Cultura orzului: cum se îngrijește și ce condiții o favorizează

• Care este compoziția chimică a boabelor de orz
• Care sunt particularitățile biologice ale culturii orzului
• Care sunt condițiile optime de climă și sol
• Care sunt zonele favorabile pentru cultura orzului și cum se pregătește solul
• Cum și când are loc semănatul orzului
• Cum trebuie îngrijită cultura orzului și care este fertilizarea optimă
• Cum are loc recoltarea orzului

Care este compoziția chimică a boabelor de orz

Orzul face parte din specia Hordeum sativum Jessen. Sunt cunoscute patru convarietăți ale acesteia, dintre care, în țara noastră, se regăsesc două:

• conv. hexastichum Alef. - orzul comun;
• onv. distichum Alef. - orzoaica.

Sunt cunoscute mai multe varietăți ale acestora, aparținând celor trei soiuri: orz de toamnă, orzoaică de toamnă, orzoaică de primăvară.

Boabele de orz au, în general, următoarea compoziție chimică, raportată la substanța uscată:

• 9,5-11% proteină brută;
• 2-3% grăsimi;
• 4-7% celuloză.

Există, însă, și câteva excepții, în funcție de soiul orzului.

Orzul comun, cultivat pentru boabe, trebuie să conțină un procent mai mare de proteină, de 12,8-13,9%.

În orzoaică - orzul pentru bere - nu ar trebui să se regăsească mai mult de 8-12% proteine, pentru a nu scădea extractul berii, dar ar trebui să existe o cantitate cât mai ridicată de amidon, cuprinsă între 55 și 70%.

Care sunt particularitățile biologice ale culturii orzului

Condițiile optime care ar trebui asigurate pentru cultura orzului , astfel încât planta să germineze, presupun o temperatură de 20 de grade Celsius și existența unei cantități de apă echivalente cu 48% din masa boabelor de orz. Germinarea este, însă, posibilă și la temperatura minimă de 3-4 grade Celsius și la cea maximă de 28-30 de grade Celsius.

Comparativ cu alte cereale, orzul are puterea de străbatere a solului mai redusă, motiv pentru care acesta nu trebuie semănat prea adânc. În caz contrar, dacă orzul este semănat la 6-7 centimetri adâncime, și nu la cel mult 4-5, așa cum trebuie, ar putea întâmpina dificultăți la răsărire din cauza crustei puternice pe care solul o poate forma.

Procesul de înfrățire este mai eficient în cazul orzului decât în cel al altor cereale, precum grâul sau secara. Pe de altă parte, înfrățirea orzului de toamnă este mai bună decât cea a orzului de primăvară.

În funcție de tipul de orz, procesul de înfrățire se desfășoară diferit. În cazul orzoaicei este recomandat ca înfrățirea să fie mai slabă, astfel încât uniformitatea plantelor și a boabelor să nu fie afectată.

În cazul orzului și orzoaicei de primăvară, perioada de vegetație este mai scurtă, de 90-120 de zile.

Care sunt condițiile optime de climă și sol

Deși cultura orzului se aseamănă, din anumite puncte de vedere, cu cea de grâu, între cele două există și câteva diferențe notabile.

Cultura orzului este mai rezistentă la temperaturi ridicate decât cultura de grâu și mai pretențioasă decât aceasta în ceea ce privește condițiile solului. Sistemul radicular al plantei de orz are o capacitate mai mică de absorbție, iar perioada de vegetație este mai scurtă.

În plus, orzul de toamnă este mai puțin rezistent la condițiile de iarnă față de secara de toamnă sau de grâu, temperatura minimă ce nu îl afectează pe acesta la nivelul nodului de înfrățire fiind de -15 grade Celsius, însă doar dacă planta a trecut prin procesul de vernalizare.

În funcție de soiul de orz, mediul optim de dezvoltare a plantelor diferă. Orzul comun se cultivă în climatele uscate sau aspre deoarece are perioada de vegetație scurtă. În schimb, orzoaica - orzul pentru bere -, ce are nevoie de o cantitate redusă de proteine în boabe, trebuie cultivată în regiuni răcoroase, în care nivelul de umiditate este ridicat.

Care sunt zonele favorabile pentru cultura orzului și cum se pregătește solul

Cele mai potrivite terenuri pentru cultura orzului sunt cele plane sau ușor ondulate, în care solul este de tip cernoziom sau aluvionar, iar regimul termic și precipitațiile sunt favorabile evoluției plantei. Cele mai bune condiții pentru cultura orzului de toamnă sunt oferite de zonele de stepă și silvostepă, iar pentru cultura orzoaicei de primăvară cel mai favorabil mediu este cel din zonele răcoroase și umede.

Zonele favorabile culturii orzului sunt: Estul Bărăganului, Câmpia de Vest, sudul Câmpiei Române, sud-estul Dobrogei, dar și anumite zone din Câmpia Jijiei. Pentru orzoaica de primăvară, depresiunile din Transilvania și Moldova și zona submontană sunt cele mai potrivite.

În schimb, regiunile cu terenuri nisipoase, cum sunt cele din zona Olteniei, și cele cu terenuri sărăturate și cu umiditate excesivă, ca cele din vestul și nord-estul Munteniei, nu sunt favorabile culturii de orz. Zone nepotrivite acestei culturi sunt și în Moldova și în nordul Dobrogei, unde solurile sunt erodate excesiv, și în nordul Moldovei și Transilvaniei și în sud-estul Transilvaniei, unde temperaturile sunt prea scăzute pentru această plantă.

Lucrările de pregătire a solului necesare culturii orzului de toamnă sunt aceleași ca în cazul grâului de toamnă, iar cele necesare culturii de orz de primăvară sunt precum cele pentru grâul de primăvară sau pentru ovăz.

O atenție deosebită trebuie acordată pregătirii patului germinativ deoarece evoluția plantelor și rezistența lor în timpul sezonului rece depind în foarte mare măsură de calitatea pregătirii acestuia.

Cum și când are loc semănatul orzului

Pentru o producție de orz care să satisfacă așteptările, semințele trebuie să respecte următorii indici de calitate:

• nivelul de puritate mai mare de 98%;
• nivelul de germinație mai mare de 90%;
• să fie tratate împotriva bolilor și dăunătorilor

Epoca optimă în care se seamănă orzul de toamnă este cuprinsă între 20 septembrie și 30 septembrie, astfel încât, până la venirea iernii, plantele să aibă timp să se înrădăcineze cum trebuie. Dacă orzul este semănat prea devreme, riscul este ca planta să se dezvolte prea mult până când vine iarna, caz în care aceasta poate fi atacată de fuzarioză, viroze sau făinare. Dacă, dimpotrivă, orzul este cultivat prea târziu, acesta va avea o rezistență redusă în timpul sezonului rece.

Împotriva bolilor plantelor există soluții. De exemplu, fungicidul Priaxor^® EC , folosit la timp, contribuie la prevenirea apariției făinării și crește sănătatea și vitalitatea plantelor, datorită celor două substanțe active inovatoare: fluxapiroxad și piraclostrobin. Acesta are efect și asupra bolilor foliare, cum ar fi septorioza și ruginile.

Cele mai bune plante premergătoare pentru cultura orzului de toamnă sunt leguminoasele, cartoful timpuriu și rapița, în timp ce, pentru cultura orzoaicei de primăvară se preferă ca plante premergătoare floarea-soarelui, porumbul, cartoful, culturile furajere anuale.

Cultura de orz de primăvară se seamănă cu prima ocazie când se poate intra în câmp. Semănatul întârziat duce la o producție redusă, la o mărime mai mică a boabelor și per total la o calitate scăzută.

În ceea ce privește densitatea de semănat, aceasta este de 450-500 de boabe germinale/mp atât în cazul orzului de toamnă, cât și în cel al orzoaicei de primăvară. Distanța dintre rânduri este de 12,5 centimetri, iar adâncimea de semănat este de 3-5 centimetri în cazul orzului de toamnă și de 2-4 centimetri când este vorba despre orzoaica de primăvară.

Cum trebuie îngrijită cultura orzului și care este fertilizarea optimă

Ca și în cazul altor culturi, este nevoie de aplicarea unor măsuri de îngrijire specifice în cazul culturii orzului, dar și de o fertilizare corespunzătoare.

Cum trebuie îngrijită cultura orzului

Asemănările dintre cultura orzului și cea de grâu există și în cazul lucrărilor de îngrijire ale acestora. Acestea includ măsuri care să preîntâmpine băltirea apei, tăvălugitul, dar și aplicarea de îngrășăminte și de erbicide. Poate fi folosit, de exemplu, erbicidul Biathlon^® 4D , care are acțiune dublă datorită celor două substanțe active conținute. Substanța activă florasulam stopează creșterea buruienilor, în timp ce tritosulfuronul acționează sistemic asupra buruienilor și are acțiune și la sol.

Cum arată fertilizarea optimă

Cantitatea de substanțe nutritive pe care le consumă orzul este asemănătoare cu cea a grâului. În medie, pentru 500 kg de boabe de orz, la care se adaugă cantitatea aferentă de paie, orzul consumă:

• 12-14,5 kg azot;
• 5,5-6,5 kg fosfor;
• 10,5-14 kg potasiu.

Azotul se aplică, fără excepție, primăvara, indiferent de soiul de orz. O parte din azot (¼) poate fi aplicată și toamna, în cazul în care orzul este semănat pe un teren unde înainte a existat o cultură care a sărăcit solul, cum ar fi cea de floarea-soarelui sau cea de porumb.