroșa în partea terminală, rezultând punga de rod, sau bursa.

Nuielușa evoluează dintr-o smicea. Se poate deosebi de aceasta datorită mugurelui florifer din vârf. Nuielușele pot dezvolta pinteni laterali, la pomii bine hrăniți sau după tăierea acestora. Nuielușele trebuie tăiate pentru normarea rodirii, din cauza prezenței mugurilor vegetativi.

Spre deosebire de nuielușe, mlădițele au cu 1-3 muguri floriferi laterali în plus. Mlădița este lungă și elastică și poate evolua din nuielușă. Este specifică anumitor tipuri de măr, precum cel ionatan sau Williams. Mlădițele se pot rări, dacă sunt prea dese. Scurtarea unei mlădițe se poate efectua dacă aceasta are mai mulți muguri laterali. Poți lăsa doi sau trei și poți tăia deasupra acestora. De asemenea, poți scurta o mlădiță deasupra unui mugur mixt sau vegetativ.

Bursa este scurtă și rigidă. Prezintă o structură îngroșată, rămasă după ce se desprinde fructul. O bursă poate să apară pe țepușe, nuielușe sau mlădițe, la meri sau peri. Poate apărea și la gutui sau moșmoni, dar sub forma unei măciulii. Din bursă se pot dezvolta pinteni sau smicele noi. Tot de pe măciulii se pot forma și coarne de melc. Sunt lăstari noi, care au o formă specifică. Coarnele de melc sunt specifice pentru gutui și moșmon (corn) și se taie pentru regenerare după 3-5 fructificări.

Ramificația fructiferă (vatra de rod) e una dintre cele mai importante, deoarece produce majoritatea recoltei superioare. Ramificațiile fructifere provin din mai multe burse reunite, care se suprapun. După 4-5 fructificări la măr și chiar 6 în cazul părului, vatra de rod îmbătrânește și trebuie tăiată pentru regenerare.

Speciile de sâmburoase pot dezvolta și ramuri-buchet. Acestea cresc până la 8-12 cm și prezintă un mugur vegetativ în vârf, în jurul căruia se grupează între 3 și 7 muguri floriferi. Evoluând doar prin mugurele terminal, ramurile buchet nu se pot regenera prin acțiunile de tăiere. Unele ramuri bătrâne pot dezvolta ramificații, dar acestea sunt specifice unor soiuri de prun sau cais (nu la soiurile Stanley, Peche sau Superbe).

La cireș și vișin întâlnim buchetul de mai, ramura floriferă de 1-3 cm, pe care se formeaza 4-7 muguri așezati în spirală, câte unul la fiecare nod. În mijlocul acestei formațiuni există un mugure mixt care asigură creșterea vegetativă. În anul următor va rezulta astfel o nouă ramură de 1-3 cm. De-a lungul timpului, prin creșteri succesive, această ramură va atinge 12 cm și doar ultima porțiune va fi purtătoare de frunze și flori.

Ramurile mixte sunt comune pentru majoritatea sâmburoaselor. Le poți recunoaște după lungimea de până la 70 cm, mugurele vegetativ din vârf și prezența pe laterale a mugurilor floriferi și vegetativi. Bineînțeles, apar și deosebiri de la o specie de sâmburoase la alta. La pruni, ramura mixtă are grupuri de 2-3 muguri roditori la fiecare nod, în timp ce la cais regăsim 5-8 muguri, de data aceasta floriferi. Ramurile mixte se taie după 5-7 ani. În cazul piersicului, ramura mixtă prezintă câte trei muguri pe fiecare nod. Aceasta asigură fructe superioare doar în primul an de formare, după care se taie. La cireși sau vișini, ramurile mixte au un singur mugur floral pe nod. Tocmai de aceea nu se pot regenera.

Ramurile mijlocii de rod pot ajunge la lungimi de aproximativ 30 cm și prezintă un singur mugur vegetativ în vârf. Pe lungimea ramurii mijlocii de rod regăsim atât muguri floriferi (la bază), cât și vegetativi (spre vârf). Ramurile nu se ramifică la cireș sau vișin, dar o pot face la cais și prun. Se pot scurta pentru normarea rodirii.

Ramura lungă de rod se mai numește și ramură de prelungire. Prezintă muguri dispuși solitar și poate dezvolta o altă ramură de prelungire (din mugurele vegetativ aflat în vârf), precum și buchete de mai din mugurii aflați mai jos. Ramurile lungi de rod se taie pentru regenerare.

În cazul vișinilor și al unor soiuri de cireș putem întâlni și ramura pleată. O poți recunoaște ușor pentru că este subțire, cu o lungime de până la 60 cm și prezintă degarnisire la bază. Ramura pleată nu se taie niciodată, pentru că se alungește prin mugurele vegetativ din vârf. Aproape identică cu ramura pleată a vișinului este și ramura salbă, pe care o găsim doar la piersic. Deosebirea e că aceasta se poate regenera prin tăiere dar în cazul în care prezintă spre bază unul sau doi muguri vegetativi.

Frecvent piersicii si caișii tineri pot dezvolta și ramuri de rod anticipate. Acestea apar în general la periferia coroanei și produc fructe de calitate superioară. Se pot tăia la nevoie pentru regenerare, doar în cazul în care prezintă muguri vegetativi.