Cultura de orz de primăvară: soluții de fertilizare și protecție
20.02.2025
Fertilizarea precisă și protecția eficientă împotriva bolilor sunt cheia unei recolte de orz de primăvară productive.
Orzul de primăvară, o cultură ce se dezvoltă rapid și are un ciclu scurt de vegetație, necesită un aport constant de nutrienți pentru a atinge potențialul maxim de producție. De aceea, obținerea unei recolte bogate de orz de primăvară depinde în special de fertilizarea adecvată și protecția corespunzătoare a culturii.
Descoperă în cele ce urmează tot ce trebuie să știi despre obținerea celui mai bun randament pentru cultura de orz de primăvară.
- Importanța fertilizării în cultura de orz de primăvară
- Etapele fertilizării în cultura de orz
- Rolul folosirii unui inhibitor de urează în fertilizare
- Cum protejezi eficient cultura de orz de atacurile agenților patogeni
Importanța fertilizării în cultura de orz de primăvară
Aplicarea corespunzătoare a îngrășămintelor poate spori randamentul culturii de orz, asigurând un aport optim de nutrienți necesari pentru dezvoltarea plantei. Totuși, orzul, ca orice altă cultură, are cerințe specifice de nutrienți pe parcursul întregii sale perioade de vegetație, iar un deficit sau un exces de nutrienți poate afecta negativ atât calitatea, cât și cantitatea recoltei. Iată mai multe detalii.
Provocări legate de fertilizarea orzului – particularități
Fertilizarea orzului poate fi o provocare chiar și pentru fermierii cu experiență din cauza particularităților acestor plante. Iată, concret, care sunt acestea:
- Perioadă scurtă de absorbție a elementelor nutritive. Orzul are o fereastră foarte scurtă în care poate absorbi elementele nutritive necesare, motiv pentru care, ca agricultor, trebuie să cunoști foarte bine etapele fertilizării acestei culturi.
- Sistem radicular slab dezvoltat. Asta înseamnă că planta are o capacitate redusă de absorbție a elementelor nutritive necesare pentru dezvoltare. De aceea, este recomandat să cunoști exact cantitatea de nutrienți necesară orzului.
În timp ce fertilizarea excesivă poate duce la creșterea proteinei, fertilizarea insuficientă în raport cu potențialul de producție poate duce la scăderea producției și la o calitate mai scăzută a recoltei.
Cantitatea de nutrienți necesară orzului
Conf. univ. dr. Viorel Ion, în cartea sa, „Fitotehnie”, susține că există un consum specific al orzului pentru 100 kg de boabe plus producția corespunzătoare de paie. Iată care este acesta:
- 2,4-2,8 kg Azot (N). Azotul este esențial pentru dezvoltarea plantelor, deoarece este component principal al proteinelor și al clorofilei, influențând astfel atât creșterea vegetativă, cât și producția de boabe.
- 1,1-1,3 kg Fosfor (P2O5). Acesta ajută la formarea și dezvoltarea sistemului radicular, care este esențial pentru absorbția altor nutrienți din sol.
- 1,75-2,1 kg Potasiu (K2O). Potasiul este crucial pentru reglarea echilibrului hidric al plantei și pentru activarea multor enzime implicate în fotosinteză și în metabolismul carbohidraților.
Etapele fertilizării în cultura de orz
Iată care sunt etapele fertilizării în cultura de orz, în funcție de nutrienții necesari:
- Fertilizarea cu azot. În general, azotul se aplică fracționat, astfel: 40-80 kg/ha primăvara devreme, iar restul dozei la alungirea paiului (formarea celui de-al doilea internod).
În funcţie de starea culturii, se corectează doza de azot, mărindu-se cu 15-20 kg/ha când cultura are o densitate mică şi o înfrăţire slabă, respectiv reducându-se cu aceeaşi cantitate când cultura are o densitate foarte mare şi plantele sunt bine dezvoltate, existând pericolul căderii şi al atacului de boli. Corecţia este 0 atunci când cultura este normal dezvoltată, cu o densitate optimă.
De asemenea, doza de azot se corectează şi în funcţie de gradul de aprovizionare cu apă al solului. Aceasta trebuie redusă când precipitaţiile sunt deficitare şi mărită când precipitaţiile sunt excedentare. În acest sens, se scade şi respectiv se adună câte 5 kg N pentru fiecare 10 mm abateri de la media zonei, în minus sau în plus. Corecţia este 0 atunci când precipitaţiile sunt normale pentru zona de cultură.
Se pot aplica 30-40 kg/ha N la pregătirea patului germinativ, dar numai după premergătoarele care lasă solul sărac în azot, cum ar fi porumbul.
- Fertilizarea cu fosfor. Îngrăşămintele cu fosfor simple de tip superfosfat se administrează înainte de efectuarea arăturii.
- Fertilizarea cu potasiu. Îngrăşămintele potasice sunt necesare numai pe solurile insuficient aprovizionate cu potasiu (sub 18 mg K2O/100 g sol). Atunci când se impune administrarea potasiului, doza este cuprinsă între 40 şi 60 kg K2O/ha. Se poate utiliza sarea potasică, care se administrează sub arătură, sau îngrăşăminte complexe, care se administrează la pregătirea patului germinativ.
Pentru o mai bună dezvoltare a plantelor, se pot aplica și îngrășăminte foliare, deoarece contribuie la dezvoltarea elementelor productivităţii spicului. Se efectuează 1-2 administrări cu îngrăşăminte foliare, la începutul alungirii paiului şi în faza de burduf-înspicat.
Totuși, ca şi în cazul grâului, fertilizarea foliară nu înlocuieşte fertilizarea de bază, ci doar o completează, atât cu macroelemente (N, P, K), cât mai ales cu microelemente.
Rolul folosirii unui inhibitor de urează în fertilizare
Inhibitorii de urează sunt încetinesc procesul de hidroliză a ureei în sol, prevenind pierderea azotului sub formă de amoniac volatil. În fertilizarea orzului, aceștia joacă un rol important din mai multe perspective:
- Reducerea pierderilor de azot prin volatilizare. Ureea aplicată la suprafața solului fără încorporare este descompusă rapid de enzimele de urează, ceea ce poate duce la pierderi de azot sub formă de amoniac volatil. Inhibitorii de urează încetinesc această reacție, permițând ca mai mult azot să fie transformat în forme disponibile pentru plante.
- Îmbunătățirea eficienței utilizării azotului. Având un sistem radicular slab dezvoltat, orzul poate absorbi mai bine azotul atunci când acesta rămâne mai mult timp în sol.
În lipsa unui inhibitor, doar jumătate din cantitatea de azot ajunge efectiv la plante. Restul se poate pierde, în funcție de sol și condițiile climatice, astfel:
- Pierderi de amoniac (NH3): 2-80%
- Pierderi de nitrat (NO3): 2-25%
- Pierderi de protoxid de azot: (N2O) 0.1-3%
- Substanță rămasă în sol:10-60%
Cum protejezi eficient cultura de orz de atacurile agenților patogeni
Pe lângă provocările legate de fertilizarea plantelor, și agenții patogeni pot da mari bătăi de cap fermierilor, atunci când nu sunt identificați la timp. Descoperă în cele ce urmează care sunt principalele boli care afectează cultura de orz.
Principalele boli care afectează cultura de orz
Conform lucrării, „Fitotehnie”, bolile foliare care produc pagube mai însemnate la orz sunt:
- Făinarea (Erysiphe graminis). Își face apariția primăvara, iar simptomele se observă pe frunzele bazale și pe tulpini, sub forma unor pete albe, pâsloase. Dacă nu se aplică la timp tratamentul corespunzător, petele devin prăfoase, iar pe acestea apar formațiuni circulare ce reprezintă fructificațiile ciupercii. Atacul se poate extinde rapid și poate ataca chiar și spicele. Țesuturile atacate se îngălbenesc și se usucă.
- Sfâșierea frunzelor de orz (Pyrenophora graminea). Primele simptome ale acestei boli pot fi observate începând din luna aprilie. Pe limbul frunzelor apar benzi clorotice, paralele cu nervura principală. Treptat, petele devin brune, iar țesuturile atacate se usucă și se acoperă cu un puf cenușiu. Plantele atacate sunt slab dezvoltate, spicele se deformează și formează boabe subțiri, tari și brunificate.
- Pătarea reticulară a frunzelor (Pyrenophora teres). Simptomele caracteristice ale acestei boli se manifestă pe frunze. Pe acestea apar pete mici, de culoare galbenă, iar pe măsură ce boala evoluează, petele se măresc, devin brune și se acoperă cu un puf catifelat. În urma atacului, frunzele se îngălbenesc și se usucă, iar în condiții favorabile, boala atacă și spicele.
- Arsura frunzelor (Rhynchosporium secalis). Această boală afectează în special frunzele şi tecile. Pe frunze, boala se manifestă sub forma unor pete ovale înconjurate de un halou de culoare brun-deschis, deseori cu marginile neregulate. Prin urmare, se reduce suprafaţa de asimilaţie, ceea ce influenţează negativ numărul de boabe pe spic. Pe măsură ce boala avansează, pot fi atacate și spicele, chiar dacă simptomele nu sunt foarte vizibile.
Măsuri fitosanitare eficiente
Pentru a proteja cultura de grâu de diversele boli, aplicarea unor măsuri fitosanitare eficiente este esențială. Aceste măsuri includ atât prevenirea apariției infecțiilor, cât și controlul lor rapid, odată ce acestea sunt detectate. Iată câteva dintre cele mai importante practici:
- Tratamentul semințelor de grâu înainte de semănare. Acesta se face preventiv, pentru a proteja plantele de agenții patogeni care se transmit prin sămânță, cu spori pe tegumentul bobului (mălura comună, fuzarioza) sau cu spori în interiorul bobului (tăciunele zburător).
- Rotația culturilor pentru a reduce acumularea agenților patogeni în sol. Cultivarea aceleiași specii pe aceeași suprafață de teren timp de mai mulți ani poate favoriza dezvoltarea și proliferarea anumitor agenți patogeni, care se pot menține în sol, atacând cultura în sezonul următor. Prin alternarea orzului cu alte culturi (cum ar fi leguminoasele sau porumbul), se întrerupe ciclul de viață al patogenilor și se reduce riscul de răspândire a bolilor.
- Monitorizarea culturilor pentru depistarea timpurie a problemelor. Această practică este esențială pentru depistarea timpurie a problemelor cu care se pot confrunta plantele și pentru implementarea rapidă a măsurilor de control. În acest sens, inspecțiile periodice ale plantelor ajută la identificarea semnelor de boli sau dăunători, cum ar fi petele de pe frunze sau modificările de culoare.
Și tehnologia XR care conține cele mai performante substanțe active dezvoltate de BASF, Xemium și Revysol, poate fi integrată în planul de combatere a bolilor în cultura de orz.
Xemium , elementul X al tehnologiei XR, combate agenții patogeni și asigură și protecție de încredere pe termen lung prin depozitele formate sub formă de cristale pe frunze, care se eliberează treptat. În același timp, Revysol , elementul R al tehnologiei XR, oferă un control excepțional asupra bolilor la orz, dar și un efect curativ extraordinar, având selectivitate foarte bună, indiferent de condițiile climatice.
În concluzie, fertilizarea corespunzătoare asigură dezvoltarea optimă a plantei, în timp ce protecția contra bolilor și dăunătorilor previne riscurile care pot compromite recolta de orz de primăvară. Așadar, aplică soluțiile din acest articol și obține o recoltă de calitate superioară!
