Totul despre porumbul siloz: cultivare și recoltare

14.10.2021 Liviu Chira

Furajarea de iarnă a animalelor reprezintă o adevărată provocare pentru fermieri. Iată ce rol poate juca porumbul de siloz și cum se administrează

Agricultura realizată după principii moderne și prin mijloace de exploatare cât mai durabilă a resurselor disponibile este imposibil de imaginat fără creșterea animalelor. Cultivat începând cu secolul al XIX-lea, porumbul siloz este foarte important în echilibrarea rațiilor furajere, prin posibilitatea ca acesta să fie înglobat sub formă de nutreț murat, respectiv ca masă verde. Ce este de făcut, însă, în perioada de iarnă, când alimentația animalelor poate cunoaște deficiențe însemnate față de perioada de vară? Porumbul siloz ajută la menținerea unui potențial nutritiv optim, ca furaj suculent, în condițiile unui cost de producție scăzut. Cele mai mari producții de porumb pentru siloz se înregistrează în țara noastră în zone precum Câmpia Dunării, Dobrogea sau Câmpia Banatului.

Cum alegi hibridul porumbului de siloz

Pornind de la însușirile de bază și de la cât de bine se pretează pentru cultura silozului, hibridul va fi ales din cei de tip tardiv, ce pot fi folosiți pentru boabe. Este de preferat ca hibrizii aleși să poată permite realizarea unei mase însilozabile bogate din punct de vedere energetic, odată cu recoltarea la începutul fazei de ceară. De asemenea, este foarte importantă alegerea tipului potrivit de hibrid tardiv în cultura succesivă, în regim irigat. Monocultura este o metodă agricolă nerecomandată în cazul porumbului, din pricina potențialului ridicat de atac al dăunătorilor precum Ostrinia nubilalis (Sfredelitorul porumbului) sau Tanymecus dilaticollis (Rățișoara porumbului). Din pricina acestor dăunători, porumbul cultivat în monocultură nu este un bun premergător pentru floarea-soarelui, îndeosebi în zone precum Dobrogea și Tulcea.

De altfel, dăunători precum Tanymecus dilaticollis , Diabrotica virgifera virgifera și Ostrinia nubilalis sunt activi în toate țările din Europa de Est, ceea ce pune o presiune asupra monoculturii în această regiune, implicit și în România, suplimentar față de deficitul de apă din lunile iulie și august. La nivel european, nordul continentului este recunoscut pentru cea mai mare producție de porumb pentru siloz. În regiunea menționată, recoltele sunt folosite nu doar pentru nutriția animală, ci și pentru producerea de biogaz.

După culturi principale de orz și de rapiță, însămânțarea se va face până la jumătatea lunii iunie, pentru ca atingerea fazei de ceară să aibă loc până la apariția brumei.

Ce condiții de cultivare are porumbul de siloz

Cu cerințe scăzute față de tipul de plantă care precede această cultură, porumbul de siloz se supune regulilor obișnuite ale acestei culturi. Astfel, pentru cultura succesivă se recomandă ca ascendenți plante care au drept caracteristică de bază faptul că părăsesc rapid terenul. Printre ele se numără cerealele de toamnă, cum ar fi secara, orzul, orzoaica sau triticalele. Mai intră în această categorie rapița furajeră de toamnă, precum și cartoful timpuriu. Alte plante premergătoare recomandate pentru cultura porumbului de siloz sunt leguminoasele anuale, cele perene în anul al doilea sau al treilea după desțelenire, precum și plantele anuale recoltate până la jumătatea toamnei. Iarba de Sudan și sfecla furajeră, respectiv cea de zahăr, sunt și ele potrivite. La rândul lui, porumbul furajer reprezintă o bună plantă premergătoare pentru culturile de primăvară sau pentru grâul de toamnă.

Din punctul de vedere al solurilor, sunt de preferat cernoziomurile și cele aluvionare. Acestea se întâlnesc în zonele irigate din câmpia Dunării, din Dobrogea și din sudul Moldovei, precum și din Câmpia Banatului sau Transilvania. Mai sunt indicate solurile brun-roșcate, cele acide permeabile, precum și cernoziomurile în regim irigat, din sudul țării, precum și solurile acide, amendate. Per total, porumbul de siloz se acomodează optim în zone cu veri relativ calde. Pentru o producție optimă se recomandă o temperatură minimă de 8 grade Celsius, cu un interval optim de până la 12 grade. Cantitatea minimă de precipitații este de 300 l/m2, iar adâncimea de însămânțare este cuprinsă între 3 și 6 cm.

Cum faci fertilizarea, erbicidarea și tratamentul cu fungicid

În aplicarea îngrășămintelor și a tratamentelor specifice acestei culturi, este foarte importantă influențarea hibridului în direcția obținerii unei compoziții chimice optime, a unei valori nutritive bune și a unei eficiențe economice, indiferent de utilizarea ulterioară a recoltei. Astfel, porumbul pentru siloz valorifică bine gunoiul de grajd, în special într-o doză de 30-40 t/ha, dacă vorbim despre cultura neirigată, respectiv 60-80 t, în cultura irigată. Erbicidarea are loc după însămânțare și se va realiza cu un produs preemergent sau postemergent, până ce se ajunge la stadiul de 6 - 8 frunze a culturii de porumb.

Retengo^® este o soluție de tip fungicid care garantează îmbunătățirea producției și a calității recoltei de porumb de siloz. Produsul este formulat ca un concentrat emulsionabil, iar substanța activă este piraclostrobin 200 g/l. Produsul se aplică maximum un tratament, de-a lungul perioadei de vegetație BBCH 30-65, respectiv de la începutul alungirii tulpinii până la înflorirea etajelor superioare și inferioare ale paniculului.

Ce reguli are recoltarea porumbului de siloz

Recoltarea porumbului de siloz are ca moment optim atingerea stadiului de ceară al bobului. Acesta se sincronizează cu atingerea unui procent cuprins între 31,8% și 35% de substanță uscată în întreaga plantă, într-un interval de timp de până la șapte zile. Concomitent, nivelul minim de umiditate va fi de 65%. Pentru ca porumbul siloz să aibă o calitate nutrițională optimă, este nevoie ca recoltarea acestuia să aibă loc în perioada în care zahărul și amidonul ating cele mai mari niveluri.

Cum se stabilește rația optimă de siloz pentru animale

Aceasta este o sarcină ce depinde de o bună cunoaștere a calității furajere pe care o are fiecare dintre elementele din care se compune necesarul nutrițional al animalelor. Porumbul de siloz servește drept bază pentru rația furajeră, datorită proteinelor, vitaminelor și mineralelor pe care le furnizează. În același timp, acesta trebuie suplimentat, pentru ca nivelul zilnic de energie oferit animalelor să fie cel optim.

În acest scop, un fermier va alege cereale de completare, cum ar fi fânul de leguminoase, grâul, respectiv paiele de orz și ovăz. Este importantă prezența a cât mai multe elemente nutritive, dar excesul este de evitat. De exemplu, proporția optimă de minerale variază între 4 și 6%, în timp ce amidonul va fi menținut la o cotă cuprinsă între 22 și 25%.

Cunoscut și sub numele de „pășunea de iarnă”, porumbul de siloz prezintă avantajul unei conservări facile și reprezintă o sursă vitală de energie. Cu sfaturile și cu regulile de mai sus, dar mai ales cu produse și tratamente corecte, furajarea animalelor se poate dovedi o sarcină mai ușoară pentru fiecare fermier.

Resurse bibliografice:

Mihai Berca: Agrotehnica, Editura Ceres, 2011;

Ioan Onacea: Tehnologii agricole performante, Editura Ceres, 2005.