Fertilizarea grâului: cum obții producții mari și sănătoase
20.02.2025
Fertilizarea grâului este necesară pentru a-i asigura un necesar constant de nutrienți, deoarece rădăcinile sale slab dezvoltate nu pot valorifica eficient resursele din sol.
Deși nu are un consum ridicat de elemente nutritive, această cultură absoarbe rapid o cantitate mare de substanțe esențiale, într-o perioadă scurtă, de la formarea paiului până la coacerea în lapte. În lipsa unei fertilizări adecvate, plantele nu își mai pot acoperi necesarul nutritiv în etapele ulterioare de dezvoltare. Aplicarea îngrășămintelor organice și minerale, adaptată condițiilor climatice, susține o creștere sănătoasă și contribuie la obținerea unor producții ridicate.
În continuare, vei descoperi mai multe despre fertilizarea grâului și soluții pentru a obține recolte bogate și sănătoase.
Importanța fertilizării în cultura de grâu
Fertilizarea grâului este necesară pentru obținerea unor producții ridicate și de calitate deoarece aceasta influențează rezistența la factorii de stres, toleranța la boli și capacitatea de valorificare a resurselor disponibile.
Prin intermediul unui plan bine structurat de fertilizare, fermierii pot maximiza randamentul culturii, optimizând totodată costurile de producție.
Cantitatea de nutrienți necesară grâului
Potrivit lucrării Fitotehnie, Conf. univ. dr. Viorel Ion, pentru fiecare 100 kg de boabe și cantitatea corespunzătoare de paie, grâul extrage din sol între 2,3-3,3 kg de azot, 1,1-1,8 kg de fosfor și 1,9-3,8 kg de potasiu. Deși necesarul său de substanțe nutritive nu este foarte ridicat, fertilizarea adecvată este necesară pentru dezvoltarea optimă a culturii.
În cazul unui deficit de azot, formarea fraților este redusă, suprafața foliară se micșorează, iar plantele devin mai slabe și mai sensibile la iernare. De asemenea, numărul florilor fertile din spic se diminuează, iar boabele au un conținut mai mic de proteină. Pe de altă parte, un exces de azot stimulează dezvoltarea exagerată a frunzelor, întârzie maturizarea și afectează fotosinteza. Plantele devin mai vulnerabile la cădere, boli și secetă, iar rezistența lor la iernare scade.
Deficiența de fosfor încetinește creșterea, afectează dezvoltarea rădăcinilor și prelungește maturarea culturii. În schimb, un aport prea mare de fosfor determină acumularea acestuia, alături de amidon, în boabe, reducând conținutul de proteină.
Lipsa potasiului se manifestă prin îngălbenirea și apariția arsurilor pe marginea și vârful frunzelor. Pe măsură ce carența se agravează, plantele slăbesc și își încetinesc dezvoltarea, rămânând pipernicite.
Când se aplică azotul în cultura de grâu
Azotul se aplică în cultura de grâu în două etape, pentru asigurarea unei nutriții optime și a unei producții ridicate. Prima are loc la sfârșitul iernii sau primăvara devreme (40-80 kg N/ha), pentru a stimula înfrățirea, mai ales în cazul culturilor afectate de temperaturile scăzute.
A doua fază se realizează înainte de alungirea tulpinii și în stadiul de burduf (50-80 kg N/ha), când cererea de azot este maximă, iar absorbția este rapidă. Aplicarea mai devreme poate duce la pierderi prin spălare și denitrificare, iar doza finală se ajustează în funcție de tipul de sol, umiditate și cultura premergătoare.
Etapele fertilizării în cultura de grâu
Fertilizarea grâului se realizează în mai multe etape, iar fiecare are un rol important în dezvoltarea culturii și atingerea unui randament optim. De-a lungul etapelor creșterii grâului, de la pregătirea solului și aplicarea îngrășămintelor de bază până la fertilizările faziale din vegetație, fiecare intervenție trebuie planificată corespunzător pentru a susține sănătatea plantelor.
Cum alegi schema de fertilizare corectă
Stabilirea cantității de îngrășăminte depinde de mai mulți factori și trebuie să respecte o schemă de fertilizare a grâului, printre care:
- soiul cultivat;
- tipul de sol;
- densitatea semănatului;
- clima zonei;
- planta premergătoare;
- umiditatea solului.
În funcție de cultura anterioară, doza de îngrășăminte variază: după leguminoase, necesarul de fertilizare este redus, în timp ce după prășitoare acesta crește cu 30-40%.
Fertilizarea de toamnă
Pentru a asigura o dezvoltare optimă în sezonul rece, grâul de toamnă trebuie să beneficieze de rezerve suficiente de nutrienți. În această perioadă, plantele își formează sistemul radicular, înfrățesc și acumulează resurse esențiale pentru iarnă.
Îngrășămintele minerale sunt esențiale pentru sporirea producției, grâul reacționând foarte bine la fertilizarea cu azot și fosfor. Importanța acestora crește pe solurile sărace în azot, în zonele umede sau după culturi mari consumatoare de azot, precum porumbul, sfecla pentru zahăr și cartoful. Fertilizarea corectă din toamnă contribuie la o creștere viguroasă și reduce perioada de vegetație.
Îngrășămintele organice, precum gunoiul de grajd semifermentat și mustul de gunoi, se aplică fie direct la grâu, fie plantelor premergătoare. Acestea sunt recomandate în special pe solurile argiloase, erodate sau foarte ușoare, unde, pe lângă aportul nutritiv, îmbunătățesc structura și fertilitatea solului.
Pe solurile acide (pH sub 5,8), se impune aplicarea amendamentelor calcaroase pentru a reduce aciditatea. Carbonatul de calciu se încorporează sub arătură la fiecare patru ani, fie direct în cultura de grâu, fie în cea premergătoare.
Fertilizarea de primăvară
Fertilizarea grâului primăvara trebuie începută devreme, odată cu reluarea vegetației, când solul conține puțini nutrienți disponibili. Se aplică azotatul și ureea, iar la temperaturi de peste 15°C, este recomandată utilizarea produselor cu inhibitori pentru o nutriție echilibrată.
Îngrășămintele trebuie administrate dimineața, când solul este încă înghețat. Pe terenurile slab dezvoltate în toamnă, fertilizarea stimulează înfrățirea, însă pe culturile deja viguroase, aplicarea timpurie poate crește riscul frângerii plantelor.
Azotul este esențial pentru dezvoltarea plantelor, dar excesul pe solurile deja bogate poate duce la o vegetație excesivă, vulnerabilă la boli și consum mare de resurse. Azotatul de amoniu, solubil în apă, este potrivit pentru toate solurile și culturile, fiind utilizat atât la fertilizarea de bază, cât și în etapele ulterioare.
Ureea trebuie aplicată pe sol, dar nu simultan cu semănatul grâului, pentru a evita formarea amoniacului, care poate afecta germinația. Este recomandată încorporarea acesteia în sol pentru a reduce pierderile.
Rolul folosirii unui inhibitor de urează în fertilizare
Azotul este un nutrient necesar pentru dezvoltarea culturilor, ce contribuie la formarea proteinelor și clorofilei. De aceea, grâul necesită cantități mari de azot pentru a obține producții ridicate. Îngrășământul cel mai utilizat pentru acest aport este ureea, datorită conținutului său ridicat de azot. Totuși, pentru ca plantele să-l asimileze, ureea trebuie transformată în amoniu sau nitrați, un proces catalizat de enzimele de urează din sol.
În timpul acestei conversii, o mare parte din azot poate fi pierdut, iar temperatura solului influențează direct cantitatea pierdută. Fără măsuri de protecție, doar jumătate din azotul aplicat este efectiv utilizat de culturi, restul pierzându-se sub formă de amoniac, nitrați sau protoxid de azot.
Utilizarea unui inhibitor de urează reduce aceste pierderi, încetinind conversia ureei și prevenind volatilizarea amoniacului. Astfel, se îmbunătățește eficiența fertilizării, iar grâul beneficiază de o nutriție echilibrată pe o perioadă mai lungă. Această tehnologie contribuie la maximizarea randamentului și protejarea mediului, reducând pierderile de azot în atmosferă și în apele subterane.
Cum protejezi eficient cultura de grau de atacurile agenților patogeni
Agenții patogeni atacă în special aparatul foliar, reducând capacitatea plantelor de a asimila nutrienți și afectând direct producția și calitatea boabelor. Gestionarea eficientă a bolilor presupune aplicarea unor măsuri preventive și utilizarea de fungicide adaptate fiecărei probleme, conform unei scheme de tratament pentru grâu.
Principalele boli care afectează cultura de grâu
Bolile foliare și ale spicului sunt responsabile pentru pierderi semnificative de producție, mai ales în condiții climatice favorabile dezvoltării acestora. Iată câteva dintre cele mai frecvente:
- Făinarea grâului – apare pe frunze, tulpini și spice sub formă de pustule albicioase. Se dezvoltă toamna și rezistă peste iarnă, fiind favorizată de excesul de azot și densitatea mare la semănat. La soiurile sensibile, pagubele pot ajunge până la 20%.
- Fuzarioza și arsura spicelor – provoacă leziuni brune și putregai la baza tulpinii, fiind favorizate de umiditate ridicată. Pe lângă pierderile de producție, determină acumularea de micotoxine în boabe.
- Septorioza – se manifestă prin pete brunificate pe frunze, care duc la necroză și reduc randamentul culturii. Infecția se poate răspândi rapid, provocând pagube de 10-15%.
- Ruginile grâului – atacă frunzele și tulpinile, contribuind la șiștăvirea boabelor și scăderea producției. În condiții favorabile, infecția se extinde rapid și poate afecta întreaga recoltă.
Măsuri fitosanitare eficiente
Pentru o protecție eficientă a culturii de grâu împotriva agenților patogeni, tehnologia XR de la BASF oferă un control complet pe întreaga perioadă de vegetație. Aceasta combină două molecule inovatoare – Xemium și Revysol, care asigură atât acțiune rapidă, cât și protecție de lungă durată.
- Xemium - o moleculă inteligentă cu acțiune FAST (formula activă în spațiu și timp), care pătrunde rapid în frunze și formează depozite de protecție ce se eliberează treptat;
- Revysol - un triazol inovator, cu un efect curativ excepțional asupra bolilor cerealelor, indiferent de condițiile climatice.
- Xemium® (SDHI) - inhibă respirația celulară a ciupercilor patogene.
- Revysol® (triazol) - întrerupe funcționarea membranei celulare.
- Piraclostrobin (strobilurină) - oprește producerea de energie.
- Metrafenona (benzofenonă) - blochează dezvoltarea agentului patogen.
Află mai multe despre beneficiile Tehnologiei XR!
În concluzie, prin aplicarea unei fertilizări echilibrate și a unor măsuri fitosanitare eficiente, poți obține producții ridicate, în timp ce protejezi calitatea recoltelor.
