Agricultura României în 2025: Stagnare sau evoluție?

Provocările de anul viitor

Schimbările climatice reprezintă, în mod evident, cea mai mare problemă.

Seceta extremă devine o amenințare constantă, reducând randamentul culturilor și afectând calitatea solului, mai ales în contextul în care sistemele de irigații sunt insuficient dezvoltate. În plus, ea are efecte nocive atât în ceea ce privește creșterea costurilor pentru fermieri, cât și în ceea ce privește prețurile alimentelor. Astfel, ea are o contribuție majoră la apariția presiunilor financiare. Accesul limitat la finanțare agravează și mai mult o situație deja delicată.

O altă veche problemă este una de organizare la nivel național și este reprezentată de fragmentarea terenurilor.

Astfel, suprafețele mici și neproductive limitează competitivitatea și posibilitatea de modernizare a fermelor, dar și capacitatea fermierilor de a negocia mai bine cu procesatorii și cu retailerii. La acasta se adaugă desigur și infrastructura deficitară. Lipsa sistemelor eficiente de irigații și a spațiilor moderne de depozitare îngreunează eforturile fermierilor de a obține profituri sustenabile pe termen lung. În plus, îi face vulnerabili la schimbările climatice și contribuie din plin la limitarea accesului la finanțare, din cauza unui grad redus de predictibilitate.

Soluții pentru evoluția sectorului agricol în 2025

Pentru ca România să-și valorifice mai bine potențialul agricol, să recupereze mai repede decalajul față de țările dezvoltate din Centrul și Vestul Europei și pentru a reduce impactul schimbărilor climatice, anul 2025 trebuie să reprezinte un an al schimbărilor radicale. În primul rând, este vorba de modernizarea infrastructurii de irigații, un subiect de care tot vorbim de mulți ani. Nu ne mai putem permite să ignorăm ceva atât de evident, în contextul în care seceta a devenit o problemă cronică de câțiva ani încoace și toate datele arată o continuare a acestui trend pentru mulți ani de acum înainte.

În acest fel, crește gradul de predictibilitate al recoltelor și nu mai suntem la mâna ploilor. Prin asta, crește gradul de accesibilitate la finanțare al fermierilor, băncile fiind mai dornice să finanțeze o activitate de business care are constant, an de an, rezultate bune. Fermierii, care reușesc deja să facă asta , pot să-și acopere mai bine costurile tot mai mari cu materiile prime și input-uri și să obțină profituri consistente. În plus, un alt instrument eficient ar putea fi parteneriatele public-private, care ar putea facilita investițiile în tehnologie.

Un alt instrument al fermierilor l-ar putea reprezenta adoptarea pe scară largă a tehnologiilor de tip „smart farming” – inclusiv monitorizarea solului, utilizarea dronelor și prognoza meteo avansată – ceea ar putea crește eficiența și reduce pierderile.

Nu trebuie uitat că fermierii au nevoie de programe educative de formare pentru a adopta practici moderne și sustenabile. De asemenea, promovarea cooperativelor agricole ar putea îmbunătăți accesul la piețe și crește puterea de negociere a micilor producători.

Ei ar putea învăța, de exemplu, mai multe despre diversificarea și sustenabilitatea producției. Agricultura ecologică și procesarea locală a produselor ar putea aduce valoare adăugată mai mare și reduce vulnerabilitatea față de piețele externe. În plus, cultivarea culturilor rezistente la secetă ar trebui să devină o prioritate.

În fața schimbărilor climatice și a provocărilor economice, agricultura trebuie să devină o prioritate strategică, iar anul 2025 poate fi decisiv în acest sens. Viitorul agriculturii românești nu trebuie să fie despre supraviețuire și obținerea unor rezultate submediocre, ci despre transformare și evoluție. Educarea fermierilor și accesul lor la informații despre cele mai noi instrumente din zona lor de activitate sunt esențiale pentru a construi o agricultură a viitorului. Iar banii vor veni tot mai mulți în cazul în care agricultura devine un sector economic solid și rezistent la șocuri.