Cultura morcovului: Condiții optime, întreținere, recoltare

De la înființare și până la recoltare, fiecare etapă este esențială pentru obținerea unei recolte sănătoase și de calitate. Află tot ce trebuie să știi despre cultura morcovului

Înființarea unei culturi de morcov necesită atât lucrări de pregătire a terenului, cât și câteva lucrări esențiale de întreținere. De la înființare și până la recoltare, fiecare etapă este importantă pentru obținerea unei recolte bogate și de calitate.

În acest articol vei afla când se cultivă morcovii, dar și care sunt condițiile optime de care trebuie să ții cont, care sunt cele mai importante lucrări de întreținere și în ce constă recoltarea și depozitarea corectă a morcovilor.

• Informații generale despre cultura morcovului - origine, soiuri, când se cultivă
• Care sunt condițiile optime pentru înființarea culturii de morcov
• Principalele lucrări de întreținere și fertilizarea corectă a culturii de morcov
• Care sunt bolile și dăunătorii culturii de morcov - metode de combatere
• Recoltarea culturii de morcov și condițiile optime pentru depozitare

Care sunt condițiile optime pentru înființarea culturii de morcov

Conform aceleiași lucrări științifice, pentru dezvoltarea optimă a culturii de morcov, aceasta are nevoie de condiții speciale:

Temperatura

Plantele de morcov nu sunt pretențioase la căldură. Semințele germinează la temperaturi începând cu 5 grade Celsius. La 10 grade Celsius, de exemplu, semințele de morcov germinează în 17 zile. Temperatura optimă pentru germinare în 6-7 zile este cuprinsă între 20 și 25 de grade Celsius.

Temperatura preferată de morcovi este cuprinsă între 15 și 24 de grade Celsius. Temperaturile de peste 30 de grade Celsius sunt mai greu tolerate, în timp ce temperatura minimă pe care o suportă este de 3 grade Celsius. La temperaturi mai mici de minus 1 grad Celsius, planta este afectată de îngheț.

Temperatura influențează dimensiunea și forma rădăcinilor, astfel:

• peste 25 de grade Celsius - rădăcinile sunt scurte, groase și conțin o cantitate ridicată de caroten;
• sub 14 grade Celsius - rădăcinile sunt subțiri, lungi și conțin o cantitate mică de caroten.

Vernalizarea

Vernalizarea constituie trecerea plantelor de la etapa vegetativă la cea generativă (de fructificare) și are loc la temperaturi scăzute, între 5 și 10 grade Celsius. Această perioadă este cuprinsă între 30 și 40 de zile și este necesară pentru dezvoltarea tulpinii.

Lumina

Morcovul preferă cât mai multă lumină, fiind o plantă de zi lungă. Cu cât primește mai multă lumină, cu atât se va dezvolta mai armonios.

Umiditatea

Cultura de morcov are nevoie de cantități ridicate de apă în anumite stadii de creștere, precum germinare, după răsărire, în timpul dezvoltării rădăcinii. Este recomandată irigarea prin aspersie pentru o cultură calitativă și bogată. Mare atenție la umiditatea în exces, deoarece poate favoriza apariția bolilor.

Ține cont de faptul că, în perioadele de secetă, rădăcinile devin lemnoase, proces care se numește lignificare. Totodată, perioadele de secetă care alternează cu umiditate excesivă duc la crăparea rădăcinilor de morcovi.

Care sunt dăunătorii și bolile culturii de morcov

O lucrare importantă pentru cultura de morcov este combaterea și protejarea de posibilii dăunători și boli care pot să apară.

Dăunătorii culturii de morcov

Principalii dăunători sunt:

• Nematodul galicol al morcovului (Meloidogyne hapla) - atacă mai multe tipuri de plante, printre care și rădăcinile morcovilor. Acest dăunător iernează în sol în stadiu de ou și are una sau două generații pe an. Atacul asupra rădăcinilor duce la ramificarea acestora și, implicit, la o recoltă de o calitate inferioară.
• Păduchele verde al morcovului (Semiaphis dauci) - acesta atacă frunzele și formează colonii pe partea inferioară, afectând aparatul foliar al morcovilor. Păduchele verde poate favoriza și apariția virozelor.
• Croitorul morcovului (Phytoecia icteria) - acest dăunător atacă, de regulă, plantele rădăcinoase, așa cum este și morcovul. Iernează în stadiu de larvă și are o generație pe an. Croitorul morcovului atacă rădăcinile, în care formează galerii. Astfel, morcovii sunt vulnerabili și pot fi afectați de putregaiuri bacteriene și micotice, ceea ce înseamnă că, după recoltare, putrezesc ușor în depozit.
• Păduchele verde al piersicului (Myzus persicae) - atacă mai multe specii de plante, printre care și plantele de morcov, și favorizează transmiterea virozelor. Păduchele atacă frunzele, unde se formează colonii de afide.
• Musca morcovului (Psila rosae) - acest dăunător iernează în sol în stadiu de pupă sau de larvă din a doua generație în interiorul rădăcinilor de morcovi. Musca morcovului este un dăunător periculos care afectează recolta. În urma atacului, planta nu se dezvoltă corespunzător, iar rădăcinile prezintă în interior galerii săpate de larve. Morcovii afectați putrezesc foarte ușor.
• Ploșnița vărgată a umbeliferelor (Graphosoma lineatumn) - această insectă dăunătoare iernează în stadiu de adult pe frunzele sau resturile vegetale căzute pe sol și are o singură generație pe an. Acest dăunător înțeapă și extrage sucul celular din frunze sau din semințele verzi, iar atacul poate fi recunoscut după apariția unor pete decolorate pe frunze.
• Fluturele coadă de rândunică (Papilio machaon) - omida iernează în stadiu de pupă și are două generații pe an, cuprinse într-o perioadă de 70-80 de zile. Omizile atacă plantele de morcov și favorizează defolierea lor prematură.
• Gărgărița morcovului (Liparus coronatus) - iernează în stadiu de larvă în sol și are o singură generație pe an. Acest dăunător atacă rădăcinile morcovilor și sapă în interiorul lor galerii de hrănire. Rădăcinile atacate se necrozează.

Combaterea și prevenirea dăunătorilor culturii de morcov trebuie făcute prin îndepărtarea buruienilor, fertilizarea în mod corespunzător, rotația culturii, arătură adâncă și aplicarea tratamentelor cu insecticide.

Principalele boli ale morcovului

Cele mai frecvente boli ale culturii de morcov sunt:

• Alternarioza morcovului (Alternaria dauci) - este una dintre cele periculoase boli ale culturii de morcov, fiind provocată de ciuperca Alternaria dauci. Apariția acestei boli este favorizată de excesul de apă pe frunze și de umiditatea ridicată. Ciuperca atacă frunzele, tulpina și rădăcina, iar semnele atacului pot fi recunoscute după apariția unor pete de culoare brună spre maro închis care acoperă marginea frunzelor. Odată afectate, țesuturile mor, frunzele încep să se usuce, lăsând impresia că sunt arse. De obicei, frunzele bătrâne sunt atacate primele, deoarece sunt mai sensibile la atacul alternariozei.
• Alternarioza rădăcinilor (Alternaria radicina) – Este o infecție din aceeași familie a Alternaria, dar mai puțin gravă decât alternarioza frunzelor. Alternarioza rădăcinilor de morcov se manifestă sub forma petelor negre pe sistemul radicular. Forma și dimensiunea petelor pot să varieze, de la mici linii sau puncte până la pete mari, de formă rotundă. Uneori, acestea apar și pe partea superioară și atunci boala poate fi observată în câmp. Infecția poate ajunge și pe frunze, simptomele fiind similare cu cele provocate de Alternaria dauci. Odată ajunsă la frunze, infecția duce la îngălbenirea lor și apoi la uscare. Trebuie menționat că boala poate afecta în special morcovii din depozite.
• Cercosporioza morcovului (Cercospora carotae) - boala este cauzată de ciuperca Cercospora carotae, iar apariția ei este favorizată de prezența apei pe frunze și de temperaturile cuprinse între 20 și 28 de grade Celsius. Primele semne ale atacului apar pe frunzele tinere. Pe marginea frunzelor apar pete mici și neregulate, care se măresc în timp și se unesc între ele, afectând o mare parte din frunză. Odată afectate, frunzele se ofilesc și se usucă. Câteva măsuri care pot ajuta la prevenirea cercosporiozei sunt respectarea rotației culturilor și asigurarea condițiilor optime de vegetație.
• Făinarea morcovului ( Erysiphe umbelliferarum ) - atacă părțile verzi ale morcovului, mai exact, tulpina și frunzele. Apariția bolii este favorizată de vremea secetoasă. Atacul făinării debutează prin apariția unor pete circulare mici, de culoare albă, care treptat se măresc și ajung să acopere întreaga frunză. Făinarea duce la răsucirea, brunificarea și uscarea frunzelor afectate.
• Mana la morcov (Phytophthora dauci) - afectează rădăcina morcovului, iar semnele atacului pot fi recunoscute după apariția unor benzi umede de culoare neagră spre maroniu. Țesuturile afectate capătă consistența cauciucului sau se înmoaie. Mana afectează culturile de câmp, iar boala poate să se dezvolte și în depozit, dacă temperaturile sunt scăzute. În cazul în care umiditatea este ridicată, poate să apară un mucegai alb și dens. Mana la morcovi mai este asociată și cu o drenare deficitară a solului.
• Septorioza la morcov (Septoria carotae) - boala afectează frunzele plantei de morcov, iar atacul poate fi recunoscut după apariția unor pete de culoare galben-brună.
• Putregaiul alb al rădăcinilor (Sclerotinia sclerotiorum) - boala apare la morcovii din depozite, dar și la cultura de morcovi din câmp. Apariția bolii este favorizată de umiditate și temperaturi ridicate. Semnele atacului sunt petele umede, acoperite cu puf alb, care duc la putrezirea totală a rădăcinilor.
• Putregaiul moale al rădăcinilor (Erwinia carotovora subsp. carotovora) - boala apare cu precădere la cultura de morcov din câmp și din depozite. Primele semne ale atacului pot fi recunoscute după apariția unor pete de culoare galben-maronie în partea superioară a rădăcinilor. Aceste pete se extind treptat și ajung să afecteze în totalitate partea superioară a rădăcinii.
• Putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea) - această boală afectează rădăcinile morcovilor, în special odată ce ajung în depozit. În câmp, apariția bolii este favorizată de precipitații abundente. Odată afectate, rădăcinile încep să putrezească.
• Putrezirea apoasă (Rhizopus stolonifer) - ciuperca Rhizopus stolonifer atacă rădăcinile morcovilor din depozit. Factorii care favorizează apariția bolii sunt temperaturile ridicate, umiditatea crescută și slaba aerisire a depozitului.
• Înnegrirea rădăcinilor (Chalaropsis thielavioides) – Boala poate afecta toată rădăcina morcovului în doar câteva zile. Este o boală de depozit, specifică morcovilor care au fost recoltați. Apare, de obicei, dacă morcovii nu sunt păstrați în depozite frigorifice, dar sunt spălați și apoi ambalați în folii de plastic. Înnegrirea rădăcinilor se recunoaște după petele neregulate, de nuanță neagră, ce pot acoperi tot morcovul. Prevenirea se face prin păstrarea cât mai rapidă a morcovilor la temperaturi mai mici de 5°C, la cât mai scurt timp după recoltare.

Pentru combaterea și prevenirea bolilor la morcovi este necesar să folosești semințe sănătoase, să elimini plantele bolnave din cultură, să distrugi resturile vegetale din câmp după recoltare, să depozitezi morcovii în condiții optime, să eviți irigarea în exces, să respecți rotația culturilor și să aplici tratamente cu fungicide.

Fungicidele recomandate de BASF pentru protecția culturii de morcov sunt:

• Dagonis^®
• Scala^®
• Signum^®

Fungicidul Dagonis^® combate alternarioza, făinarea și putregaiul alb la morcov

Dagonis^® este un fungicid polivalent de la BASF, ce conține 50 g/l Difenoconzol și 75 g/l Fluxapiroxad. Este ușor de folosit pentru o gamă largă de culturi, inclusiv morcov. Produsul combină acțiunea fluxapiroxadului și difenoconazolului pentru un control de lungă durată asupra unui larg spectru de boli ale morcovului și este disponibil atât în ambalaj standard, de 1 litru, cât și sub formă de microambalaj, în cantitate de 15 ml sau 150 ml, pentru suprafețe mai mici.

Dagonis^® este recomandat în special pentru combaterea alternariozei la morcov, testele BASF relevând rezultate deosebite în acest sens. Produsul poate fi utiliza însă și pentru combaterea cu succes a făinării sau putregaiului alb la morcov. Pentru combaterea făinării și a alternariozei se pot face maximum 2 tratamente, la un interval de 7 zile între ele. Pentru făinare se va folosi o doză de 0.6 litri/ha, în timp ce pentru alternarioza frunzelor sau alternarioza rădăcinilor se va folosi o doză de 1 litru/ha. Pentru combaterea putregaiului alb se va aplica un singur tratament, în doza omologată de 2 litri/ha, în perioada de vegetație BBCH 12-49, mai exact, de la momentul apariției celor două frunze adevărate, desfăcute complet, până la dezvoltarea completă a rădăcinii.

Combaterea alternariozei la morcov cu ajutorul fungicidului Scala^®

Noul fungicid Scala^®, de la BASF, este omologat pentru o gamă largă de culturi. Pentru morcov, Scala^® se poate introduce în tehnologia de protecție pentru a combate alternarioza. Produsul conține 400 g/l pirimetanil și are o formulare lichidă, superioară, ce permite o acțiune rapidă.

Spre deosebire de alte produse similare, fungicidul este foarte eficient într-un interval mai mare de temperaturi. Odată aplicat, Scala acționează pe trei niveluri: translaminar, de contact și sub formă de vapori, inhibând agentul patogen în diferite stadii de dezvoltare.

Pentru combaterea alternariozei frunzelor la morcov (Alternaria dauci), fungicidul Scala^® se aplică în maximum 2 tratamente pe sezon, la un interval de 10 zile între aplicări, în intervalul BBCH 20-49 (De la stadiul de 10 frunze până la momentul în care rădăcina ajunge la dimensiunea și forma tipică). Doza omologată pentru aplicarea Scala^® este de 2 litri/ha. După aplicarea tratamentului trebuie respectat un timp de pauză de cel puțin 21 de zile până la recoltare.

Cum contribuie fungicidul Signum^® la obținerea unor producții sănătoase

Așa cum am prezentat mai sus, alternarioza este una din cele mai periculoase boli ale culturii de morcov. Pentru combaterea acestei boli este necesar un tratament cu un fungicid eficient, precum Signum^®, doza necesară fiind de 0,75 kg/ha.

Substanțele active, boscalid și piraclostrobin, inhibă germinația sporilor, creșterea tubului germinativ și sporularea. Aplicarea timpurie, cu precădere preventivă, determină o eficacitate excelentă împotriva patogenilor.

Este foarte important de înțeles importanța efectelor AgCelence pe care Signum le aduce culturii: efect de inverzire, rezistență la factorii de stres, fotosinteză îmbunătățită, o mai bună utilizare a azotului - în final, obținerea unor producții de bună calitate!