Cultura de tomate în grădină și solarii. Plantare, semănare, îngrijire și dăunători

21.12.2022 Matei Gherasim

Află totul despre tehnologia de cultivare a culturii de tomate în grădină și solarii și care sunt pașii esențiali pentru a obține o producție ridicată

Tomatele sunt printre cele mai apreciate legume din țara noastră, iar o producție superioară cantitativ și calitativ le poate aduce agricultorilor un profit ridicat. Înainte să ajungem la profit, însă, este necesar să știm particularitățile culturii de tomate.

Cultura de tomate. Date generale despre cultura tomatelor

Tomatele (Lycopersicon Esculentum) fac parte din familia botanică Solanaceae, alături de ardei și vinete. Roşia, aşa cum este denumită în general, este o legumă ce îşi are originile în sudul Americii de Nord şi nordul Americii de Sud. Este o plantă cățărătoare, perenă, anuală, ce creşte în zone cu climă temperată. În general, atinge între 1 și 3 m înălțime.

Tomatele valorifică foarte bine terenurile legumicole însorite, fertile şi irigate. Se pretează pentru diverse sisteme şi tipuri de culturi: în câmp sau în spaţii protejate, în sisteme intensive şi industriale.

Câte kg de tomate face o plantă?

O producție bogată de tomate este influențată atât de calitatea solului, cât și de tipul de soi. Dacă vrei să afli câte kg de tomate face o plantă, trebuie să știi că, în medie, o plantă are un potențial productiv ce variază între 5 și 8 kg de fructe, însă productivitatea depinde de sistemul de cultivare.

Producție de roșii pe metru pătrat

Conform agenției de statistică FAO (Food and Agriculture Organization), în 2018, România producea aproximativ 742.899 tone de tomate pe o suprafață de 40,734 hectare, având o producție de roșii pe metru pătrat de aproximativ 1,82 kg, ocupând locul 27 mondial la producția de tomate. Astăzi, în serele moderne, marii cultivatori preferă hibrizii de tomate care asigură producții mari și uniforme timp de 10 luni/an, cu un randament de 400 tone/hectar.

Soiuri de tomate. Care sunt tomatele cultivate cel mai frecvent în România?

Cultivatorii români își diversifică tot mai mult culturile și aleg soiuri și hibrizi de tomate cu rezistență mai mare la boli și dăunători. Indiferent că e vorba de cultura tomatelor în grădina casei, în câmp sau spații protejate, la noi în ţară se cultivă peste 80 de soiuri, hibrizi şi populaţii locale de tomate. La nivel mondial, se cultivă, desigur, un număr mult mai mare și mai variat de soiuri, menite să satisfacă cerința mare a industriei alimentare și a consumatorilor. Soiurile de tomate au diverse clasificări, în funcție de mai multe criterii.

În funcție de nivelul de creștere, avem soiuri:

cu creștere determinată - pe tulpina principală, în apex, se formează o inflorescenţă şi, astfel, creşterea mai departe a axului tulpinii principale este stopată;
cu creștere nedeterminată - prezintă o tulpină principală care posedă în apex un mugure vegetativ, ce îi asigură o creştere continuă.
cu creștere semi-determinată - destinat culturilor extratimpurii (leagă aproximativ 4-5 etaje fructifere);
soiuri de tomate extratimpurii (55-95 zile) care diferă în funcție de perioada de vegetație:
soiuri timpurii (95 – 120 zile);
soiuri semitârzii (120 – 130 zile);
soiuri târzii (peste 130 zile) – cel mai des utilizate în țara noastră.

Pentru consum în stare proaspătă, dintre soiurile de roșii cultivate în țara noastră amintim: Andrada, Angelina, Argeș, Buzău 1600, Carisma, Coralina, Corina, Crina, Edanur, Emiliana, Siriana, etc. Soiurile de tomate cultivate în România pentru industrializare, dar și consum în stare proaspătă sunt: Cărășana, Buzău 4 și Buzău 22, Elisabeta, Medeea, Ovidia, Măriuca, Romec 554 j, etc. Soiul Ghittia este apreciat pentru gustul intens și calitatea fructelor. Tomatele Ghittia pot fi cultivate atât în câmp și spații protejate, cât și în sere.

Lista completă a soiurilor poate fi verificată în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România.

Când se cultivă tomatele?

În prezent, printre cele mai des întâlnite tipuri de culturi se numără următoarele:

Cultura de roșii în câmp deschis (neprotejat);
Cultura de roșii în solar și seră.

Având cerințe ridicate când vine vorba de temperatură, cel mai bun indicator pentru stabilirea momentului optim de cultivare a tomatelor este prognoza meteo. Cultura de tomate se înființează prin răsad atât primăvara sau vara, cât și vara-toamna, când temperatura minimă pe timp de noapte nu scade sub +7 grade Celsius.

Plantarea răsadurilor în câmp poate începe când în sol se menţine, timp de 5-6 zile, o temperatură de circa 10-12 grade Celsius. În general, în regiunile mai calde, cultivarea tomatelor în câmp începe în prima parte a lunii mai. În regiunile mai reci ale țării (Nord, Nord-Est), cultura de tomate se poate înființa în perioada 10-20 mai.

Semănarea tomatelor

Indiferent că vrei să înființezi cultura tomatelor în grădina casei sau în câmp, pentru a crea condiții optime de răsărire și dezvoltare a plantelor, semănarea trebuie făcută în spații interioare bine protejate, cu semințe de calitate. Când se seamănă roșiile pentru solar, semănarea poate fi făcută în tăvi sau în pat germinativ, utilizându-se substrat fin, bine umezit. Temperatura optimă de germinare a semințelor de tomate variază între 22 și 26 grade Celsius.

Înfiinţarea culturii de tomate se realizează prin răsad repicat în ghivece nutritive sau cuburi nutritive, cu vârsta de 55-65 de zile.

Când se seamănă tomatele?

Semănatul în vederea obţinerii răsadurilor se face în perioada 10-15 februarie, în funcție de condițiile meteorologice, folosind 200-250 g sămânţă.

Repicatul (operaţiunea prin care se răsădesc, la distanţe mai mari, plantele crescute în răsadniţe) are loc la apariţia primei frunze. Dacă se optează pentru cultura în seră sau solar, sămânţa trebuie să aparţină cultivarelor hibride recomandate pentru cultura în solarii.

Cultura de roșii în câmp

Cultura de tomate timpurii se înfiinţează cu răsad produs la ghivece, în cuburi nutritive ori în palete alveolare. Epoca de înființare a culturii de roșii din răsad începe când în sol, la 10 cm adâncime, temperatura este de circa 10-12 grade C. Calendaristic, aceste condiții se întrunesc în jurul datei de 15-25 aprilie, în zonele sudice, şi cu 15-20 zile mai târziu, în celelalte zone.

Epoca de plantare durează 7-10 zile. Plantarea răsadurilor produse la cuburi sau ghivece nutritive se efectuează manual sau mecanizat. Răsadurile sunt pregătite anterior, prin aplicarea unui tratament fitosanitar.

Pe fiecare strat se amplasează câte două rânduri, la distanţă de 50-80 cm, în funcţie de lăţimea stratului la coronament; între plante pe rând, distanţa variază între 25 şi 30 cm. Se realizează, în felul acesta, o densitate de 47-57 mii plante/ha.

După plantare, în primele 5-10 zile, se iau măsuri de asigurare a densităţii planificate a culturii şi de protecţie a acesteia faţă de frig. Se efectuează o udare uşoară pe toată suprafaţa (100-150 m3/ha) sau 1-2 udări la fiecare plantă în parte, pentru a nu răci prea mult solul, în cazul în care nu au survenit ploi. După această udare, se efectuează completarea golurilor cu răsad de aceeaşi calitate şi aceeaşi vârstă.

Urmează efectuarea unei praşile mecanice, apoi a uneia manuale, pentru a afâna solul şi a-i asigura o mai bună aerisire şi încălzire. De asemenea, lucrarea are scopul de a distruge eventualele buruieni. Aceste praşile mecanice şi manuale se vor repeta de 2-3 ori, pentru ca terenul să fie permanent afânat şi curățat de buruieni.

Cultura tomatelor în solarii. Plantarea răsadurilor de roșii în solar

Cultura tomatelor în solarii și sere se realizează deseori în perioada 25 martie – 15 septembrie. Cultivarea tomatelor în solarii se realizează conform următorului flux tehnologic: pregătirea construcţiilor, apoi a terenului, înfiinţarea culturii, lucrările de îngrijire şi recoltarea.

Culturile de tomate se practică în mai multe cicluri, din punctul de vedere al perioadei de vegetaţie:

Ciclul I - semănarea se efectuează încă din timpul iernii (ianuarie, februarie), iar plantarea are loc la începutul primăverii - martie. Recoltarea se poate realiza din luna mai. Vrei să știi la ce distanță se plantează roșiile în solar în ciclul I? Distanța între rânduri variază între 60 cm și 90 cm, în funcție de cât de îndepărtate sunt rândurile. Pe un singur rând, distanța între plantele de tomate trebuie să fie de aproximativ 30-35 cm.
Ciclul II de plantare roșii în solar - plantarea se face începând cu luna iunie, iar recoltarea are loc în lunile august sau septembrie.
Poate exista și un ciclu intermediar, cu plantarea în luna mai şi recoltarea în luna iulie.

Schema de înfiinţare a culturii variază în funcţie de tipul de solar, iar densitatea, în funcţie de vigoarea plantelor, de zona de cultură şi de tehnologia care se va aplica în continuare. Pentru ciclul scurt, se folosesc densităţi mai mari (35-45 mii plante/ha), iar pentru ciclul lung, densităţi mai mici (28-33 mii plante/ha). Plantarea se realizează manual, în gropi (copci) de dimensiuni corespunzătoare, astfel ca bolul de pământ să poată fi acoperit cu 1,5-2 cm de sol.

Pregătirea terenului pentru cultura de tomate

Pregătirea terenului pentru cultura de tomate în câmp implică mărunțirea solului pentru realizarea patului germinativ şi, în mod special, nivelarea lui, astfel încât să fie prevenite băltirile.

Primăvara se aplică lucrările pentru pregătirea patului germinativ în câmp. Mobilizarea superficială a solului se realizează prin două lucrări cu grapa cu discuri, efectuate aproximativ perpendicular una pe cealaltă.

De asemenea, odată cu aceste lucrări de pregătire a terenului se realizează şi o fertilizare cu îngrăşăminte complexe. Urmează modelarea terenului în straturi înălţate cu lăţimea la coronament de 94 sau 104 cm. Pregătirea terenului pentru cultura de tomate în sere și solarii se realizează în două etape: toamna şi primăvara. Toamna se efectuează lucrările generale de pregătire a terenului cunoscute.

Este de menţionat faptul că fertilizarea de bază se realizează cu 50-100 t/ha gunoi de grajd descompus sau chiar semidescompus, 300-500 kg/ha superfosfat şi 250-300 kg/ha sulfat de potasiu. Ultima lucrare de pregătire a terenului constă în modelarea acestuia şi marcarea rândurilor.

5 greșeli de evitat în cultivarea tomatelor

Deși este o cultură extrem de populară în grădinile și solariile din România, există câteva greșeli frecvente, atunci când vine vorba de cultura tomatelor.

1. Particularitățile fiecărui soi

Când se plantează roșiile în câmp sau în spații protejate, o primă greșeală este legată de concepția că tomatele sunt toate la fel. Pe piață există mai multe soiuri de tomate, cu nevoi diferite de cultivare. Fiecare soi are anumite particularități legate de pregătirea solului, plantarea răsadului și întreținerea culturii. De aceea, este ideal să se cunoască toate cerințele specifice soiului de tomate ales pentru cultivare.

2. Pregătirea incorectă a solului

Cultura tomatelor poate fi înființată pe o gamă largă de soluri; prin urmare, unii cultivatori acordă mai puțină importanță pregătirii solului, oferind tomatelor un sol foarte acid sau sărac în nutrienți. Pentru a se dezvolta corespunzător, roșiile în solar, grădină sau câmp au nevoie de un sol cu un pH care variază între 5,5 și 6,8. În plus, pregătirea terenului pentru cultura de tomate presupune și fertilizarea cu îngrășăminte bogate în azot, fosfor și potasiu.

3. Plantarea greșită și nerespectarea distanței de plantare a roșiilor

Plantele de tomate produc o rădăcină fibroasă. Pentru creșterea și dezvoltarea unui sistem radicular puternic și rezistent, sunt esențiale plantarea adâncă în sol și respectarea distanței de plantare. Distanța plantare roșii este de aproximativ 30-40 cm între răsaduri și de 70-80 între rânduri.

4. Irigarea necorespunzătoare

Deși este o plantă iubitoare de apă, fructele având un conținut de apă ce variază între 93% și 95%, cultura de tomate nu necesită irigare zilnică. Excesul de apă din solurile nedrenate corespunzător poate înmuia planta și facilita apariția bolilor și dăunătorilor. Pe de altă parte, un deficit prelungit de apă limitează dezvoltarea plantei, în special în perioadele critice, precum înflorirea și dezvoltarea fructelor.

5. Plantarea tomatelor împreună cu alte legume

Nu se recomandă creșterea și plantarea roșiilor în solar împreună cu alte culturi. Tomatele, spre deosebire de castraveți sau de alte legume, au nevoi diferite de lumină, căldură și umiditate. Când se cultivă două culturi în aceeași seră, prevenirea bolilor și dăunătorilor implică măsuri fitosanitare individuale diferite, pentru eliminarea eficientă a agenților patogeni.

Întreținerea culturii de tomate

Lucrările de îngrijire a culturii de roșii în câmp încep prin completarea golurilor, care se realizează, de regulă, în primele 5-10 zile de la plantare. Praşilele, manuale sau mecanizate, se efectuează de 5-7 ori.

Alături de lucrările de îngrijire cu caracter general, de mare importanţă sunt lucrările cu caracter special: palisarea, copilitul, cârnitul şi defolierea.

Palisarea este o lucrare obligatorie pentru a se asigura o bună etalare şi conducerea plantelor pe verticală, permițând o mai bună iluminare şi aerisire. Pentru cultura în ciclul scurt, palisarea se realizează pe spalier de 40-50 cm, plantele fiind conduse orizontal pe sârma spalierului.
Copilitul are o importanță deosebită, eliminându-se lăstarii care concurează cu tulpina principală pentru sursele de apă, nutrienți și lumină.
Cârnitul (ruperea vârfurilor de creștere) se efectuează la 3-5 inflorescenţe, pentru culturile realizate în ciclul scurt, sau la 8-10 inflorescenţe, în cazul culturilor din ciclul prelungit. Scopul lui constă în stimularea polenizării şi grăbirea maturării fructelor.
Defolierea reprezintă îndepărtarea frunzelor îmbătrânite sau bolnave de la baza plantelor. Lucrarea se efectuează treptat, până la nivelul inflorescenţei la care începe maturarea primelor fructe.

Lucrările de îngrijire a culturii de roșii din sere și solarii sunt deosebit de complexe şi pot fi cu caracter general sau cu caracter special. Ele încep prin completarea golurilor, care, în cazul serelor și solariilor, se recomandă a se efectua în decursul unei perioade de până la 30 zile de la plantare.

Conducerea plantelor şi palisarea se efectuează folosindu-se sistemul de susţinere special amenajat în seră/solar.
Afânarea solului, acolo unde este cazul, se face ori de câte ori este nevoie, manual şi mecanizat, înainte de mulcire.
Mulcirea se efectuează cu materiale specifice (paie, turbă, diferite amestecuri organice, folie de polietilenă, agrotextile etc.).
Copilitul se efectuează săptămânal, concomitent cu dirijarea plantelor pe sfoara de susţinere.
Defoliatul constă în eliminarea frunzelor îmbătrânite, aflate sub etajul de fructe, care au început să se matureze.
Polenizarea suplimentară se efectuează mai ales în perioada când lumina este deficitară şi umiditatea relativă a aerului este prea ridicată.
Cârnitul are rolul de a opri creşterea plantelor, prin suprimarea vârfului tulpinii după 2-3 frunze de la ultima inflorescenţă, cu scopul de a limita perioada de recoltare, de a grăbi creşterea şi maturarea fructelor şi de a îmbunătăţi calitatea acestora. Lucrarea se execută cu circa două luni înainte de data ultimei recoltări.
Dirijarea factorilor de mediu este o lucrare care se efectuează permanent, de la înfiinţarea culturii până la ultima recoltare, şi are ca scop aducerea factorilor (lumină, temperatură, umiditate şi aer) la nivelul valorilor optime.

Irigarea și fertilizarea

La culturile de tomate în câmp deschis, irigarea se efectuează ori de câte ori este nevoie, astfel că umiditatea din sol să fie de 50-60% din IUA (Intervalul Umidității Active), de la plantare până la apariţia fructelor, şi de 60-70% din IUA, în perioada fructificării. Norma de irigare pentru ciclul scurt este de circa 4.000 m3/ha, distribuită cu 10-12 udări, şi de circa 6.000 m3/ha, în ciclul lung, distribuită în 15-20 udări.

Fertilizarea fazială se efectuează în funcţie de gradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive şi de sistemul de cultură (ciclul scurt sau ciclul lung). În ciclul scurt, se aplică două fertilizări: prima, cu îngrăşăminte complexe (200-300 kg/ha), iar a doua, cu azotat de amoniu (200 kg/ha). În ciclul lung, se aplică 2-3 fertilizări la sol, primele două, ca la culturile în ciclul scurt, iar a treia fertilizare o repetă pe a doua, când se leagă fructele în a cincea inflorescenţă.

În cazul culturilor de roșii din sere și solarii, irigarea se practică pe rigole şi prin aspersie sau, în cazul culturii înfiinţate în saci nutritivi sau module cu turbă, prin picurare.

Copilirea tomatelor – ce rol are și când se face?

Copilirea este una dintre cele mai importante lucrări de întreținere a culturii de tomate, fiind obligatorie, pentru producțiile din grădini sau spații protejate (sere și solarii), și doar recomandată, pentru roșiile cultivate în câmp. Lucrarea se impune doar la soiurile sau hibrizii cu creștere nedeterminată (care ating înălțimi de peste 1,8 m) și semideterminată (care ating între 80 și 100 de cm). Operațiunea constă în îndepărtarea lăstarilor (copili) care cresc la baza tulpinii sau a frunzelor principale, concurând cu acestea pentru sursele de apă, nutrienți și lumină. Reține că, în cazul hibrizilor care se dezvoltă pe două tulpini, se păstrează unul dintre copilii de la baza plantei, pentru a forma a doua tulpină.

Perioada optimă pentru copilire este când lăstarii ating 2-3 cm lungime, dar nu mai mult de 5 cm. Astfel, lăstarii se cicatrizează mai repede. Este recomandat să repeți operațiunea o dată pe săptămână, ca să înlături lăstarii tineri înainte ca ei să consume prea multe substanțe nutritive. După copilire, este indicat să aplici tratamente cu fungicide, pentru prevenirea apariției putregaiului cenușiu (Botrytis cinerea), și cu insecticide, pentru a preveni atacul țânțarului tomatelor (Lasioptera spp.). Este foarte important să te consulți cu specialiștii și să citești cu atenție etichetele produselor pe care le găsești în fitofarmacii, pentru a ști exact care sunt doza optimă, frecvența și timpul de pauză între tratamente.

Rolul copilirii este foarte important, pentru că, în lipsa lui, planta asigură nutriția acestora în detrimentul inflorescențelor și al dezvoltării fructelor. Practic, copilii netăiați devin noi tulpini (pe lângă cea principală), care dezvoltă, la rândul lor, propriile flori și fructe. Astfel, tulpina principală nu mai crește la cotele normale și capacitatea de fructificare a acesteia este mai mică. Prin urmare, copilitul este esențial pentru a obține o recoltă bogată și de calitate.

Buruieni, boli și dăunători la cultura de tomate. Tratamente la tomate după plantare

Combaterea buruienilor, bolilor şi dăunătorilor este una dintre cele mai complexe şi pretenţioase lucrări, din cauza incidenţei mari a patogenilor, insectelor şi acarienilor. Fiecare dintre ele trebuie abordată cu multă grijă și fără niciun rabat de la calitatea produselor și perioada recomandată pentru aplicarea lor.

Pentru combaterea buruienilor, se poate folosi erbicidul Stomp^® Aqua, ce are drept substanță activă Pendimetalinul și care combate buruienile anuale monocotiledonate și pe unele dicotiledonate. Se aplică în doză de 1-3 l/ha, înaintea transplantării.

Boli care pot să afecteze cultura de tomate și tratamentele pentru combaterea lor

Cele mai frecvente boli care afectează cultura de roșii sunt:

Mana - afectează toate organele plantei, în afară de rădăcini. Pe frunze, la vârful și pe marginea foliolelor apar pete de culoare verde-cenușiu închis. Pe partea inferioară a petelor se poate observa un puf albicios, care apare în condiții de umiditate. Țesuturile atacate se brunifică și se usucă. În culturile din solarii, atacul poate evolua foarte repede. Foarte grav este și atacul pe fructe, care pot fi afectate în orice fază de dezvoltare: la început, apar pete galben-verzui, care apoi devin brune. Țesutul din dreptul petelor devine tare și denivelat. Infecția afectează și pulpa fructelor. Se transmite de la un an la altul prin fructele de tomate rămase în sol.. În timpul vegetației, boala se propagă prin conidii. În solarii, mana găsește condiții favorabile când există diferențe mari de temperatură între zi și noapte și se formează foarte mult condens.
Pătarea cafenie - atacul apare întâi pe frunzele de la baza plantei. La început, apar pete de decolorare pe ambele fețe ale frunzei. Apoi, pe fața superioară a frunzei, se intensifică nuanța galbenă, iar pe partea inferioară, apare un puf de culoare cafenie. La un atac puternic, frunzele se usucă. Boala este specifică pentru spațiile protejate. Se transmite de la un an la altul prin miceliul de pe resturile de plante atacate. Boala este favorizată de umiditatea ridicată, temperatura moderată și lipsa aerisirii.

Făinarea - sunt atacate numai frunzele, la început, cele de la baza plantei. Pe frunzele atacate apar pete galben-aurii pe partea superioară a acestora, care apoi se acoperă cu fructificațiile ciupercii, sub forma unui praf. Ulterior, fructificațiile ciupercii se extind inclusiv pe partea inferioară a frunzelor. Frunzele atacate se necrozează și se usucă. Agentul patogen se transmite prin miceliul de pe resturile vegetale atacate. În timpul vegetației, se răspândește prin conidii.
Putregaiul cenușiu - atacul specific este pe fructe, dar agentul patogen poate ataca și tulpina și frunzele. Atacul pe fructe are loc, în general, pe fructele verzi și începe în zona pedunculului, sub forma unor pete cenușii, apoase, care apoi evoluează în zona vârfului. În numeroase cazuri, pulpa fructului este transformată într-o masă apoasă. Boala este foarte periculoasă, mai ales în sere și solarii. Agentul patogen atacă numeroase plante de cultură. Se transmite de la un an la altul, prin miceliul de pe resturile vegetale de la diferite plante atacate. Poate forma organe de rezistență, numite scleroți. În timpul vegetației, se răspândește prin conidii.
Septorioza - la început, atacul are loc pe frunzele bazale, pe care se formează mici pete circulare. Petele își măresc, apoi, dimensiunea, se colorează în brun pe margine și în alb-cenușiu în centru. Pe zona centrală se formează fructificațiile ciupercii. Țesuturile atacate se necrozează și se usucă începând de la baza plantei. Boala se transmite prin miceliul de rezistență de pe resturile de plante atacate. În timpul vegetației se propagă prin picnospori, care sunt purtați de vânt, și prin insectele care se așază pe frunze, unde produc noi infecții.
Alternarioza tomatelor - atacă toate organele plantei. Pe frunze se formează pete brune, aproape rotunde, care în interior prezintă zone concentrice. Petele se măresc și cuprind întreaga frunză. Fructele sunt foarte sensibile la atacul de alternarioză. Pe acestea se formează pete rotunde de culoare brună. Ulterior, petele se înnegresc, devin lucioase și ușor concentrice. Boala se transmite de la un an la altul, prin miceliul de rezistență din sol sau de pe resturile vegetale. În timpul vegetației, se răspândește prin conidii purtate de vânt.

Pentru combaterea lor, se aplică:

Cabrio^® Top - un fungicid cu două substanţe active - 55% Metiram și 5% Piraclostrobin. Are atât acțiune de contact, cât și mișcare translaminară în plantă, fiind o soluție eficientă pentru combaterea simultană a: manei, făinării, pătării albe, pătării cafenii, alternariozei.
Dagonis^® - fungicid polivalent, ușor de folosit, care combină două substanțe active inovatoare, fluxapiroxad (grupa SDHI) și difenoconazol (triazol), pentru un control de lungă durată asupra unui spectru larg de boli. Se poate aplica la peste 20 de culturi, simplificând activitatea în fermă și asigurând producătorilor rentabilitate și profitabilitate.
Scala^® - cel mai nou fungicid care asigură o eficacitate foarte ridicată, dată de modul complex de acțiune: de contact, translaminar și sub formă de vapori. Asigură flexibilitate în tehnologia de protecție și combate eficient putregaiul cenușiu.
Polyram^® DF - un fungicid cu acţiune multi-site pe bază de metiram, din grupa ditiocarbamaţilor. Ajută la combaterea alternariozei, manei, pătării albe și pătării cafenii.
Signum^® - un produs cu o combinaţie de două substanţe active cu moduri de acţiune diferite: boscalid, din grupa carboxamide, şi piraclostrobin (substanţă activă renumită din grupa strobilurinelor). La cultura de tomate are eficacitate bună în combaterea putregaiului cenuşiu și contribuie la obținerea de tomate mai ferme, cu durată de păstrare mai lungă, având efecte AgCelence.
Zetanil® - fungicid eficient, cu rezistență la spălare și o fereastră largă de aplicare. Grație celor două substanțe active, Zoxamid și Cimoxanil, se asigură o eficacitate ridicată împotriva manei, având un efect preventiv și curativ.
Novicure® - este un fungicid și bactericid care poate combate alternarioza și mana la tomate. Nu creează rezistență față de formele ce pot apărea în urma folosirii fungicidelor sistemice și oferă performanță de top și în culturile ecologice.

În funcție de presiunea de infecție, se recomandă 1-2 tratamente cu Dagonis și 1 tratament cu Scala^® . Află mai multe detalii în materialul Tehnologia de protecție a culturii de tomate .

În cazul în care suprafața pe care cultivi tomatele nu este foarte mare, pentru combaterea bolilor, poți folosi produse microambalate de la BASF, care vine în sprijinul micilor fermieri ce își doresc produse foarte performante pentru cultura lor, indiferent de mărimea suprafeței. Află mai multe detalii în materialul: Produse microambalate .

Tratamente la tomate după plantare

Schema de tratamente la tomate după plantare poate include aplicarea unor măsuri fitosanitare care previn căderea plăntuțelor. Fungicidele AgCelence® au un mod de acțiune caracteristic, care susține mecanismele naturale de apărare ale plantei și potențialul genetic al acesteia, asigurând o mai bună vitalitate a plantei și toleranță crescută față de factorii de stres abiotici.

Pentru cultura de tomate, Polyram^® DF se poate folosi suplimentar față de combaterea atacului de mană (Phytophtora infestans) și pentru a combate pătarea albă (Septoria lycopersici), pătarea cafenie (Cladosporium fulvum) și alternarioza (Alternaria solani). Doza recomandată este de 0,2%, cu un timp de pauză de 7-14 zile.

Produsul Alverde^® acționează ca agent de hrănire, având acțiune inițială de contact și activitate translaminară moderată. Alverde^® atacă sistemul nervos al insectelor, blocând în poziția închis canalul de sodium. Noua substanță activă, metaflumizon, acționează rapid și cu performanțe deosebite împotriva omizii fructelor și moliei miniere a frunzelor de tomate.

Dăunători care pot să afecteze cultura de tomate. Cum prevenim dezvoltarea lor?

Printre cei mai comuni dăunători din culturile de tomate se numără:

Omida fructelor (Helicoverpa armigera) - dăunătorul are 2-3 generații pe an. Iernează în stadiul de crisalidă, în sol, la adâncimi de până la 20 cm. Adulții apar la sfârșit de aprilie, început de mai. La câteva zile după apariție, încep depunerea de ouă pe partea inferioară a frunzelor. Incubația durează în jur de o săptămână, în funcție de temperatură. Larvele trec prin numeroase vârste larvare. Când ajung la o dezvoltare completă, larvele pătrund în sol, unde se transformă în crisalidă, și ciclul se reia. Fiind un dăunător polifag, dintre legume, atacă în principal tomatele și ardeii. Larvele de vârsta I și vârsta a II-a rod frunzele plantelor de cultură, pe care produc perforații. Începând cu vârsta a III-a, larvele pătrund în interiorul fructelor, unde distrug semințele și țesuturile, astfel încât tomatele își pierd valoarea comercială.

Molia minieră a frunzelor de tomate (Tuta absoluta) - poate avea până la 10-12 generații pe an. Poate ierna în diferite stadii de dezvoltare (ou, pupă etc.). Femelele depun ouă cilindrice, din care ies larve de culoare verde-gălbui, care pătrund în organele plantelor. La completa maturitate se transformă în pupă, fie în galeriile formate, fie în sol. Apoi, apar adulții și ciclul se reia. Originară din America de Sud, molia minieră a frunzelor de tomate a apărut de curând și în Europa. Tuta absoluta este un micro-fluture aparținând ordinului Lepidoptera. Dăunătorul atacă în principal tomatele, dar și alte plante din familia Solanaceae. La tomate, larvele atacă toate părțile verzi ale plantelor - frunze, lăstari, flori, fructe - pagubele putând ajunge chiar și la 100%. În frunze, larvele consumă zona dintre cele două epiderme (mezofil), formând minele caracteristice. Fructele pot fi atacate în perioada cuprinsă între formare și maturitate, larvele pătrunzând mai ales în zona superioară a fructului (din jurul caliciului), unde formează galerii.

Ce insecticid poți folosi pentru cultura de tomate?

Pentru a ține departe dăunătorii, se poate aplica un tratament cu ALVERDE® - un insecticid care conține metaflumizon, având un nou mod de acțiune. Are înaltă eficacitate împotriva moliei miniere (Tuta absoluta) și omizii fructelor (Helicoverpa armigera).

Recoltarea tomatelor

Recoltarea tomatelor în cultura de câmp se realizează când fructele ating gradul de maturare dorit. Recoltarea se poate realiza manual, dar și prin unele mijloace mecanice. Recoltarea complet mecanizată se efectuează cu combine speciale, care taie plantele la 2-3 cm sub nivelul solului; le preiau cu elevator, care le conduce la un scuturător ce separă fructele şi solul de tulpinile şi frunzele plantei. Producţia ce se poate obţine în condiţiile din ţara noastră variază între 20 şi 40 t/ha, dar poate ajunge şi la 60-80 t/ha.

În cazul culturilor din sere și solarii, recoltarea se efectuează eşalonat, atunci când fructele ating stadiul de maturare optim. Fructele devin corespunzătoare pentru recoltat, în cazul ciclului scurt, în perioada 25-30 mai, în zonele sudice şi sud-vestice, sau în perioada 5-15 iunie, în celelalte zone; în cazul culturilor în ciclu prelungit, recoltatul începe cu 5-10 zile mai târziu. Perioadele de recoltare se termină în jurul datei de 30 iulie, la ciclul scurt, şi 15 septembrie, la ciclul prelungit. Producţia variază între 40-50 t/ha, la cultura în ciclu scurt, şi între 55-70 t/ha, la cultura în ciclu prelungit.

Roșiile sunt cultivate și consumate pe aproape tot Globul, în țara noastră fiind consumate atât în stare proaspătă, cât și conservate. Respectarea tehnologiei de cultivare și adoptarea unor scheme de tratament eficiente garantează cultivatorilor producții bogate și o profitabilitate pe măsură.

Produse BASF recomandate