Cultura de fasole: înființare, întreținere, protecție eficientă

Fasolea este una dintre plantele leguminoase apreciate pentru boabe, dar și pentru producția ce poate atinge 4 t/ha.

Alături de mazăre, soia, năut, linte, bob, fasoliță, arahide, fasolea face parte din categoria plantelor leguminoase pentru boabe, din ordinul Leguminosales (Fables), familia Leguminosa. Fasolea comună (Phaseolus vulgaris L.), la fel ca alte trei specii cultivate (P. coccineus, P. acutifolius şi P. lunatus), provine din P. aborigenus, originară din Brazilia și Argentina. Potrivit lucrării „Legumicultură - Volumul III”, coordonator Prof. univ. dr. Nistor T. Stan, 2003, fasolea comună a fost cultivată încă din anul 7.600 î.Hr., în Peru, iar în Europa a fost adusă în 1493, de Cristofor Columb.

În România, este cunoscută din secolele XVIII-XIX. Fasolea este cultivată în toate zonele agricole din țară, dar cele mai bune producții se obțin în zonele de câmpie, în luncile râurilor importante și în regiunile colinare din Moldova și Transilvania.

Fasolea este o plantă productivă, însă pentru a obține recoltele dorite, este important să respecți tehnologia de cultivare, de la efectuarea corectă și la timp a lucrărilor de întreținere, până la aplicarea eficientă a măsurilor fitosanitare de prevenire și combatere a buruienilor, bolilor și dăunătorilor.

• Înființarea culturii de fasole
• Principalele soiuri de fasole cultivate în România
• Sisteme de cultivare a fasolei
• Lucrări de întreținere a culturii de fasole
• Bolile comune și principalii dăunători ai culturii de fasole
• Măsuri de combatere a buruienilor, bolilor și dăunătorilor culturii de fasole
• Recoltarea, producția medie și depozitarea fasolei

Înființarea culturii de fasole

Fasolea este productivă, în condiții optime de cultivare, rezultând recolte chiar și de 4 t/ha. Cantitatea și calitatea producției depind de foarte mulți factori, dintre care efectuarea lucrărilor de întreținere la timp și aplicarea măsurilor fitosanitare pentru prevenirea și combaterea bolilor, dăunătorilor și a buruienilor sunt printre cei mai importanți.

Apoi, este bine să știi că fasolea comună prezintă două forme principale care se cultivă, frecvent, pentru păstăi și boabe: de câmp și de grădină. Din punct de vedere botanic, sunt două convarietăți populare de fasole, în cadrul speciei P. vulgaris:

• convar. nanus - cu port pitic, cu creștere determinată sau de tufă ori oloagă;
• convar. communis - cu port înalt, cu creștere nedeterminată, urcătoare sau de arac.

Pe lângă fasolea comună, o altă specie des întâlnită în culturile de la noi și pentru care poți opta este Phaseolus coccineus L. (sin. P. Multiflorus Lam.), având boabele mari.

Dincolo de toate aceste aspecte, un start bun în cultivarea fasolei este esențial pentru ca plantele să se dezvolte viguros și să fie sănătoase. Din această perspectivă, la înființarea culturii de fasole este bine să ții cont de particularitățile plantei leguminoase, legate de necesarul de lumină, căldură, umiditate și de tipul de sol potrivit.

Amplasarea culturii de fasole - alegerea terenului

În alegerea terenului pentru înființarea unei culturi de fasole, este bine să ții cont că acesta ar trebuie să fie situat într-o zonă însorită și ferită de curenți reci, fasolea fiind o plantă iubitoare de căldură. Pe solurile sărace, este recomandată aplicarea fertilizatorilor cu azot, în primele faze ale vegetației, la înflorit și în perioada legării păstăilor. În ceea ce privește tipul solului, fasolea preferă solurile profunde, bogate în humus și cu reacție neutră spre alcalină - pH=6,5-7,5. Producții bune se pot obține pe soluri mijlocii, luto-nisipoase, nisipo-lutoase, permeabile.

Pentru fasolea oloagă, este bine să alegi un teren plan sau ușor înclinat, cu pantă uniformă.

Totodată, dat fiind faptul că soiurile de fasole urcătoare sunt mai pretențioase față de umiditate decât cele oloage, este indicată cultivarea acestora în zonele de deal, cu precipitații mai multe. De exemplu, poți înființa, cu succes, culturi de fasole urcătoare în Transilvania și Moldova.

Perioada optimă pentru înființarea culturii de fasole

Potrivit lucrării „Legumicultură - Volumul III”, coordonator Prof. univ. dr. Nistor T. Stan, 2003, se disting trei tipuri de culturi de fasole în câmp, în funcție de momentul înființării:

• cultura de primăvară - 15-20 aprilie, în sudul țării, 5-15 mai, în zonele nordice; înființarea unei culturi de primăvară poate, însă, continua eșalonat, până la sfârșitul lunii mai;.
• cultura de vară - 15 iunie-15 iulie;
• cultura de toamnă - la sfârșit de iulie (practicată mai ales în sudul țării).

În sere, epoca de înființare se întinde pe o perioadă mult mai lungă de timp, care începe din ianuarie și se termină în aprilie.

În ceea ce privește culturile din solarii, perioada optimă de înființare a culturii depinde de zona geografică, fiind cuprinsă între 1-10 aprilie sau 15-25 aprilie. În acest caz, este important să se atingă în sol, la cca 4-6 cm adâncime, temperatura de 10-12°C.

Rotația culturii de fasole - plante premergătoare

Pe lângă alegerea corectă a terenului și respectarea perioadei optime de semănat sau de plantat, este important să ții cont de rotația culturii de fasole, în mod special ca să eviți apariția și dezvoltarea unor boli. Astfel, fasolea oloagă poate fi cultivată după orice specie legumicolă, cu excepția celor care fac parte din aceeași familie botanică. Cele mai bune premergătoare sunt castravetele, dovlecelul, varza, cartoful, dar și cerealele păioase și floarea-soarelui. Este indicat ca planta premergătoare să fie fertilizată cu îngrășăminte organice și să nu fi fost atacată de agenți patogeni polifagi, cum sunt Fusarium, Rhizoctonia și Sclerotina. Deși se poate cultiva și în regim de monocultură, dacă nu a existat un atac puternic al vreunui agent patogen, este recomandată rotația culturii de fasole la 3 ani.

Cerințe față de temperatură

Fasolea este o plantă originară din zonele calde și, prin urmare, este pretențioasă față de temperatură. Astfel, temperatura minimă de germinare a semințelor este de 15°C, răsărirea având loc la 12-14 zile, iar temperatura optimă este de 20-27°C, când plantele răsar în 4-8 zile de la semănat. În timpul perioadei de vegetație, fasolea are nevoie de minimum 10-12°C și de cel mult 30-35°C, temperatura optimă pentru dezvoltarea armonioasă fiind de 20-25°C. Este de reținut că, la valori sub 10°C, creșterea plantelor încetează, iar la -0,5°C, acestea pier.

Cerințe față de lumină

Potrivit lucrării „Tratat de legumicultură”, coordonator Prof. univ. dr. Ruxandra Ciofu, fasolea are cerințe moderate față de lumină. Intensitatea luminii trebuie să fie, însă, ridicată, pe toată perioada de vegetație. Fasolea este o plantă de zi scurtă, în condițiile în care primește prea multă lumină, având loc creșteri vegetative prea puternice, în defavoarea rodirii.

Cerințe față de apă

Și la capitolul umiditate, pretențiile fasolei sunt moderate, excepție făcând perioadele de germinare a semințelor, înflorire și cea de legare a păstăilor, când este nevoie de mai multă apă. Dacă alegi să cultivi fasole urcătoare, trebuie să știi că aceste soiuri au cerințe mai ridicate față de umiditate decât cele oloage.

Principalele soiuri de fasole cultivate în România

Potrivit lucrării „Legumicultură - Volumul III” - coordonator Prof. univ. dr. Nistor T. Stan, 2003, în România, există câteva soiuri menționate în „Catalogul oficial al soiurilor” și peste 200 de „populații locale” urcătoare sau oloage, cultivate în grădinile familiale. În lista oficială, soiurile sunt clasificate astfel:

• de câmp și de grădină (oloage și urcătoare);
• cu păstaie verde sau galbenă;
• extratimpurii, timpurii, semitimpurii, semitârzii și târzii și în funcție de durata perioadei de vegetație.

Așadar, potrivit „Catalogului oficial al soiurilor de plante de cultură din România pentru anul 2021”, în România sunt cultivate următoarele soiuri de fasole:

Fasole de câmp - Phaseolus vulgaris L. (French Bean):

• soiuri târzii: Algil, Doina, Florres, Palasto;
• soiuri extratimpurii - Dalmaziano, Great Northern, Lechința.

Fasole pitică de grădină (oloagă) - Phaseolus vulgaris L. var. nanus (L.) Aschers (Dwarf French Bean):

• cu păstaia galbenă (Yellow Pod Varieties):
  • soiuri extratimpurii: Anisia, Clarisa, Ioana, Margareta, Menuet, Miruna, Salvica;
  • soiuri timpurii: Aurie de Turda, Cleopatra, Ileana, Mărioara;
  • soiuri semitimpurii: Sondela.
• cu păstaia verde (Green Pod Varieties):
  • soiuri timpurii: Ișalnița 43, Iza;
  • soiuri semitimpurii: Maty, Velodrom, Vica.

Fasole urcătoare de grădină - Phaseolus vulgaris L.. var.vulgaris (L.) (Climbing French Bean):

• cu păstaia galbenă (Yellow Pod Varieties):
  • soiuri extratimpurii: Alexia, Auria Bacăului, Bârlădeana, Ecaterina, Viltotești;
  • soiuri timpurii: Bâldana, Mădărășeni, Tescana;
  • soiuri semitimpurii: Maura 2000, Otilia;
  • soiuri semitârzii: Alina.
• cu păstaia verde (Green Pod Varieties):
  • soiuri semitimpurii: Teodora;
  • soiuri timpurii: Verdana.

Surse:

➢ „Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România pentru anul 2021”

➢ „Legumicultură - Volumul III” - coordonator Prof. univ. dr. Nistor T. Stan, 2003

Sisteme de cultivare a fasolei

Fasolea poate fi cultivată în mai multe moduri și, în funcție de anumite criterii, sistemele de cultivare se împart astfel:

• după locul de înființare:
  • cultura în câmp;
  • cultura în sere;
  • cultura în solarii (sunt preferate soiurile de fasole urcătoare, pentru că asigură producții mai mari și eșalonate pe o perioadă mai lungă de timp).
• în funcție de tipul de creștere a tulpinii, poți opta pentru:
  • cultura fasolei oloage;
  • cultura fasolei urcătoare.
• luând în calcul rotația și succesiunea, te poți orienta către:
  • cultura în ogor propriu;
  • cultura succesivă;
  • cultura dublă;
  • cultura asociată;
  • cultura intercalată.
• după momentul înființării:
  • cultură de primăvară;
  • cultură de toamnă.

Soiurile de fasole urcătoare necesită folosirea unor mijloace de susținere a plantelor, astfel:

• araci - de 2-2,5 m înălțime, dacă fasolea este cultivată pe suprafețe mici;
• spaliere înalte - sunt formate din araci aflați la distanță de 4-5 m și o sârmă fixată în zona superioară a acestora; spalierele înalte sunt folosite dacă fasolea urcătoare este cultivată pe suprafețe mari.

Lucrări de întreținere a culturii de fasole

O producție de fasole pe măsura așteptărilor depinde și de modul în care efectuezi lucrările agrotehnice pentru întreținerea culturii. Acestea se referă, în principal, la pregătirea și întreținerea solului, irigare, fertilizare la momentul oportun. La fel de importante sunt, desigur, și măsurile fitosanitare de prevenire și combatere a buruienilor (erbicide), bolilor (fungicide) și a dăunătorilor (insecticide).

Pregătirea terenului

Pregătirea terenului presupune mai multe etape:

• distrugerea resturilor vegetale de la cultura anterioară - înainte de înființarea culturii de fasole, este necesară distrugerea resturilor vegetale de la cultura anterioară; în unele cazuri, este nevoie și de eliminarea straturilor, rigolelor, canalelor provizorii de irigare;
• fertilizarea - în funcție de soiul cultivat și de tipul solului, poate fi nevoie de fertilizare cu gunoi de grajd sau cu minerale;
• mobilizarea solului - prin arături la adâncimi care pot varia între 18 și 30 de cm, în funcție de soiul de fasole cultivat.

Distanța la semănat sau plantat

Dacă optezi pentru înființarea unei culturi de fasole în câmp, atunci o vei face prin semănat, pe teren nemodelat, când solul are o temperatură de 14-16°C. Soiurile oloage se seamănă în rânduri aflate la o distanță de 40 cm unul față de celălalt și la 4-5 cm distanță între plante pe rând. Cantitatea de sămânță utilizată este de 100-140 kg/ha. Desimea rezultată este de 550.000-600.000 pl/ha. Soiurile urcătoare se seamănă în cuiburi, cu 2-3 semințe la cuib, cu păstrarea unei distanțe de 90 cm între rândurile de cuiburi și de 40-50 cm între cuiburile pe rând. Cantitatea de sămânță utilizată este de 60-80 kg/ha. Desimea realizată este de 20.000-30.000 pl/ha. Adâncimea la semănat, indiferent de soiul cultivat, este de 3-4 cm.

Înființarea unei culturi de fasole în seră se realizează fie prin plantarea manuală a răsadurilor (în vârstă de 18-25 de zile), fie prin semănat direct. Răsadurile se plantează cu bolurile de pâmânt în rigolă, după care se completează cu pământ, fără să tasezi. După ce ai plantat răsadurile (două plante la cuib), uzi prin aspersiune, pentru ca pământul să se taseze în jurul plantelor. Plantarea răsadurilor se face pe două benzi, de câte două rânduri, după schema 40+30+180+30+40 cm, iar între cuiburi se lasă o distanță de 25 cm. Desimea rezultată este de 60.000 pl/ha. Aceeași schemă se păstrează și în cazul semănatului direct, folosind 30-40 kg de sămânță/ha. Pe intervalul dintre benzi se poate cultiva ardei iute, plantat la o distanță de 40 cm față de rândurile de fasole și la 50 cm pe lungimea rândului.

Dacă vrei să înființezi o cultură de fasole în solar, atunci o poți face prin plantarea de răsad cu vârsta de 25-30 de zile sau prin semănat direct, în cuiburi aflate la distanță de 50 cm pe rând și păstrând 70-80 cm distanță între rânduri. Pentru semănat, vei folosi 25-30 kg de sămânță/ha.

Principalele lucrări de îngrijire în cultura de fasole

Principalele lucrări de îngrijire în cultura de fasole diferă în funcție de soi și de sistemul de cultivare, cele mai importante aspecte legate de aceste operațiuni fiind:

• prășitul - se realizează manual sau mecanizat, pentru combaterea formării crustei și pentru evitarea, pe cât posibil, a apariției buruienilor; în cazul fasolei urcătoare, numărul prașilelor este mai mare;
• irigarea - pentru culturile din câmp se realizează 2-3 udări, cu norme de udare de 200-400 m3/ha; după răsărire, se mai fac udări la începutul înfloritului și în perioada creșterii păstăilor; este important ca la culturile de vară să se realizeze udări ori de câte ori este necesar, dacă este secetă; în cazul culturilor din sere, udatul este prima operațiune după semănat sau plantarea răsadurilor; se repetă săptămânal, prin aspersiune, norma fiind de 150-300 m3/ha;
• completarea golurilor - este o operațiune necesară doar în cazul înființării culturii de fasole prin răsaduri; la culturile din solarii, se efectuează 3-4 udări la fasolea oloagă și 10-12 udări la cea urcătoare, norma fiind de 300-350 m3/ha;
• palisarea - este necesară în cazul soiurilor de fasole urcătoare; se realizează pe araci sau pe diverse tipuri de spalieri; este o lucrare obligatorie, în solarii;
• ciupitul și cârnitul - nu sunt lucrări obligatorii pentru culturile din câmp, dar sunt recomandate în cazul anumitor soiuri de fasole urcătoare, care cresc mai repede decât altele; ciupitul asigură o mai bună ramificare, iar cârnitul are rolul de a stopa creșterea tulpinii și de a grăbi maturarea păstăilor; în sere și solarii, sunt operațiuni obligatorii;
• reglarea factorilor de mediu - operațiune necesară în cazul culturilor din sere și solarii; în sere, temperatura după semănat nu trebuie să fie sub 25°C, iar în perioada de vegetație nu ar trebui să depășească 15°C; umiditatea din aer trebuie să fie de 70-80%, iar cea din sol, de 85-90%.

Bolile comune și principalii dăunători ai culturii de fasole

Pentru a obține recolte constante, sănătoase și pe măsura așteptărilor, este esențial să acorzi importanță combaterii agenților patogeni și dăunătorilor, utilizând fungicide și insecticide adecvate, omologate. Ca să poți acționa corect și la timp, este bine să știi care sunt aceștia și ce particularități au.

Principalele boli ale culturii de fasole

De multe ori, atacul agenților patogeni este surprinzător și poate scăpa foarte ușor de sub control. La fel de important este să reții că virusurile și bacteriile se combat foarte greu, în vreme ce alți agenți patogeni au o variabilitate mare sau caracter polifag. Un alt aspect esențial de care trebuie să ții cont este că unele boli atacă în mod special păstăile și o singură pată pe o păstaie duce la eliminarea de la comercializare. Totodată, unele atacuri, cum ar fi cel al arsurii bacteriene și al antracnozei se produc, de obicei, simultan și este necesar un tratament complex pentru combaterea lor.

Potrivit lucrării „Ghid pentru determinarea rezistenței la boli și dăunători”, coordonator dr. ing. Antonia Ivașcu, printre cele mai întâlnite boli ale culturii de fasole sunt:

• arsura comună - infecție bacteriană, provocată de Xanthomonas phaseoli;
• arsura aureolată - infecție bacteriană, provocată de Pseudomonas phaseolicola;
• veștejirea bacteriană a fasolei - infecție cauzată de bacteria Curtobacterium flaccumfaciens pv. Flaccumfaciens (sin. Corynebacterium flaccumfaciens pv. flaccumfaciens);
• mozaicul comun - infecție virală, cauzată de Marmor phaseoli;
• putregaiul alb - infecție fungică, provocată de ciuperca Sclerotinia sclerotiorum;
• putregaiul cenușiu - infecție fungică, provocată de ciuperca Botrytis cinerea;
• rugina - infecție cauzată de ciuperca Uromyces phaseoli;
• antracnoza - infecție fungică, provocată de ciuperca Colletotrichum L.;
• fuzarioza - infecție fungică, provocată de Fusarium;
• putrezirea rădăcinii și a bazei tulpinii - infecție fungică, provocată de Thanatephorus cucumeris, anamorfa Rhizoctonia solani.

Principalii dăunători ai culturii de fasole

În ceea ce privește dăunătorii, cele mai păguboase atacuri sunt cele ale gărgăriței fasolei și se produc în perioada înfloritului și a legării păstăilor. Gărgărița prezintă 2-3 generații pe an și atacă nu doar cultura din câmp, ci și recoltele din depozite. Un alt dăunător la fel de periculos este păduchele negru, care atacă în perioada iunie-iulie. Acesta colonizează frunzele, lăstarii, florile și păstăile, penetrând și sugând seva din țesuturile plantelor. Potrivit lucrării „Ghid pentru determinarea rezistenței la boli și dăunători”, coordonator dr. ing. Antonia Ivașcu, principalii dăunători ai culturii de fasole sunt:

• gărgăriţa fasolei (Acanthoscelides obsoletus);
• musca cenuşie a plantulelor (Delia platura);
• păduchele negru (Doralis fabae);
• musca semințelor (Phorbia platura).

Măsuri de combatere a buruienilor, bolilor și dăunătorilor culturii de fasole

O cultură de fasole sănătoasă și productivă, indiferent de soi și de sistemul de cultivare, implică, pe lângă respectarea lucrărilor agrotehnice specifice, monitorizarea culturii și consultarea specialiștilor în domeniu, pentru a putea observa la timp primele semne de îmbolnăvire ori ale atacurilor dăunătorilor și, implicit, pentru a acționa eficient. În același timp, este la fel de important să respecți măsurile fitosanitare pentru prevenirea și combaterea bolilor, dăunătorilor și buruienilor. Este esențial să citești cu atenție instrucțiunile produselor folosite, ca să te asiguri că știi care este timpul de pauză între două tratamente și ce doză optimă trebuie administrată, în funcție de fazele de vegetație ale plantelor.

Alături de microorganismele patogene și dăunători, buruienile fac și ele parte din categoria factorilor biologici cu impact major asupra producției de fasole. Concret, este vorba despre plante nedorite care intră în competiție cu fasolea, în privința nutrienților, a luminii, apei și căldurii, afectând condițiile de creștere și de dezvoltare a plantelor de cultură, ceea ce duce la recolte mai slabe atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. Totodată, buruienile dicotiledonate sau monocotiledonate pot fi gazde pentru diverși agenți patogeni ori pot să atragă dăunătorii.

Din această perspectivă, BASF recomandă folosirea erbicidului Basagran^® SL, pentru combaterea buruienilor dicotiledonate. Se aplică postemergent, când buruienile răsărite se află în faza de 2-4 frunze, de asemenea, cultura trebuie să se afle în faza de 2-4 frunze, respectiv BBCH 12-14. Este indicat să aplici tratamentul când temperatura este de peste 15°C și umiditatea depășește 40%. Evită folosirea erbicidului în perioadele de stres ale buruienilor. Efectele încep se vădă după 2 zile de la aplicare, prin îngălbenirea frunzelor buruienilor. Doza optimă recomandată este de 2l/ha.