Ghid: Cultivarea verdețurilor și a plantelor aromatice

25.11.2020

Culturile de verdețuri și plante aromatice pot fi productive, dacă respecți particularitățile fiecărei specii.

Dovezile arheologice ne arată că o serie de legume erau cultivate încă din anul 6.000 î.Hr. În prezent, culturile legumicole au un rol important la nivel mondial în nutriția omului. Din cele 1.300 de specii, peste jumătate cresc în sălbăticie, chiar și acum. Există 70 de familii de monocotiledonate (54) și de dicotiledonate (16), răspândite la nivel global. Dintre acestea, aproximativ 60 de specii sunt cultivate și în România, pe suprafețe mai mari sau mai mici, în câmp, sere, solarii, adăposturi joase din polietilenă ori în grădini.

Alături de celelalte plante legumicole, verdețurile și plantele aromatice sunt culturi profitabile, dacă sunt respectate tehnicile agrotehnice specifice diferitelor specii, precum și măsurile fitosanitare de prevenire și combatere a bolilor, dăunătorilor și a buruienilor. Culturile de verdețuri și plante aromatice pot fi valorificate în diverse moduri, fie pentru alimentație, fie în diverse industrii, cum ar fi cea farmaceutică sau cosmetică.

Verdețuri și plante aromatice cultivate în România
Condițiile de plantare a verdețurilor și a plantelor aromatice
Sisteme de cultură pentru verdețuri și plantele aromatice
Lucrări de întreținere a culturilor de verdețuri și plante aromatice
Combaterea și prevenirea bolilor și a dăunătorilor

Verdețuri și plante aromatice cultivate în România

Potrivit lucrării „Tratat de legumicultură” (2004), plantele legumicole, din categoria cărora fac parte și verdețurile și plantele aromatice, se împart în mai multe grupe, astfel:

solano-fructoase - exemple: tomate, ardei, vinete;
grupa verzei - exemple: varză albă, roșie, creață, de Bruxelles, pentru frunze, chinezească, broccoli, conopidă;
rădăcinoase - exemple: morcov, pătrunjel de rădăcină, păstârnac, țelină de rădăcină, sfeclă roșie, ridichi;
bulboase - exemple: ceapă comună, usturoi comun, praz;
cucurbitacee - exemple: castravete, pepene galben, pepene roșu, dovlecel comun, patison, de plăcintă;
pentru păstăi, semințe și capsule - exemple: fasole și mazăre de grădină, bob, bame, porumb zaharat;
verdețuri - exemple: salată, cicoare de grădină, spanac, lobodă, țelină pentru peţiol şi frunze, sfeclă pentru peţiol şi frunze (mangold), cardon, fenicul de Florenţa, andive, spanac de Noua Zeelandă, basella, fetică (valerianelă, salată de câmp, salata mielului), limba mielului;
plante legumicole aromatice și condimentare: exemple: mărar, coriandru, pătrunjel pentru frunze, cimbru, măghiran, busuioc, asmățui, creson de grădină;
plante legumicole perene:
- pentru rădăcini - exemple: hrean, barba caprei;
- pentru bulbi, tulpini false, frunze - exemple: ceapă de iarnă, usturoi de Egipt;
- pentru lăstari, pețioli și inflorescențe - exemple: sparanghel, anghinare;
- pentru frunze - exemple: ștevie, măcriș, urzica;
- aromatice - exemple: leuștean, tarhon, salvie, mentă, rozmarin, cresonul de fântână (cresonul de baltă), cimbrișorul;
cartoful timpuriu;
ciupercile comestibile.

Familiile botanice ale verdețurilor și ale plantelor aromatice

Există mai multe criterii de clasificare ale verdețurilor și plantelor aromatice.

Familiile botanice ale principalelor verdețuri pe care le poți cultiva:

Umbelliferae - pătrunjelul de grădină (Petroselinum crispum convar. crispum), țelina pentru pețiol și frunze (Apium graveolens), feniculul de Florența (Foeniculum vulgare, spp. dulce convar. azoricum);
Chenopodiaceae - spanacul (Spinacia oleracea), loboda (Atriplex hortensis);
Compositae - salata (Lactuca sativa), andivele (Cichorium intybus).

Familiile botanice ale principalelor specii de plante aromatice pe care le poți cultiva:

Umbelliferae - mărarul (Anethum graveolens), leușteanul (Levisticum officinale), pătrunjelul pentru frunze (Petroselinum crispum) coriandrul (Coriandrum sativum);
Lamiaceae - menta (Mentha x piperita), cimbrul (Satureja hortensis), cimbrișorul (Thymus vulgaris), busuiocul (Ocimum basilicum), salvia (Salvia officinalis), rozmarinul (Rosmarinus officinalis), măghiranul (Majorana hortenisi);
Compositae - tarhon (Arthemisia dracunculus);
Brassicaceae (Cruciferae) - cresonul de grădină (Lepidium sativum), cresonul de fântână/cresonul de baltă (Nasturtium officinale).

Principalele soiuri de verdețuri și plante aromatice cultivate la noi în țară

Potrivit Catalogului oficial al soiurilor de plante de cultură din Romania (2020) , în țara noastră se cultivă următoarele soiuri de verdețuri și plante aromatice:

salată - Amiella, Asaf, Corisa, Cosiri, Dăriuca, De Arad, Doinița, Grația, Helmut, Ileana, Incida, Morales, Odagiu, Riana, Serata, Silișteana, Simona, Tiralessia 50, Dena, Silvia;
salvie - Iulica;
spanac - Black Horse, Românesc, Select;
lobodă - Zorina;
mărar - Agromar, Băleni, Daniela, Rebeca, Siliștea, Ștefan;
leuștean - Izvor, Rarău, Snagov, Topaz;
pătrunjel pentru frunze - Danubiu, Ory;
cimbru de grădină - Daria, Mircea;
busuioc - Aromat de Buzău, Lemona, Macedon, Serafim;
cimbrișor - Marcela
menta - Coral.

Condițiile de plantare a verdețurilor și a plantelor aromatice

Condițiile de plantare a plantelor legumicole care fac parte din grupa verdețurilor, respectiv a condimentelor, se referă la câteva aspecte importante, cum ar fi:

perioada optimă pentru plantare;
alegerea terenului pentru cultură;
cerințele de temperatură, apă, lumină;
cerințele în ceea ce privește solul.

Condiții de plantare pentru principalele verdețuri cultivate în România

Plantele legumicole care fac parte din grupa verdețurilor sunt cultivate în mod special pentru frunze și pețioluri și pot fi consumate atât în stare proaspătă, cât și gătite sau conservate. În funcție de specie, pot fi plantate primăvara devreme, pentru consumul din a doua jumătate a primăverii, vara, pentru consumul din toamnă și toamna sau în ferestrele iernii, pentru consumul din iarnă ori primăvară devreme. În ceea ce privește cele mai importante tipuri de verdețuri cultivate în România, condițiile de plantare diferă în funcție de specie, astfel:

salata - însămânțările sau plantările se fac toamna sau primăvara devreme; este o plantă sensibilă la temperaturile scăzute; semințele germinează la 5-10°C, plantele răsar în 6-10 zile de la semănat; temperatura optimă de creștere a frunzelor și de formare a căpățânilor este de 16°C, iar pentru dezvoltarea tulpinilor florale și a florilor, este nevoie de 20-22°C; are nevoie de lumină multă; umiditatea din sol ar trebui să fie de 70-80%; cere soluri bogate în humus, care să nu fie ușoare sau prea grele și nici acide;
spanacul - se poate semăna toamna (pentru consum primăvara devreme), primăvara devreme (pentru consumul din a doua jumătate a primăverii), vara (pentru consumul de toamnă); rezistă la temperaturi scăzute; semințele germinează la 2-3°C; temperatura optimă de creștere este de 17°C; temperaturile de peste 25°C influențează negativ dezvoltarea plantei; trebuie ferit de lumină excesivă; are nevoie de umiditate în sol de 75% și de soluri permeabile, afânate, bogate în humus;
loboda - se plantează toamna târziu, în ferestrele iernii sau primăvara devreme; plantă anuală, rezistentă la frig; semințele germinează la 2°C; crește bine la temperaturi moderate, dar nu la căldură excesivă; nu este pretențioasă la lumină; poate da producții bune și pe solurile însorite, și pe cele umbroase; suportă greu excesul de umiditate sau seceta extremă; se poate cultiva pe orice tip de sol, dar sunt recomandate cele bogate în humus;
țelina pentru pețiol și frunze - se cultivă numai prin răsad - se seamănă în serii la câte 12-15 zile distanță, începând din a doua jumătate a lunii februarie (culturi timpurii) până în a doua jumătate a lunii aprilie sau din a doua jumătate a lunii aprilie până la sfârșitul lunii iunie (culturile de câmp); sunt mai multe varietăți, care fie formează frunze cu pețiol de dimensiuni mari (30-40 cm lungime și 3-4 cm lățime), fie rozete bogate, cu foliole multe și mici; toate soiurile cer umiditate mare în sol și în aer; au nevoie de sol adânc, reavăn, bogat în humus, bine drenat și cu posibilitate de irigare.

Condiții de plantare pentru principalele plante aromatice

Plantele aromatice sau condimentare sunt cultivate, în mod special, pentru părțile vegetative, fructe și semințe, având un conținut bogat de uleiuri eterice, ceea ce le conferă aroma și gustul caracteristice. Au o gamă largă de utilizare, în arta culinară, industria conservelor, cofetărie, cosmetică, medicină, motiv pentru care se folosesc tot timpul anului, fie în stare proaspătă, fie uscate. În general, înființarea culturilor de plante aromatice se realizează prin semănat, despărțirea tufelor și răsaduri. Din perspectiva celor mai importante tipuri de astfel de culturi, condițiile de plantare diferă, în funcție de specie, astfel:

mărarul - plantă anuală cu perioadă scurtă de vegetație, rezistentă la frig; se seamănă toamna sau primăvara devreme; semințele germinează la 3°C, temperatura optimă de creștere fiind de 16-18°C; are cerințe moderate față de lumină, dar ridicate față de umiditate, mai ales în faza de germinare a semințelor și la începutul vegetației; nu suportă excesul de apă; se poate dezvolta pe toate tipurile de sol;
pătrunjelul pentru frunze - plantă bienală; cultura prin semănat se înființează în perioada 15 iulie-10 august; dacă alegi cultura forțată, perioada optimă pentru forțarea rădăcinilor este sfârșitul lui septembrie și luna octombrie; temperatura minimă de germinare este de 2-4°C, iar cea optimă pentru creștere este de 20°C; are cerințe moderate față de apă, dar are nevoie de umiditate mai mare în perioada de germinare și în faza de îngroșare a rădăcinii; nu suportă excesul de umiditate; este recomandată înființarea unei astfel de culturi pe terenuri însorite: soluri tasate, compacte, cu strat arabil, fertilizate;
cimbrul - semănatul în câmp se face la începutul lunii aprilie (solul are 5-6°C); dacă înființezi cultura prin răsaduri, atunci acestea se seamănă în răsadnițe reci sau solarii neîncălzite, la sfârșitul lunii martie; plantarea răsadului în câmp se realizează în luna mai; plantă erbacee anuală, iubitoare de căldură, cu cerințe moderate față de umiditate; este foarte sensibilă la lumină; poate fi cultivat pe toate tipurile de sol, curățate de buruieni; nu sunt indicate solurile grele și reci;
busuiocul - se poate cultiva prin semănat direct în câmp, primăvara, după ce nu se mai produce brumă, sau prin răsaduri, în a doua decadă a lunii martie; plantarea răsadurilor în câmp se face în perioada 25 aprilie-20 mai; este o plantă anuală, iubitoare de căldură; nu rezistă la înghețuri ușoare și nu se dezvoltă corect dacă temperaturile sunt scăzute; deși iubește lumina, poate da producții bune și pe terenuri umbroase; preferă solurile umede, bogate în humus, cu textură ușoară sau mijlocie;
leușteanul - culturile se pot înființa toamna sau primăvara; este o plantă perenă, care se adaptează la dezvoltarea vegetativă și generativă, cultura de leuștean putând fi productivă și după 10-15 ani de la înființare; rezistă la temperaturi scăzute, suportă gerul și începe vegetația primăvara devreme; puțin pretențios la lumină; se dezvoltă bine pe soluri grele și umede, dar adânci, bogate în substanțe organice și minerale;
menta - culturile se pot înființa cu răsad sau cu stoloni rezultați din plantațiile vechi; plantarea se realizează toamna, în octombrie, sau primăvara, în martie-aprilie; este o plantă aromatică perenă erbacee; rezistă la temperaturi de -10°C, în perioada de repaus, dacă plantele nu sunt acoperite de zăpadă ori nu sunt protejate cu alte mijloace, și la -25°C, chiar -30°C, dacă există protecție; menta poate crește și la semiumbră, dar o intensitate mai mare a luminii favorizează producțiile mai mari; se dezvoltă bine pe soluri ușoare, permeabile, bine drenate, fertile.

Sisteme de cultură pentru verdețuri și plantele aromatice

Verdețurile și plantele aromatice pot fi cultivate în sisteme de culturi succesive, culturi pure sau asociate, fie în câmp, fie în spații protejate. Există particularități în funcție de fiecare specie și este important să ții cont de ele, dacă dorești ca producția să fie pe măsura investițiilor făcute.

Sisteme de cultură pentru plantele legumicole din grupa verdețuri

În general, sunt specii puțin pretențioase la căldură, au perioadă de vegetație scurtă și se pretează la culturi succesive și asociate, atât în câmp, cât și în sere, solarii, adăposturi joase din polietilenă ori grădini. Sunt printre primele legume care apar primăvara și se consumă până toamna târziu, chiar și în timpul iernii. În ceea ce privește principalele tipuri de verdețuri cultivate în România, sistemele de cultură sunt:

salata - plantă anuală, cu perioadă de vegetație scurtă; se cultivă fie în câmp, fie în sere, solarii ori grădini, prin răsad sau semănat direct; se cultivă în sistemul culturilor succesive, înainte sau după o cultură de bază; în sere, se cultivă atât în cultură pură, cât mai ales asociată cu tomate, castraveți, ardei, fasole; în solarii, salata se cultivă în sistemul culturilor asociate și succesive, de obicei, înainte de ardei gras, vinete, castraveți; salata se mai poate cultiva și în adăposturi joase din polietilenă;
spanacul - plantă anuală, cu perioadă de vegetație scurtă; se cultivă fie în câmp, fie în sere, solarii sau grădini, prin însămânțare; se cultivă în mod special în sistemul culturilor succesive, înainte sau după cultura de bază de tomate, ardei gras, vinete, castraveți;
loboda - se cultivă numai prin semănat direct în câmp; plantă anuală, cu perioadă scurtă de vegetație, se cultivă în sistemul culturilor succesive, ca plantă premergătoare pentru culturile de prășitoare, de exemplu;
țelina pentru pețiol și frunze - aceste două varietăți de țelină pot fi cultivate numai prin răsad; poți opta pentru culturi în câmp sau în sere, solarii și grădini; este recomandat ca, în momentul plantării, răsadurile să aibă 50 de zile.

Sisteme de cultură pentru plantele aromatice

Din grupa plantelor aromatice și condimentare fac parte numeroase soiuri din familii botanice diferite, care au o durată de viață anuală, bienală sau multianuală, în funcție de specie. În general, se cultivă pe suprafețe mici, dar dau rezultate bune și atunci când sunt cultivate în câmp, dacă ții cont de particularitățile fiecărei specii. Reține că este importantă alegerea locului în asolament, mai ales în cazul plantelor perene, pentru a se asigura rotația corectă a celorlalte culturi. Din perspectiva celor mai importante tipuri de plante aromatice și condimentare, sistemele de cultură sunt:

mărarul - în câmp, mărarul se cultivă prin semănat direct, în cultură pură sau asociată; este cultivat în mod special în câmp, dar pot fi înființate culturi de mărar și în sere și adăposturi din material din plastic, caz în care sunt recomandate culturile asociate cu alte plante legumicole precum ridichi, salată, spanac;
pătrunjelul pentru frunze - este de reținut că poate fi cultivat în câmp, dar pentru obținerea frunzelor în extrasezon, se pot efectua culturi în sere, solarii și răsadnițe, fie prin semănat direct, fie prin forțarea rădăcinilor; poate fi cultivat în cultură pură sau asociată cu alte culturi de bază;
cimbrul - de regulă, este cultivat asociat cu alte culturi și foarte rar în cultură pură; în general, cultura de cimbru este una secundară, așadar, terenul se alege și se pregătește ținând cont, în primul rând, de cerințele culturii de bază;
busuiocul - bune premergătoare pentru busuioc sunt alte leguminoase și cerealele de toamnă;
leușteanul - culturile se pot înființa prin semănare directă, mecanizată, toamna, imediat după ce au fost recoltate semințele, sau primăvara; poate fi cultivat și prin răsaduri, plantate toamna ori primăvara, sau prin despărțirea tufelor viguroase, toamna ori primăvara;
menta - cultura în regim anual sau cel mult bienal, pentru că, de la an la an, stolonii se îndesesc în sol, apar mugur în exces, se formează tulpini mici și cu o capacitate mică de înfrunzire.

Lucrări de întreținere a culturilor de verdețuri și plante aromatice

Obținerea unei recolte bogate și de calitate depinde foarte mult de modul în care se realizează lucrările de întreținere specifice fiecărei specii, acestea constând în pregătirea terenului înainte de semănat sau de plantarea răsadurilor, alegerea sistemului de irigare, răritul, plivitul. De asemenea, este esențial să se aplice la timp și corect tratamentele de fertilizare și să se respecte măsurile de prevenire și combatere a buruienilor, bolilor și a dăunătorilor, urmând recomandările specialiștilor.

Lucrări de întreținere pentru principalele culturi de verdețuri:

salata - înainte de înființarea culturii, sunt recomandate lucrările de nivelare, înlăturarea resturilor vegetale de la cultura anterioară, arătura solului pe o adâncime de 8-10 cm; în perioada de vegetație, se prășește de 2-3 ori, fie mecanizat, fie manual; în cazul culturilor înființate prin semănare, odată cu prima prașilă, se efectuează și răritul plantelor (13-18 cm una de alta); recoltarea se face manual; salata trebuie consumată imediat, dar dacă nu se întâmplă așa, recolta se păstrează până la 10-12 zile, în camere frigorifice, la 0-1°C și la un nivel al umidității din aer de 95%; nu se congelează;
spanacul - înainte de înființarea culturii, sunt recomandate lucrările de nivelare, înlăturarea resturilor vegetale de la cultura anterioară, arătura solului pe o adâncime de 8-10 cm; înaintea semănatului cu 1-2 săptămâni, este nevoie de erbicidare; sunt recomandate lucrările de prășit și rărit; se poate recolta fie manual, fie mecanizat; spanacul se valorifică în aceeași zi în care a fost recoltat; dacă nu se întâmplă așa, recolta trebuie păstrată în camere frigorifice, la 0°C și umiditate de 90-92%, pentru 1-2 săptămâni; se poate congela, pentru 2-3 luni;
loboda - înainte de înființarea culturii, sunt recomandate lucrările de nivelare, înlăturarea resturilor vegetale de la cultura anterioară, arătura solului pe o adâncime de 8-10 cm; o prașilă, în caz de nevoie, irigarea de două ori (200-250 m3/ha); loboda se recoltează manual, eșalonat, începând din faza de plante cu cotiledoane până când acestea au 4-5 frunze în rozetă;
țelina pentru pețiol și cea pentru frunze - au nevoie de udări ori de câte ori este nevoie, aerisire și aplicarea măsurilor de prevenire și combatere a bolilor criptogamice; este nevoie de repicare, la 15-20 de zile de la răsărire, la 5x5 cm; la plantarea răsadurilor, este nevoie de fasonare și mocirlire; pentru această cultură, se recomandă fertilizarea și înălbirea; pentru înălbire, plantele se mușuroiesc, la început mecanizat, după care manual; lucrarea se repetă o dată la două săptămâni și numai atunci când nu plouă; recoltarea se realizează din august până la venirea frigului.

Lucrări de întreținere pentru principalele culturi de plante aromatice și condimentare:

mărarul - terenul se discuiește toamna, pentru înlăturarea culturilor anterioare și afânarea solului; dacă îl semeni toamna sau în ferestrele iernii, arătura se grăpează, se mărunțește și se efectuează modelarea în straturi înalte; dacă îl semeni primăvara, arătura se lasă negrăpată; cultura de mărar are nevoie de erbicidare, irigare, fertilizare suplimentară, la nevoie; recoltarea frunzelor verzi se face când plantele au 10-15 cm înălțime, iar tulpinile, după 10-12 săptămâni de la semănat; în cazul culturilor protejate și forțate, frunzele se recoltează după 50-60 de zile de la semănat; în stare proaspătă, mărarul se poate păstra la 0-1°C și o umiditate relativă de 95%;
pătrunjelul pentru frunze - sunt foarte importante lucrările de rărit și de plivit ale buruienilor; cultura se întreține prin: udare, menținerea umidității solului, afânarea solului, fertilizare; recoltarea se face prin tăierea frunzelor mari, din exteriorul rozetei; dacă este vorba despre o cultură înființată prin semănare, recoltarea începe la jumătatea lunii octombrie sau începutul lunii noiembrie și se poate repeta de la 3 până la 6 ori; la culturile înființate prin rădăcini, prima recoltare se realizează după 30-45 de zile de la plantare; frunzele se valorifică imediat, pentru că sunt perisabile și nu își pot menține umiditatea decât o zi;
cimbrul - toamna, terenul se discuiește pentru înlăturarea culturii anterioare; este foarte importantă cultivarea pe terenuri curate, fără buruieni (prașile mecanice și manuale); este nevoie de afânarea solului, nivelarea lui, fertilizare; la culturile semănate direct în câmp, este nevoie de lucrări de rărit, lăsându-se între plante o distanță de 18-19 cm; dacă este vorba despre cultură asociată, lucrările de întreținere se efectuează odată cu aplicarea celor pentru cultura de bază; recoltarea începe odată cu apariția primelor flori, când se rup vârfurile lăstarilor sau frunzele verzi;
busuiocul - pregătirea terenului începe din toamnă, când se realizează nivelarea și fertilizarea; mai ales în prima parte a etapei de vegetație, plantele se dezvoltă lent și necesită o îngrijire atentă; lucrările constau în: prașile mecanice între rânduri și manuale pe fiecare plantă; folosirea erbicidelor este obligatorie, pentru a proteja cultura de busuioc; la culturile semănate direct în câmp, este nevoie de rărit; în perioada de vegetație, e nevoie de udare constantă, pentru menținerea unei umidități de 70% în sol; recoltarea se face manual, prin tăierea lăstarilor, din iunie până toamna, când apar buruienile; operațiunea se realizează numai când nu plouă și când este cald;
leușteanul - în cazul în care înființezi cultura de leuștean prin semănat, pentru ca plantele să răsară uniform, e nevoie de tăvălugirea semănăturii; după ce răsare leușteanul, se realizează răritul; dacă alegi cultivarea prin răsaduri, este bine să fie produse în răsadnițe reci și plantate toamna sau primăvara, prevenind golurile din cultură; în cazul înființării prin despărțirea tufelor, acestea se despart în 3-4 porțiuni; materialul săditor se fasonează și se mocirlește; lucrările de întreținere a culturii: asigurarea desimii optime, 2-3 prașile, irigare, fertilizare, mulcirea culturii peste iarnă, cu gunoi de grajd; recoltarea se face încă din primul an, în etape, din aprilie până toamna; frunzele se valorifică imediat în formă proaspătă ori se păstrează 6-10 zile, la întuneric, la 3-5°C și la 90-95% umiditate, se usucă sau se congelează.
menta - înaintea înființării culturii de mentă, se realizează arătura de bază, mărunțirea solului prin discuiri repetate; uneori, este necesară utilizarea frezei; pentru plantarea stolonilor, este nevoie de deschiderea unor rigole distanțate la 70-75 de cm și adânci de 12-15 cm; dacă folosești răsaduri, atunci este recomandată plantarea în rânduri, la distanțe de 30-50 cm între plante; alte lucrări importante pentru întreținerea culturii de mentă: curățarea terenului de buruieni prin prașile repetate și erbicidare, irigații, protejarea plantelor prin bilonare, începând cu anul doi sau trei de cultură; recoltarea se face manual sau mecanic, în perioada butonizării, de două ori, în timpul verii; dacă dorești să usuci frunzele, este indicat să efectuezi recoltarea când plantele sunt înflorite 15-20%, iar pentru extragerea uleiului volatil, la peste 25% plante înflorite; uscarea se face la umbră, la 35°C, iar păstrarea, în saci de hârtie.

Combaterea și prevenirea bolilor și a dăunătorilor

Unele dintre cele mai importante aspecte de care este bine să ții cont atunci când înființezi o cultură de verdețuri sau de plante aromatice se referă la:

monitorizarea culturii - pentru a te asigura că plantele sunt sănătoase ori dacă observi semne de boală sau ale atacului dăunătorilor, să acționezi din timp;
consultarea specialiștilor - pentru a putea acționa corect în cazul unor infecții sau dăunători;
respectarea lucrărilor agrotehnice - specifice fiecărei culturi, în funcție de specie și de soi;
aplicarea corectă a măsurilor fitosanitare - tratamente cu fungicide, erbicide și insecticide.

Potrivit lucrării „Ghid pentru determinarea rezistenței la boli și dăunători” (2009), bolile comune și principalii dăunători ai verdețurilor și ai plantelor aromate sunt:

Boli comune și principalii dăunători ai verdețurilor

salata - boli: putregaiul răsadurilor (Pythium de baryanum), mana salatei (Bremia lactucae), putregaiul umed al tulpinilor și frunzelor de salată (Sclerotinia sclerotiorum), rugina (Puccinia opizzi); dăunători: musculița albă de seră (Trialeurodes vaporariorum), afidele (Myzodes sp.), limaxul cenușiu (Deroceras agreste);
spanacul - boli: mozaicul castraveților la spanac (Cucumber mosaic virus in spinach), mana la spanac (Peronospora spinaciae), rugina albă (Albugo candida), antracnoza (Colletotrichum spinaciae), fuzarioza (Fusarium oxysporum f. sp. spinaciae), făinarea (Peronospora farinosa f. sp. spinaciae); dăunători: aceiași ca la salată, musca minieră (Liriomyza spp), puricii de plante;
loboda - dăunători: afidele (Myzodes sp);
țelina pentru frunze - virusul mozaicului ţelinei (Celery mosaic virus), râia rădăcinilor (Phoma apiicola Kleb.), putregaiul negru al coletului (Mycoscentrospora acerina); dăunători: musca ţelinei (Phyophylla heraclei L.).

Boli comune și principalii dăunători ai plantelor aromatice

mărarul - făinarea (Erysiphe heraclei DC. sin. E. umbelliferarum de Bary);
cimbrul - în cazul cimbrului, foarte dăunătoare este apariția cucutei; este recomandată folosirea semințelor decucutate și distrugerea vetrelor prin cosire și ardere; mana (Peronospora lamii), rugina (Puccinia menthae);
pătrunjelul pentru frunze - pătarea frunzelor de pătrunjel (Cercosporidium punctum), putregaiul uscat al rădăcinilor (Fusarium moniliforme, F. roseum f. Avenaceum, F. oxysporum), mucegaiul violet (Helicobasidium brebissonii (Desm.) Donk sin. Helicobasidium purpureum Pat. (Pers.) DC., sin. Rhizoctonia violacea Tul., Anamorph Rh. crocorum), dăunători: nematodul (Meloidogyne hapla Chiw.), nematodul bulbilor (Ditylenchus dipsaci Kuhn.), coropișnița (Gryllotalpa grillotalpa Latr.), viermii sârmă (Agriotes spp.), ploşniţa vărgată (Graphosoma lineatum L.), puricele verde (Sminthurus viridis L.), molia rădăcinilor (Aethes williana Br.);
busuiocul - poate reveni pe același teren după 10-12 ani, pentru prevenirea apariției fuzariozei;
leușteanul - mana (Plasmopara umbelliferarum), septorioza leuşteanului (Septoria levistici West.);
menta - rugina (Puccinia menthae Pers.), făinarea (Erysiphe biocellata), septorioza (Septoria menthae).

Măsuri de prevenire și combatere a bolilor

Este indicat să citești instrucțiunile de pe ambalajele produselor utilizate, pe care le poți găsi în fitofarmacii. Aceasta, pentru a te informa corect în ceea ce privește doza optimă care trebuie administrată pentru faza de vegetație a plantei, precum și pentru a ști care este timpul de pauză dintre două tratamente.

Fungicide pentru salată: Signum, Dagonis, Acrobat MZ.

BASF are experiența, cunoștințele și soluțiile necesare pentru a-ți putea proteja investiția și a te ajuta să obții recolte sănătoase și de bună calitate.

Pentru combaterea putregaiului cenușiu și a putregaiului alb în cazul culturii de salată, BASF recomandă aplicarea fungicidului Signum^® – un produs inovator din gama AgCelence^®. Aceasta acționează prin combinarea a două substanțe active cu moduri de acțiune diferite: boscalid, din grupa carboxamide, și piraclostrobin, din grupa strobilurinelor. În cazul culturii de salată, doza omologată este de 1,5 kg/ha. Se pot aplica cel mult 2 tratamente, la un interval de 7 zile între ele, de la apariția celei de-a doua frunze adevărate până la formarea completă a căpățânii. Timp de pauză: 14 zile
Dagonis^® se poate aplica la salata în câmp, sere și solarii. Dagonis^® combate putregaiului alb și a rizoctonioza salatei, doza recomandată fiind de 2 l/ha la salata în câmp și 1,2 l/ha la salata în solar. Se aplică 1 tratament în câmp, de la 2 frunze adevărate până la atingerea masei vegetative maxime și 2 tratamente în spații protejate. Timpul de pauză este de 14 zile.
Acrobat^® MZ 69 WG - combate mana salatei, doza de aplicare este de 1,6 kg/ha. Timp de pauză: 14 zile.

Culturile de verdețuri și plante aromatice pot fi înființate prin semănat direct, răsaduri, despărțirea tufelor. Reține că, pentru a obține recolte de calitate, este esențial să respecți condițiile de plantare, să efectuezi lucrările de întreținere la timp și să aplici măsurile fitosanitare pentru prevenirea și combaterea bolilor, dăunătorilor și a buruienilor. Totodată, ține cont și de condițiile specifice de păstrare a recoltei.