Care au fost cele mai mari provocări fitosanitare pentru culturile de tomate anul trecut

Interviu Marcel Costache, director științific al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură și Floricultură Vidra

Anul trecut a prezentat numeroase provocări pentru legumicultori în special. Vremea nefavorabilă, umiditatea și variațiile de temperatură au dus la o explozie a atacurilor agenților patogeni, inclusiv în solarii. Marcel Costache, director științific al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură și Floricultură Vidra (ICDLF), descrie cele mai mari dificultăți cu care s-au confruntat fermierii în anul ce a trecut.

”În prima parte a acestui an, începând cu luna martie au fost condiții deosebit de favorabile pentru apariția și evoluția atacurilor agenților patogeni în culturile de tomate din solarii. Încă din faza de răsad s-a manifestat alternarioza, accidental chiar putregaiul cenușiu și, spre surprinderea noastră, atacul unui agent patogen, Fulvia fulva, pătarea cafenie, care, de regulă, apare mai târziu în cultură.

Ulterior, după înființarea culturilor, a urmat o perioadă cu precipitații frecvente, temperaturi moderate, sub 20 de grade, umiditate atmosferică ridicată, care au favorizat dezvoltarea rapid a Botrytis cinerea, sau putregaiul cenușiu. Atacul s-a manifestat atât pe frunzele plantelor, cât și în special pe fructe, în loc de inserție al pedunculului fructului, prin apariția unor pete de culoare brun deschis, umede, la suprafața cărora se dezvoltă un puf cenușiu-albicios.

Atacul evoluează în condiții favorabile, asta însemnând temperaturi de 16-18 grade, umiditate atmosferică mai mare de 90% și prezenta picăturilor de apă pe foliajul plantelor, inclusiv pe fructe. Atacul cuprinde fructul în întregime. Uneori, atacul pornește de la vârful fructului, acolo unde se mai găsește floarea uscată, dacă fructele nu au fost stimulate sau, dacă floarea este în zona sepalelor, înseamnă că acele fructe au fost stimulate, iar floarea respectivă reprezintă un punct de contact cu sporii ciupercii. Dacă fructul este umed, infecția se poate face mult mai rapid.

Fructele puternic atacate se desprind ușor și cad la suprafața solului. Ciuperca se dezvoltă și sporulează în continuare abundent, iar prin curenții de aer și deplasarea fermierilor, sporii se răspândesc cu rapiditate în toată cultura. Indiscutabil că trebuie luate măsuri de urgență pentru prevenirea extinderii atacului.

Un alt agent patogen care s-a manifestat a fost pătarea brună, sau alternarioza, produsă de ciuperca Alternaria solani, care se manifestă atât pe frunze, prin apariția unor pete circulare de culoare brună, alungite. Atacul se poate manifesta și în zona de inserție a pedunculului.

La suprafața petelor se dezvoltă un miceliu cenușiu închis, iar ciuperca sporulează. Spre deosebire de fructele atacate de putregaiul cenușiu, acestea nu se desprind, rămân pe plantă și se coc chiar mai repede, datorită faptului că este întrerupă legătura cu seva care ajunge în fruct.

Un alt agent patogen care s-a manifestat mai târziu este Fulvia fulva, care produce pătarea cafenie. Atacul se manifestă numai pe frunze, prin apariția unor pete de culoare galben-auriu, pe partea superioară, în dreptul cărora, pe partea inferioară apare un puf cafeniu. Condițiile favorabile sunt: umiditate de peste 90% și apă pe frunze.

Atacul se extinde foarte rapid și produce uscarea frunzelor. Atacul progresează treptat de la frunzele bazale spre vârful plantei, iar dacă nu se aplică măsuri de oprire a atacului, adică tratamente cu produse chimice, plantele sunt defoliate rapid și calitatea fructelor este diminuată considerabil. În plus, leagă un număr mult mai mic de fructe, deci producția este afectată semnificativ.

Tot din cauza variațiilor de temperaturi și din cauza existenței surselor de infecție, au fost și atacuri de mană. Mana apare întâi în culturile de cartof și de acolo trece și în culturile de tomate. Am găsit solarii din Vidra unde atacul a fost foarte puternic.

Atacul se manifestă pe frunze prin apariția unor pete cu aspect opărit, de culoare galben vernil, iar la contactul cu țesuturile sănătoase se observă pe partea inferioară a frunzelor un puf gri-albicios, care reprezintă sporii ciupercii. Atacul se manifestă de asemenea și la locul de inserție al pedunculului fructului și progresează treptat în pulpa fructului, care este depreciată.”

Recomandări privind aplicarea produselor de protecție a plantelor

Domnul Costache oferă și câteva sfaturi pentru aplicarea optimă a tratamentelor fitosanitare la culturile de tomate din solarii sau câmp. ”Un tratament bun înseamnă picături foarte fine, pe partea inferioară a frunzelor, picături care nu se ating între ele. Dacă se ating, devin grele și cade la suprafața solului, în loc să se mențină pe plantă. De asemenea, aparatura de stropit trebuie să fie foarte bine calibrată, duzele schimbate periodic. Pentru fungicide și insecticide trebuie să se folosească duze care pulverizează soluția sub formă de con, deci îmbracă foarte bine plantele. Distanța de pulverizare trebuie să fie de cel puțin jumătate de metru de plantă. De asemenea, trebuie să căutăm să aplicăm, pe cât posibil, soluția pe partea inferioară a frunzelor.

În culturile din câmp am constatat frecvente cazuri când tratamentele pentru combaterea bolilor și dăunătorilor sunt aplicate cu mașini de aplicat erbicide. Aceasta este o greșeală. Dacă fermierii nu pot cumpăra mașini speciale, măcar ar trebui să schimbe duzele și să monteze duze care pulverizează sub formă de con, nu cele pentru erbicide, care pulverizează ca o perdea, iar soluția nu poate ajunge în partea inferioară a frunzelor. O altă greșeală este că mulți cultivatori merg pe concentrație. Trebuie respectată doza de produs formulat la hectar.”

Rezultatele obținute pot varia in funcție de condițiile meteorologice, temperatura la care sunt aplicate tratamentele de protecție a plantelor si utilajele de aplicare a acestor tratamente.

Vezi care sunt soluțiile BASF pentru protecția culturii de tomate