Producția agro-alimentară – provocări și implicații geopolitice
01.02.2023
Editorial: către ce direcții se orientează strategiile naționale pentru asigurarea securității alimentare
La acest început de mileniu, lumea se află în efervescență iar tumultul generalizat al schimbărilor impune transmiterea unor semnale legate de perspectivele vieții pe Terra. Evenimentele petrecute în arena geopolitică actuală indică faptul că aria competiției dintre țările lumii nu a rămas doar la resursele naturale și energetice, la industrie și finanțe, ci s-a extins chiar către agricultură și producția agro-alimentară, utilizate de către unele state pentru a își desfășura influența. Această situație a determinat accentuarea discuțiilor despre orientarea strategiilor naționale către întărirea auto-aprovizionării cu alimente și creșterea productivității, pentru a asigura atât securitatea alimentară a populației, cât și o dezvoltare a propriei puteri economice și politice.
Odată cu prelungirea conflictului armat din Ucraina, analiștii geopolitici au afirmat faptul că pentru combatanți și aliații acestora sectorul agro-alimentar primar a reprezentat o cale de influență exercitată inclusiv în planul condiționării politicilor statale, plasând lumea în mijlocul unui adevărat război agricol. ”Este semnificativ faptul că singurul punct comun găsit până acum între Rusia și Ucraina au fost tocmai exporturile de grâu din Odesa. Acordul a făcut posibilă deblocarea unei situații care ar fi putut submina stabilitatea politică a țărilor africane și a celor din Orientul Mijlociu, cele mai dependente de grâul ucrainean. Dacă astăzi agricultura este și un instrument de exercitare a influenței politice, problema autosuficienței alimentare și a creșterii randamentelor producției a devenit o problemă strategică pentru multe state.
Agricultura de precizie și automatizarea devin tot mai importante în ecuația producției
Un joc foarte important este cel pe care India și China îl au în domeniul independenței tehnologice, pentru a crea mașini din ce în ce mai avansate care să le permită să crească productivitatea și, prin urmare, să-și consolideze poziția în sistemul comercial global. Agricultura a apărut în ultimii ani ca un sector central și acest lucru nu poate decât să schimbe percepția comună asupra domeniului”, sublinia analistul geopolitic italian Dario Fabbri, la întâlnirea intitulată „Agricultura, o variabilă decisivă în aranjamentele geopolitice”, desfășurată în ziua deschiderii EIMA International (9-13 noiembrie2022), Bologna, Italia.
În același context marcat de provocări majore, precum conflictele armate, încălzirea globală și seceta accentuată, parlamentarii europeni și reprezentanții instituțiilor de profil din UE prezenți la EIMA International au încercat să explice unele repere importante ale strategiilor de susținere a sectorului agro-alimentar, pentru a rezista în fața crizelor. Alături de conferințele tematice, precum „Schimbarea climatică: managementul riscului” (organizator FederUnacoma și Agia/CIA), conferința „Provocarea apei. Tehnologii accesibile pentru țările în curs de dezvoltare”, au fost supuse dezbaterilor și subiecte legate de digitalizarea mijloacelor mecanice și agricultura de precizie, automatizarea și inteligența artificială, răspândirea tehnologiei digitale în lanțul de aprovizionare agro-alimentar, considerate a fi esențiale pentru reziliența sectorului primar și industrial de profil.
Evenimentul a reprezentat și un spațiu al recuperării unor caracteristici și preocupări agro-alimentare tradiționale, în ton cu semnalele generale legate de accentuarea interesului țărilor de a își asigura un grad sporit de independență în privința asigurării securității alimentare naționale. În mod concret, Italia a prezentat cele mai recente rezultate ale unui demers care vizează aplicarea conceptului ”Kilometrul zero, în domeniul agro-alimentar!” (conceptul ”Aici produc, de aici mă aprovizionez!”), în această țară lucrându-se din plin la reintroducerea în structura agricolă a unor culturi la care s-a renunțat de 5-6 decenii, în favoarea importurilor. ”Reintroducerea culturii de arahide, în zona Campania – în special, Provincia Napoli”, a fost genericul conferinței tematice în cadrul căreia s-au făcut publice rezultatele unui proiect de cercetare științifică în Sicilia, experimentele desfășurându-se în provinciile Ragusa și Trapani. ”După soia și bumbac, cultura de arahide este a treia ca importanță mondială pentru producerea de semințe oleaginoase. În primele 4 decenii de după anul 1970, producția mondială s-a dublat, iar în ultimul deceniu a crescut cu 20%. Pe acest fond, se așează inclusiv viitoarele proiecte ale Centrului ISVAM/Mensile Agrisicilia Journal”, menționa Dr. Massimo Mirabella, directorul Centrului de Cercetări ISVAM Italia, inițiator al experimentelor.
Cercetarea științifică internațională inițiată de Italia se află în cel de-al doilea an de desfășurare, coordonarea fiind asigurată în parteneriat cu Departamentul de Agricultură din cadrul Universității Federico II din Napoli, prin Prof. Univ. Dr. Gianluca Caruso. ”Astăzi, arahidele se importă din Egipt, Israel, Statele Unite ale Americii, China și Argentina, în partea de Sud a Italiei lanțul de aprovizionare fiind limitat doar la fazele de transformare, ambalare și comercializare a produsului importat. Producția brută comercializabilă de arahide provine în proporție de 45% din produse în coajă și 55% din semințe. Pe fondul preferințelor de consum și al provocărilor politico-economice actuale din lume, ar fi benefică revigorarea activitățior la care s-a renunțat în urmă cu 50-60 de ani”, preciza cercetătorul coordonator Gianluca Caruso.
Care sunt noile direcții de urmat
În privința asigurării din resurse interne a necesarului de alimente pentru consumul uman, a început să crească numărul țărilor care urmează un drum similar Italiei, pe fondul continuării crizei energetice și economice, asociat contextului internațional încordat și aflat sub presiunea unor schimbări geopolitice care pot amenința funcționarea lanțului de aprovizionare cu alimente.
În România, în ultimii 2-3 ani, s-a accentuat interesul pentru produsele locale, atât din partea fermierilor, cât și din partea consumatorilor, explicațiile fiind legate inclusiv de faptul că este vorba despre una dintre țările care, deja, importă produse agro-alimentare în mod semnificativ și care a fost direct influențată de efectele apărute pe piața agricolă ale conflictului armat din Ucraina.
La nivelul Uniunii Europene, deși există un potențial agricol suficient pentru asigurarea necesarului de consum al propriei populaţii și, chiar, pentru exporturi consistente de produse alimentare, încă vorbim despre importuri mari și continui, la anumite categorii de produse agricole de bază. De exemplu, potrivit datelor publicate de către marile asociații de producători, importurile de porumb au fost din nou revizuite în creștere, în bilanțul său din noiembrie 2022 Comisia Europeană previzionând scăderea producției pentru anul 2023.
”Previziunile privind importurile au fost majorate cu 1 Mt. La 22/11, UE a importat 11,5 Mt de porumb, 51% din Brazilia și 42% din Ucraina, față de o medie de 6,6 Mt la aceeași dată în anii anteriori (2017-2022). În Ucraina, din cauza contextului foarte dificil pentru producători, a lipsei de lichidități și de inputuri, suprafețele cultivate cu cereale păioase și rapiță sunt în scădere cu 20% față de 2021. Potrivit Asociației ucrainene a cerealelor, producătorii ar putea prefera floarea-soarelui, în locul porumbului, în primăvara 2023”, arăta Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR), membră a Confederației Europene a Producătorilor de Porumb.
Dimensiunile și efectele globale tot mai vizibile ale provocărilor actuale privitoare la securitatea, siguranța și durabilitatea alimentară, determină recunoașterea sectorului de producție agro-alimentară ca elemen central al economiei fiecărei țări și, chiar, având un rol geopolitic decisiv.
La nivel național, conștientizarea cât mai rapidă a acestor realități și susținerea adecvată a sectorului agro-alimentar autohton ar putea conduce la reducerea decalajului actual dintre România și alte state europene în ceea ce priveşte asigurarea din resurse interne a disponibilului pentru consumul alimentar. Acest fapt ar reflecta atât echilibrul dintre realizările sectorului agricol şi securitatea alimentară a populației, cât și transformarea potențialului agricol deosebit al pământului românesc într-un vector geopolitic de importanță strategică, pentru stabilitatea națională și regională, la granița Uniunii Europene.
Petronela Cotea Mihai este unul dintre cei mai experimentați jurnaliști români pe teme agricole. Cu un master obținut la USAMV Iași, stagii de pregătire la BBC și o experiență de peste 25 de ani în presa agricolă, doamna Cotea a obținut numeroase premii la concursurile de specialitate. Începând din 2013 este membru fondator și vicepreședinte al Asociației Presei Agricole din România. Petronela Cotea Mihai este realizatorul Matinalului Agrar, din fiecare duminică la Radio România Iași, al rubricii ”Fermier European”, colaborator al televiziunii Telemoldova Plus, dar și colaborator al revistei agricole Ferma.
