Cultura de triticale: tehnologia de cultură și prevenirea dăunătorilor

22.06.2022 Silviu Roșca

Află tot ce presupune înființarea culturilor de triticale, dar și cum poți să obții o cultură de calitate!

Triticale: caracteristici și morfologie

Triticalele sunt încadrate în familia Gramineae, fiind cunoscute și sub denumirea de Triticosecale. Triticalele sunt plante amfiploide, un hibrid între secară și grâu. Ca aspect, se aseamănă mai mult cu grâul, plantele sunt mai robuste și mai viguroase, cu spice mari, cu multe spiculețe. Triticalele sunt cereale utilizate din ce în ce mai mult, datorită potențialului ridicat de producție de boabe, fiind folosite și ca plante furajere, pentru hrănirea animalelor, în principal a păsărilor de curte și a porcilor.

Cultura de triticale are o rezistență sporită la boli, spre deosebire de grâu, iar semințele încolțesc mult mai rapid.

Care este morfologia plantei

Planta se formează dintr-un singur bob de triticale și are un sistem radicular bine dezvoltat, compus din trei tipuri de rădăcini: rădăcini adventiv-embrionare, rădăcini embrionare și rădăcini adventive.

Rădăcinile cresc rapid și oferă plantei rezistență sporită la condițiile nefavorabile din sol. Prin germinarea bobului se formează 3-5 rădăcini adventiv-embrionare, pe lângă radiculă.

Tulpina este compusă din 5-7 noduri și internoduri, dintre care primele conțin un țesut parenchimatic pufos, iar ultimul internod este gol. Înălțimea tulpinii variază între 40-50 cm și poate ajunge până la 120-150 cm.

Frunzele au forme diferite (de tip xerofitic, liniar-lanceolată, scurte, erectoide, late, ușor țepoase sau răsucite, lungi, puternic curbate), fiind formate din teacă și limb. Au urechiușe mici sau mari, cu bordura încrețită. Culoarea frunzelor variază între verde-închis, verde-argintiu sau verde-gălbui, cu pete mici de culoare deschisă.

Spicul este format din mai multe spice mici, iar numărul lor variază în funcție de forma și de dimensiunea spicului principal. Cele laxe de tip speltoid au 29-30 de spiculețe, cele compacte de tip durum sau turgidum au 40-42 de spiculețe, iar cele ariste lungi și compacte au 33-36 de spiculețe.

Boabele sau fructul sunt asemănătoare cu grâul și secara, iar lungimea lor variază între 10-12 mm și au diametrul de 2-3 mm. Culoarea lor poate fi galben-verzuie sau galben-maronie, fiind acoperite complet sau parțial (trei sferturi) cu plevi.

Datorită faptului că triticalele combină atât caracteristicile grâului, cât și pe cele ale secarei, această cereală are numeroase avantaje:

rezistență ridicată la temperaturi scăzute - ceea ce înseamnă că vegetația este prelungită până toamna târziu, iar primăvara se va relua creșterea timpurie a culturii de triticale;
rigurozitate mare a plantelor și un ritm rapid de creștere - dintr-un singur bob de triticale se va forma o plantă cu un sistem radicular bine dezvoltat. Aceasta poate atinge înălțimi de la 40-50 cm și poate ajunge și până la 120-150 cm. Cele mai bune plante sunt triticalele cu înălțimea medie de 90-100 cm;
toleranță la toxicitatea ionilor de aluminiu - tocmai de aceea culturile de triticale pot fi valorificate pe solurile acide, nefiind necesară îmbunătățirea solului cu calcar;
rezistență genetică la un spectru larg de boli - dacă plantarea se face în perioada optimă, iar terenul este pregătit corespunzător, cultura de triticale are o rezistență sporită la boli și dăunători;
rezistență la frig, pe perioada iernii, ceea ce asigură o stabilitate a culturii an de an;
valoare nutritivă superioară a boabelor de triticale, spre deosebire de boabele de grâu și de orz;
posibilitate de folosire ca furaj pentru alimentația bovinelor, ovinelor, păsărilor și porcilor, deoarece triticalele au un conținut bogat de lizină, cu 30% mai ridicat decât în cazul grânelor de toamnă sau primăvară;
pot fi folosite pentru prepararea pâinii, în alimentația oamenilor, în cantitate egală cu făina de grâu (sub formă de fulgi), dar și pentru prepararea produselor de patiserie sau a pastelor făinoase;
din boabele de triticale poate fi extras alcool, pentru prepararea băuturilor spirtoase sau a bioetanolului (combustibil bio). Din 1000 kg de semințe pot fi obținuți 400 litri de alcool.

Managementul triticalelor: tehnologia de cultură

Tehnologia de cultură a triticalelor seamănă foarte mult cu cea a grâului. Cultura de triticale se adaptează bine la diferite condiții climatice și de sol, având un potențial mare de producție. Pe lângă faptul că are o toleranță bună la soluri acide și rezistență la boli fungice, triticalele au amplitudine ecologică mare, putând fi cultivate în toate zonele țării.

Rotația culturii de triticale

Monocultura tinde să provoace o scădere a productivității culturilor, de aceea se impune rotația culturii, care previne atât degradarea proprietăţilor fizico-chimice ale solului, cât şi dezvoltarea condițiilor favorabile creșterii buruienilor, bolilor și dăunătorilor.

Zonele în care cultura de triticale oferă o productivitate ridicată sunt depresiunile intramontane și regiunile submontane din Transilvania, în partea de nord-vest a țării și în nordul Moldovei.

Ca plantă furajeră, triticalele pot fi cultivate în zonele de câmpie din Dobrogea, Câmpia Banatului, Câmpia Română și Câmpia Transilvaniei. Dintre soiurile românești care sunt cultivate la noi în țară enumerăm Vlădeasa, Titan, Plai, Țebea, Colina, Prospect, Ulpia, Silver. Caracteristicile acestor soiuri sunt rezistența la frig și potențialul ridicat de producție.

Triticalele pot fi plantate după alte culturi, precum:

fasolea, năutul, soia, mazărea, inul, rapița, cartofii, acestea fiind cele mai bune plante premergătoare pentru cultura de triticale;
alte culturi recomandate sunt cele de floarea-soarelui, porumb, sfeclă de zahăr, cartofii de toamnă, cerealele păioase, în primul an.

Nu este recomandată plantarea lor pe terenuri unde au fost culturi de păioase mai mult de doi ani sau după alte cereale, din cauza sensibilității la fuzarioză .

Cultura de triticale nu necesită la fel de multă căldură precum culturile de grâu și orz, în special în etapa de formare și umplere a bobului. De aceea, multe culturi de triticale au recoltă bogată în zonele mai răcoroase.

În ceea ce privește umiditatea, triticalele au nevoie de multă umiditate, mai ales în perioada formării boabelor. Solurile favorabile pentru cultura de triticale sunt cele acide sau nisipoase.

Pregătirea terenului

Asigurarea condițiilor optime pentru însămânțare presupune pregătirea terenului astfel încât patul germinativ să creeze triticalelor un teren prielnic dezvoltării armonioase. Pregătirea patului germinativ poate fi făcută printr-o singură trecere cu combinatorul peste teren, cu o zi înainte de semănarea semințelor de triticale.

Pentru un teren prielnic culturii de triticale, trebuie realizată o arătură de vară, la o adâncime de 20-25 cm, astfel încât terenul să fie menținut curat de buruieni. Următoarea etapă este arătura de toamnă, realizată la o adâncime de 18-20 cm, pentru a mărunți bulgării, iar apoi este necesar un discuit la 12-15 cm.

Pentru zonele de deal și cele submontane, perioada optimă de semănare a triticalelor este cuprinsă între 15 septembrie și 1 octombrie. Semănarea triticalelor în zona de câmpie trebuie făcută în perioada 1-15 octombrie.

Semănarea triticalelor

Semănatul timpuriu reduce rezistența la iernare; de aceea, pentru semanarea triticalelor trebuie să se țină cont atât de zona unde are loc epoca de semănat, cât și de umiditatea solului, tipul de sol, predispoziția la boli și dăunători. Sămânța de triticale trebuie să aibă o germinatie de peste 85%, densitatea optimă fiind de 500-600 boabe germinabile/mp.

Semințele trebuie plantate la o adâncime mai mare decât cea a semințelor de grâu, mai exact la o adâncime de 5-6 cm, în sol. Distanța între rânduri trebuie să fie de 12,5 cm. Pentru un hectar, norma de semănare este de 270-300 kg de semințe.

Condiții optime pentru însămânțare

În funcție de tipul de soi și de condițiile climatice, triticalele au o perioadă de vegetație ce variază între 220 și 260 de zile. Față de secară, cultura de triticale are cerințe mai mari de umiditate. Triticalele se pot cultiva pe soluri cu texturi diferite, însă se dezvoltă cel mai bine în solurile sărace, acide, cu pH peste 4,5, sau in solurile alcaline, nisipoase.

Fertilizarea triticalelor

În funcție de conținutul de nutrienți din sol, triticalele necesită aplicarea unor doze moderate de îngrășăminte. Îngrășămintele se aplică în două etape, după cum urmează:

Fertilizarea de bază

Fertilizarea de bază a triticalelor este făcută toamna, în funcție de gradul de fertilitate al solului. Îngrășămintele folosite sunt azotul, fosforul și potasiul. Fosforul și potasiul se aplică toamna, iar doza de azot trebuie aplicată o parte toamna și o parte primăvara, după alungirea paiului. Dozele de îngrășământ recomandate, după gradul de fertilitate al solului, sunt următoarele:

soluri cu fertilitate slabă - între 80 și 100 kg de azot/ha, 70-90 kg de fosfor/ha, 60-70 kg de potasiu/ha;soluri cu fertilitate medie - 70-80 kg de azot/ha, 60-70 kg de fosfor/ha, 40-50 kg de potasiu/ha;
soluri cu fertilitate ridicată - 60-70 kg de azot/ha, 40-60 kg de fosfor/ha, fără potasiu.

Fertilizarea fazială

Următoarea etapă de fertilizare este cea fazială sau suplimentară, care poate fi realizată primăvara, în una sau două aplicări separate. Doza de azot recomandată pentru fertilizarea de primăvară a triticalelor este cuprinsă între 60 și 70 kg azot/ha.

Deși triticalele sunt tolerante la aluminiul din sol, corectarea acidității, prin aplicarea calcarului, poate asigura creșteri semnificative ale randamentului culturii.

Bolile, buruienile și dăunătorii triticalelor

Respectarea perioadei optime pentru plantare, înființarea corectă a culturii și protejarea acesteia împotriva principalelor boli și dăunători vor asigura culturi de triticale profitabile. Nerespectarea tehnologiei de cultură și a principalelor practici agricole privind cultivarea triticalelor poate favoriza apariția bolilor, buruienilor și dăunătorilor.

În România, cele mai întâlnite boli la cultura de triticale sunt:

fuzarioza spicelor - este o boală produsă de fungi Fusarium, care afectează în special spicul plantelor. Cele mai întâlnite specii de fungi în țara noastră sunt Fusarium culmorum și Fusarium graminearum, care produc deoxinivalenol. Acesta atacă boabele spicelor de triticale prin activarea unei micotoxine din bob, astfel încât planta nu mai poate fi folosită pentru consum de către oameni sau ca aliment furajer pentru animale. Boabele vor fi mai mici, zbârcite și vor avea o culoare albicioasă, mată. Apariția fuzariozei este favorizată de perioadele ploioase, iar într-un an ploios, se poate ajunge la pierderi de până la 50% din recolta de triticale;
septorioza (rugina brună) - această boală atacă frunzele plantelor, sub forma unor pete neregulate. Acestea au, la început, o nuanță brună. Treptat, centrul frunzei va deveni albicios, iar marginile vor rămâne de culoare brună. În cazul în care frunzele sunt atacate mai mult, acestea se usucă și cad. Septorioza este provocată de ciupercile Septoria tritici şi Septoria nodorum, iar apariția ei este generată de umiditatea ridicată sau de plantarea cerealelor într-un sol argilos ori pe un pat germinativ slab pregătit;
rugina galbenă - boala atacă frunzele plantelor, iar acestea nu se mai dezvoltă suficient și se usucă mai repede decât frunzele sănătoase. Rugina galbenă este produsă de ciuperci care pot fi răspândite pe calea vântului, punând în pericol o mare parte din cultura de triticale;
mălura comună (Tilletia spp.) - plantele afectate au spicul mai subțire și mai scurt decât spicurile sănătoase, iar boabele sunt mici și au o culoare brun-cenușie;
mălura pitică - plantele afectate au dimensiuni mai mici și o culoare închisă, verde-albăstruie. Spre deosebire de spicele sănătoase, care se îndoaie sub greutatea boabelor, spicele afectate de mălura pitică sunt țepene.

Buruienile sunt o specie de plante necultivate care pot provoca întârzierea dezvoltării culturilor și micșorarea recoltelor. Pentru combaterea buruienilor sunt necesare tratamente cu erbicide.

Principalii dăunători din culturile de triticale sunt: tripșii, păduchele verde al cerealelor, cărăbușul cerealelor, musca de Hessa, musca galbenă a cerealelor. Combaterea eficientă a dăunătorilor din cultura de triticale se poate face prin aplicarea tratamentelor cu insecticide.

Soluții eficiente BASF pentru combaterea buruienilor

Daunele provocate de buruieni sau diverși agenți patogeni reprezintă amenințări reale pentru fermierii care cultivă triticale. Pentru combaterea eficientă a buruienilor, este esențială aplicarea unor produse cu acțiune rapidă, care pot stopa creşterea buruienilor sensibile, în numai câteva ore de la aplicare.

Biathlon^® 4D este o soluție inovatoare pentru protecția culturilor de triticale. Acesta este un erbicid ce are o acţiune dublă, dată de cele două substanţe active: tritosulfuron și florasulam. Produs inovator pe bază de granule dispersabile în apă, Biathlon^® 4D poate îmbunătăți eficient tehnologia de protecție a culturii de triticale. Spectrul larg de combatere a buruienilor, flexibilitatea în aplicare, toleranța la variații de temperatură, rezistența la ploaie și compatibilitatea excelentă cu alte produse sunt principalele avantaje ale produsului.

Combaterea principalelor boli și dăunători

În cultura de triticale, strategiile de combatere a bolilor și dăunătorilor au la baza atât măsuri agrotehnice preventive, cât și măsuri de control, cu ajutorul tratamentelor eficiente cu fungicide. Utilizarea soiurilor rezistente, tratarea semintelor, rotația culturilor sunt câteva măsuri de reducere a predispoziției la boli și daunatori. Pe lângă aceste măsuri preventive, protecția culturii de triticale împotriva bolilor se poate face eficient, prin aplicarea a 1-2 tratamente cu fungicide.

Combaterea septoriozei sau a ruginii brune

Septorioza apare timpuriu în vegetație și poate provoaca pagube însemnate. Pentru a preveni infectarea culturii de triticale, este necesar ca semănarea să fie făcută toamna târziu, să alegi semănatul în brazdă sau să folosești un soi mai puțin vulnerabil, așa cum sunt soiurile cu pai lung. Pentru tratamentul cu fungicide, este recomandată o soluție cu o combinație echilibrată de două substanțe active, care trebuie aplicată preventiv și într-o cantitate suficient de mare pentru a combate boala. Pentru combaterea septoriozei, Priaxor^® EC este cel mai avansat fungicid. Acesta are o acțiune preventivă, curativă și eradicativă, dată de cele două substanțe active: fluxapiroxad (SDHI) și piraclostrobin. Priaxor^® EC se poate utiliza ca tratament la triticale, datorită combinației celor două substanțe active, ce oferă control asupra unui spectru larg de boli foliare (în special asupra septoriozei) și aduce un beneficiu asupra managementului rezistenței bolilor.

Combaterea mălurei

Pentru combaterea acestei boli, este necesar ca semănatul să se facă în perioada optimă (septembrie-octombrie), iar terenul pe care sunt cultivate semințele de triticale și grâul de toamnă să nu ocupe o suprafață mai mare de 20%. Tratamentul cu fungicide trebuie aplicat semințelor de triticale înainte de semănarea lor.

Combaterea fuzariozei

Fuzarioza la spic diminuează semnificativ calitatea producției, de aceea este important să diversifici culturile în asolament și să asiguri o rotație a culturilor, fără să utilizezi pe aceeași suprafață alte culturi de graminee la perioade scurte de timp, deoarece spectrul de boli comune este destul de mare și poate afecta cultura de triticale. Pentru semănat, poți folosi semințe sănătoase și tratate anterior cu o soluție fungicidă. Recoltarea triticalelor trebuie făcută la timp. Fungicidele oferă protecție asupra plantelor de triticale doar pentru o perioadă limitată de timp. Pentru menținerea sănătății plantelor până la recoltă, este nevoie de aplicarea unor tratamente suplimentare, care să protejeze triticalele în toate fazele de vegetație. Revycare^® este un fungicid revoluționar de la BASF, ce poate fi al doilea tratament la triticale. Substanța activă Revysol® asigura un control revoluționar al bolilor, datorită efectului curativ de excepție.

Dăunători care pot afecta cultura de triticale

Culturile de triticale pot fi afectate de următorii dăunători:

Tripșii

Tripșii, cunoscuți și sub denumirea de Haplothrips tritici, sunt insecte răspândite cu precădere în zona stepei și a silvostepei. Insecta adultă are o culoare cafeniu-închis spre negru, uneori fiind negru tăciune. Lungime corpului este de 1,2 mm și poate ajunge până la 1,4 mm. Larvele au culoarea roșie și nu au aripi.

Tripșii afectează culturile de cereale, în special pe cele din luna iunie. Spicele atacate sunt acoperite, total sau parțial, cu o substanță albă, florile sunt căzute, iar boabele, stafidite. Infestările la scară largă apar în anii cu ierni blânde, cu veri și primăveri secetoase.

Perioada de hrănire a tripsului de grâu este de 7-9 zile, timp în care adultul atinge maturitatea sexuală și începe să se împerecheze, la sfârșit de mai și început de iunie. Femela depune ouăle pe spice, în grămezi, timp de 30 de zile, iar larvele apar după 10-11 zile. Acestea pătrund în spice și încep să se hrănească din sucul boabelor. În funcție de condițiile climaterice, tripsul negru se dezvoltă complet după 30-35 de zile.

Larvele pot fi eliminate printr-o arătură adâncă a solului, la 20-25 de cm. Tratamentele chimice de combatere trebuie aplicate în perioada de vegetație, folosind un insecticid eficient.

Păduchele verde al cerealelor

Păduchele verde al cerealelor este prezent în zonele în care sunt cultivate cereale păioase, formând colonii numeroase pe frunzele plantelor.

Această insectă iernează ca ou, care este depus de femele toamna, pe porumb, orz, grâu și alte graminee. O femelă poate să depună 1-6 ouă, iar în România se pot dezvolta între 21 și 23 generații pe an. Păduchele are corpul oval, cu o lungime de 1,5-2 mm, de culoare verde-deschis sau cu pete galbene. Cei înaripați au o lungime de 1,2-1,9 mm, abdomen verde, torace și cap brun.

După ce atacă frunzele, păduchii se contorsionează, iar pe zonele înțepate apar pete roșiatice, care treptat vor acoperi toată frunza, până când planta se va usca.

Cărăbușul cerealelor

Cărăbușul cerealelor iernează în sol ca larvă, la o adâncime de 35-80 cm. Acesta atacă toate culturile de cereale: desface petalele spicelor, roade ovarele florilor și boabele, încă din faza de coacere.

Cărăbușul cerealelor are un corp cu o lungime de 20-30 mm, de culoare maro. Partea posterioară a corpului, partea inferioară și platoșa gâtului sunt de culoare neagră, iar aripile sunt de culoare maro. Pe cap are o pereche de antene, cu 7 franjuri lungi la capete, la masculi, și 6 franjuri, la femele.

Larvele au o culoare alb-gălbuie și pot ajunge la o lungime de până la 65 mm. Au capul maroniu, bine delimitat de restul corpului, și trei perechi de picioare, care pornesc din zona toracelui.

Prevenirea apariției acestui dăunător și combaterea lui se fac prin pregătirea corespunzătoare a solului înainte de însămânțare, prin arătura, discuirea și graparea terenului.

Musca de Hessa

Musca de Hessa (Mayetiola destructor) atacă cerealele de primăvara și toamnă. După atacul muștelor, frunzele îngălbenesc și apoi se usucă. Atacurile care au loc la înspicare vor provoca ruperea tulpinilor, în locul în care s-au instalat larvele. Prezența muștei este observată în culturile de toamnă, în lunile octombrie-noiembrie, atunci când frunzele plantelor capătă o culoare gălbuie.

Musca seamănă cu un țânțar, iar adultul are corpul de culoare cafeniu-închis spre negru, cu formă turtită. Lungimea corpului este de 2,8-3,4 mm. Aripile sunt transparente, iar pe ele se văd nervurile; picioarele sunt lungi, cu tarse compuse din cinci părți.

Musca de Hessa iernează în culturile tinere de toamnă și are 2-3 generații pe an. Acestea sunt generația de primăvară (aprilie-iunie), generația de vară (iunie-iulie) și generația de toamnă (august-aprilie a anului următor).

Prevenirea apariției se face prin plantarea unor soiuri rezistente la atacul dăunătorilor sau prin executarea arăturii imediat după recoltarea culturii de triticale.

Musca galbenă a cerealelor

Adultul are corpul de culoare galbenă, cu 5 dungi dispuse longitudinal, de culoare negru-brun. Lungimea corpului este cuprinsă între 3 și 5 mm. Larva este inițial transparentă, apoi capătă o culoare alb-gălbuie și poate ajunge la o lungime de 6-9 mm.

Musca galbenă a cerealelor atacă atât culturile de cereale de primăvară, cât și pe cele de toamnă. Cele mai multe pagube sunt înregistrate la grâul de toamnă care a fost însămânțat mult prea devreme sau la cerealele de primăvară care au fost însămânțate târziu.

Musca galbenă a cerealelor iernează în zona în care cresc mugurii, la cerealele de toamnă, având două generații pe an. Combaterea acestui dăunător se face prin aplicarea unui tratament cu insecticid , în perioada de vegetație.

Tratamente inovatoare AGRO BASF pentru protecția culturilor de triticale

Productivitatea, sănătatea și calitatea recoltelor de triticale depind în mare măsură și de aplicarea unor tratamente corespunzătoare.

În urma rotației culturilor, controlul paraziților necrotrofici este completat cu ajutorul aplicării tratamentelor la semințe. Tratamentul la sămânță reduce inoculul inițial al bolilor și asigură un procent mai mare de germinare a semințelor și răsaduri mai viguroase.

La fel precum în cazul grâului, înainte de semănare, sămânța de triticale trebuie tratată cu fungicide pentru cereale, astfel încât semințele să își păstreze calitatea și să fie rezistente la boli și dăunători. Ultima inovație de la BASF, Kinto^® Plus, este o combinație unică de 3 substanțe active cu 3 moduri diferite de acțiune.

Kinto^® Plus protejează semințele de triticale încă de la înființarea culturii, prin acțiunea celor 3 substanțe active: fluxapiroxad, triticonazol și fludioxonil. Grație spectrului foarte mare de combatere, tratamentul Kinto^® Plus poate fi utilizat pentru absolut toate tipurile de semințe de cereale păioase: grâu, orz, triticale, secară sau ovăz. Acest tratament asigură protecția împotriva unui spectru larg de boli cu transmitere prin sol sau semințe, oferind o eficacitate excelentă și o protecție maximă a culturilor de triticale.

Pentru a proteja plantele de principalii factori care duc la căderea triticalelor (ploile abundente, vântul puternic, umiditatea), este necesară utilizarea unor regulatori de creștere. Aceștia reglează creșterea plantei și dezvoltarea tulpinii, cu ajutorul substanțelor active care se comportă similar cu hormonii naturali ai plantei. Singurul regulator de creștere disponibil pe piață, ce are și efect de consolidare a sistemului radicular, este Medax^® Top. Acest produs inovator este flexibil în aplicare, are o acțiune imediată, consolidează sistemul radicular și minimizează riscul de cădere al plantelor. Sporirea creșterii rădăcinii, ca urmare a folosirii Medax^® Top, înseamnă o ancorare îmbunătăţită a plantelor în sol, acces mai ușor la apă și nutrienţi, stres scăzut din cauza bolilor rădăcinilor și a secetei și producţie crescută de citokinone.

Recoltarea și depozitarea triticalelor

Recoltarea triticalelor depinde foarte mult de modul în care va fi utilizată cultura. Pentru producția de fân, plantele trebuie recoltate în faza de burduf. Recoltarea pentru însilozarea întregii plante ar trebui să aibă loc atunci când boabele ajung la stadiul de cereale lăptoase, păstoase.

Cum trebuie făcută recoltarea culturii de triticale

Culturile care vor fi folosite ca fân sau masă verde trebuie recoltate înainte de înspicare și înainte ca umiditatea boabelor să ajungă la 16%. Astfel, va fi asigurată o producție ridicată, deoarece sunt evitate pierderile prin scuturarea boabelor, iar furajul va fi de calitate superioară.

Pentru recoltarea de boabe, este necesar ca semințele să fie coapte în totalitate. Producția de boabe poate ajunge de la 4 tone/ha până la 6 tone/ha. În cazul furajelor, producția de masă verde este cuprinsă între 25-25 tone/ha.

Condiții necesare pentru depozitarea loturilor de triticale

Triticalele trebuie păstrate în depozite care au fost curățate în prealabil. Calitatea unui lot de semințe este condiționată și de gradul de umiditate și de temperatură din depozit.

Nivelul de umiditate optim pentru loturile de triticale este de 14%. Temperatura maximă nu trebuie să depășească 30 de grade Celsius, în perioada 1 iunie-1 ianuarie. În cazul loturilor care provin din recolta aceluiași an, temperatura maximă nu trebuie să depășească 35 grade Celsius, pe o perioadă de 45 de zile de la data recepționării lotului de cereale.

Pe întreaga durată de depozitare, lotul de triticale trebuie verificat lunar, astfel încât să fie asigurate toate condițiile optime de păstrare.

Pentru combaterea insectelor care pot să apară în depozit, este recomandată folosirea unui insecticid omologat pentru aplicarea in depozit.

Piața triticalelor în România este în creștere, producția de cereale fiind utilizată atât pe piața internă, cât și pentru export, datorită întrebuințărilor diverse, cum ar fi furajarea animalelor sau producerea de malț pentru fabricarea alcoolului. Tratamentele oferite de BASF, care combină substanțe active revoluționare, garantează un randament mai mare al producțiilor de triticale, oferind fermierilor o agricultură durabilă și profitabilă.

Produse BASF recomandate