Cultura usturoiului: particularități, soiuri cultivate, tehnologia de cultură, recoltare și depozitare

01.03.2023 Matei Gherasim

Cultura usturoiul câștigă tot mai multă importanță la nivel mondial, datorită efectelor benefice rezultate în urma consumului de usturoi.

Pe lângă faptul că acționează ca antibiotic natural, usturoiul este considerat una dintre cele mai valoroase legume din punct de vedere comercial. Află care sunt particularitățile culturii și cum poți obține recolte bogate și sănătoase.

Cultură usturoi: generalități și caracteristici importante

Usturoiul este una dintre cele mai populare legume la noi în țară, fiind foarte utilizată în gastronomie, motiv pentru care este cultivată aproape în toate regiunile. Deși cultura usturoiului s-a adaptat rapid la condițiile meteo din România, este necesar să cunoști cum poți proteja eficient o cultură usturoi împotriva buruienilor, bolilor și dăunătorilor, dar și cum poți să obții o recoltă bogată și sănătoasă.

Informații generale despre o cultură usturoi - origine și înmulțire

Usturoiul (Allium sativum) este o plantă perenă care face parte din familia botanică Liliaceae, genul Allium, care include și ceapa, prazul și arpagicul.

La origine, usturoiul provine din Asia Centrală, fiind cultivat cu precădere în Japonia, China și alte regiuni din Orientul Îndepărtat. Totodată, usturoiul era consumat în cantități mari și de grecii antici, dar și de egipteni.

În prezent, usturoiul este cultivat pe suprafețe extinse din Europa, în special în zona centrală și cea de sud-est, dar și în Asia și America de Nord. La noi în țară, potrivit datelor INSSE, producția de usturoi în anul 2021 a fost de 60.601 tone. Astfel, conform Eurostat, România a fost al doilea cel mai mare producător de usturoi din UE, după Spania.(*)

Moduri de utilizare a usturoiului

Cultura de usturoi s-a răspândit rapid în România, deoarece este o plantă rezistentă la frig și poate fi plantată în câmp la începutul toamnei sau primăvara. În plus, usturoiul este folosit cu precădere în alimentație, fiind consumat atât în stare crudă (plantă verde sau bulbi), cât și în diferite preparate culinare.

Datorită conținutul său bogat în uleiuri eterice, în special uleiuri organo-sulfurice și fitoncide, usturoiul este folosit și în industria farmaceutică. Acesta are proprietăți antiseptice, stimulează creșterea apetitului și sucurile gastrice.

Soiuri de usturoi cultivate în România

Înainte să înființezi o cultură usturoi, este important să știi că succesul culturii depinde de alegerea corespunzătoare a soiului de usturoi. Pe piață există mai multe soiuri de usturoi, fiecare având condiții specifice de climă și sol. În funcție de perioada de plantare, există două tipuri de culturi de usturoi: cultura usturoiul de primăvară și cultura usturoiului de toamnă. Conform Catalogului oficial al soiurilor de plante de cultură din România pentru anul 2022, soiurile de usturoi apreciate și cultivate în țara noastră sunt:

Ager;
Andrei;
Benone;
Ciocănești;
Cucerdea 80;
Claudiu;
Eduard;
Râmniceanu.

Dintre soiurile autohtone, Ager, Benone și Claudiu sunt cele mai profitabile soiuri de usturoi.

Care sunt condițiile optime pentru cultivarea usturoiului

Vrei să înființezi o cultură usturoi? Pentru a obține o productivitate bună, dar și o recoltă bogată și sănătoasă, trebuie să respecți câteva cerințe referitoare la mediul în care usturoiul poate fi cultivat:

Temperatura

Usturoiul este o plantă rezistentă la frig și nu este pretențioasă la căldură. Temperaturile preferate sunt cuprinse între 18 și 30 de grade Celsius. În perioada de vegetație, planta de usturoi poate suporta o temperatură minimă de 7 grade Celsius și de cel mult 34 de grade Celsius. Dacă planta este bine înrădăcinată la momentul plantării, bulbii pot să reziste până la temperaturi de -20 de grade Celsius. Bulbii vor începe să vegeteze când temperatura trece de 4 grade Celsius. În timpul iernii, păstrarea bulbilor de usturoi la o temperatură de 20-24 de grade Celsius, prelungește perioada lor de vegetație, ceea ce duce la obținerea bulbilor nemultiplicați. Aceleași rezultate se vor obține și dacă bulbii sunt plantați primăvara târziu.

Lumina

Usturoiul preferă locurile de cultivare însorite, fără umbră. Dacă nu este expusă la suficientă lumină pe parcursul zilei, planta va dezvolta aparatul foliar, însă nu va forma o căpățână mare.

Udarea usturoiului

Usturoiul are nevoie de umiditate, astfel încât bulbii să se poată dezvolta suficient, însă trebuie evitată umiditatea în exces. Astfel, apa trebuie să pătrundă în stratul de pământ până la o adâncime de 30-40 de centimetri. În perioada de creștere, nivelul de apă din sol pentru cultura de usturoi din câmp trebuie să fie de 80-90%, în perioada de formare a bulbilor trebuie să fie de 70-80%, iar până la maturarea bulbilor, nivelul optim de apă este de 60-70%. În general, norma de udare este de 200-300 m3 de apă/ha.

Solul

Tipul de sol preferat de cultura de usturoi este cel fertil, reavăn, bine drenat și afânat, cu un pH între 6,7-7,8.

Perioada de cultivare

O cultură usturoi poate fi înființată toamna, de preferat în perioada septembrie-octombrie, sau la începutul primăverii, în luna martie.

Rotația culturii: culturi premergătoare indicate

Cele mai bune culturi premergătoare celei de usturoi sunt tomatele, cartoful, vinetele, ardeiul, dovlecelul, castravetele, conopida, varza și pepenele. Usturoiul nu trebuie cultivat după culturile de fasole, ceapă sau mazăre, deoarece poate fi atacat de nematozi. Totodată, este recomandată rotația culturii de usturoi la trei-patru ani.

Pregătirea solului

În funcție de perioada cultivării, lucrările de pregătire a solului diferă de la o cultură de usturoi la alta. Pentru atingerea unor producții satisfăcătoare, terenul agricol poate fi fertilizat cu gunoi de grajd, iar înainte de plantare, se recomandă aplicarea unor tratamente specifice pentru prevenirea și combaterea agenților patogeni.

Cultura usturoiului de toamnă

În această cultură usturoi, lucrările de pregătire includ discuitul, pentru mărunțirea și eliminarea resturilor vegetale ale culturii anterioare, apoi urmează fertilizarea pe bază de azot și potasiu și arătura de bază, care trebuie executată la o adâncime de 28-30 de centimetri, astfel încât îngrășămintele să fie încorporate cât mai bine. Ultimele lucrări sunt discuitul și grăpatul, pentru mărunțirea și nivelarea solului, dar și pentru deschiderea rigolelor și înălțarea straturilor de pământ (în care se vor planta bulbii).

Cultura usturoiului de primăvară

În această cultură usturoi, lucrările includ afânarea superficială a solului, cu ajutorul cultivatorului și cu o grapă, efectuate la o adâncime de 8-10 centimetri. Urmează, apoi, fertilizarea de primăvară, urmată de erbicidare, astfel încât să fie combătute buruienile. E important de menționat că aplicarea erbicidelor preemergente, precum Stomp Aqua, oferă un control deosebit al buruienilor, asigurând un start excelent al culturii și o dezvoltare optimă.

Pregătirea bulbilor

O cultură usturoi se înființează prin plantarea bulbilor și poate fi făcută atât toamna (septembrie-octombrie), cât și la începutul primăverii. Următoarea etapă pentru înființarea culturii de usturoi este pregătirea bulbilor. Înainte de plantarea bulbilor, aceștia trebuie aleși și, apoi, bulbilii trebuie desprinși din bulb. Bulbilii se sortează în funcție de mărime, astfel încât să aibă o greutate medie de 1,5 grame și să fie sănătoși.

Plantarea bulbililor (cățeii): la ce distanță se plantează usturoiul?

Bulbilii pot fi plantați mecanic sau manual, cu respectarea următoarelor aspecte:

Plantare manuală - pe terenul nemodelat, plantarea se face în benzi de câte cinci rânduri, cu o distanță de 20 de centimetri între rânduri și 40-50 de centimetri între benzi. În cazul suprafețelor mai mici, pe terenuri care au fost prășite manual, plantarea se face în rânduri situate la o distanță de 25-35 de centimetri, iar bulbilii trebuie plantați, pe rând, la o distanță de 6-8 centimetri unul față de altul.
Plantare mecanică - acesta se face, de obicei, pe teren modelat, în câte patru rânduri de brazdă, cu o distanță între rânduri de 28 de centimetri, iar bulbilii trebuie plantați pe rând, la o distanță de 6-8 centimetri unul față de altul. O altă metodă este plantarea în benzi de câte două rânduri, cu o distanță de 25 de centimetri între rânduri și 34 cm între benzi, iar bulbilii trebuie situați pe rând la o distanță de 7 centimetri.

Trebuie menționat că, pe solurile compacte, adâncimea pentru plantarea usturoiului trebuie să fie de 4 centimetri. Pentru o cultură usturoi de toamnă, adâncimea de plantare trebuie să fie în jur de 4-5 centimetri. Adâncimea de plantare la o cultură usturoi înființată primăvara este de 3-4 centimetri.

Cantitatea de bulbili care poate fi folosită pentru plantat ar trebui să fie în jur de 600-800 de kilograme pe hectar.

Cultura usturoiului în câmp - când și cum se plantează

Usturoiul preferă regiunile cu temperatură moderată, atât toamna, cât și primăvara. Planta este formată dintr-un bulb, care cuprinde mai mulți bulbili sau „căței de usturoi”, uniți de o tulpină. La exterior, bulbul este învelit cu tunici pergamentoase, iar fiecare bulbil este compus dintr-un disc propriu, o frunză cărnoasă și un mugure.

Plantarea usturoiului în câmp

Instalarea culturii se face la o adâncime de 4-5 cm, mecanic, pe soluri ușoare, bine drenate, afânate, curățate de buruieni. Luminozitatea este un factor esențial în timpul formării și dezvoltării bulbililor. În câmp, usturoiul se poate planta toamna, în perioada septembrie-octombrie, sau primăvara, la începutul lunii martie, prin plantarea bulbililor. Pentru obținerea unor recolte bogate și sănătoase, sunt importante respectarea tehnologiei de cultivare și aplicarea la timp a măsurilor fitosanitare.

Plantarea usturoiului în grădină

Înființarea culturii de usturoi în grădină este similară cu cea din câmp. Temperatura, precipitațiile, calitatea solului sunt factori climatici care influențează semnificativ înființarea culturii de usturoi în grădină. Usturoiul are un sistem radicular slab dezvoltat, de aceea are cerințe ridicate față de umiditate. Dacă plantarea usturoiului în câmp se face primăvara sau toamna, în grădină, o cultură usturoi poate fi înființată și iarna, dacă dispui de un spațiu protejat, precum o seră sau un solar, și respecți cerințele plantei față de climă și sol.

Lucrări de fertilizare și de întreținere a culturii de usturoi

Într-o cultură usturoi, după ce au fost plantați bulbilii, urmează efectuarea lucrărilor de întreținere. În prima etapă, lucrările de întreținere includ fertilizarea fazială, erbicidarea, prășirea și irigarea solului. Iată ce presupune fiecare:

Fertilizarea fazială - aceasta este efectuată în două etape. Prima este fertilizarea de bază, care trebuie făcută atunci când plantele au două-trei frunze, iar cea de-a doua trebuie efectuată după aproximativ 20-25 de zile de la fertilizarea de bază.
Prășitul solului - este recomandat ca prășitul să fie efectuat mecanic, de două sau de trei ori, la o adâncime de 6-8 centimetri, astfel încât să nu fie afectate plantele.
Irigarea culturii - aceasta trebuie efectuată în special în perioadele secetoase. Cantitatea necesară de apă la o udare este de 300 de metri cubi/hectar, la o adâncime de 30-40 de centimetri. Cu trei sau patru săptămâni înainte de recoltare, cultura de usturoi nu mai trebuie irigată.

Care sunt bolile, buruienile și dăunătorii care pot să afecteze o cultură usturoi - metode de combatere

O altă lucrare importantă pentru cultura de usturoi din câmp o reprezintă protejarea împotriva bolilor și dăunătorilor, dar și combaterea buruienilor.

Combaterea buruienilor prin erbicidare

Buruienile afectează producția de usturoi, deoarece împiedică pătrunderea luminii și concurează pentru consumul de apă și nutrienți din sol. Pentru combaterea buruienilor dintr-o cultură usturoi, cea mai eficientă soluție este erbicidarea.

Stomp^® Aqua este unul dintre produsele recomandate pentru erbicidarea culturii de usturoi. Acesta este un erbicid care conține 455 g/l pendimetalin, iar substanța activă este protejată în capsule microscopice. Această formulare inovatoare permite un control de lungă durată al buruienilor. Produsul este distribuit și în fitofarmacii, așadar este disponibil în mai multe ambalaje și cantități pentru diverse suprafețe.

Erbicidul se aplică preemergent, iar buruienile mor imediat după germinare sau după ce răsar. Doza recomandată este de 1-4 litri/hectar și se vor utiliza 200-400 de litri de apă/hectar. Produsul trebuie aplicat pe un sol uniform, fără bulgări și cu o umiditate optimă.

Dacă vrei să știi cum să ții la distanță buruienile dintr-o cultură usturoi, citește mai multe despre

Principalele buruieni care afectează culturile de câmp

Bolile usturoiului și combaterea acestora

Principalele boli care pot afecta cultura de usturoi sunt:

Mana usturoiului - este o boală provocată de ciuperca Peronospora destructor și poate provoca pierderi mari de recoltă, în anii ploioși. Mana afectează atât frunzele, cât și bulbii de usturoi, iar atacul poate fi recunoscut după apariția unor pete galbene pe frunze, care duc, apoi, la uscarea acestora. Prevenirea atacului de mană se poate face foarte eficient, prin aplicarea unui fungicid și bactericid cu o capacitate de protecție ridicată pentru o cultură usturoi. Novicure^® este un produs sub formă de granule dispersabile în apă (WG), iar ingredientul activ asigură o acțiune fungicidă și bactericidă deosebită, precum și o bună rezistență la spălare. Novicure^® este un instrument excelent pentru combaterea manei, datorită acțiunii cuprului, și poate fi și un bun instrument pentru managementul bolilor.
Alternarioza usturoiului - această boală este provocată de două ciuperci agresive, Alternaria porri și Stemphylium vesicarium. Condițiile care favorizează apariția bolii sunt prezența apei pe frunze, umiditatea ridicată și temperaturile cuprinse între 18 și 25 de grade Celsius. Atacul poate fi recunoscut după apariția unor pete cu aspect umed, care se măresc și apoi capătă o culoare cenușie în centru și galbenă pe margine. Odată afectate, plantele de usturoi se îngălbenesc, li se îndoaie vârfurile, iar plantele cele mai afectate mor.

Rugina usturoiului - boala este cauzată de ciuperca Puccinia allii, care apare atunci când umiditatea este ridicată, iar temperaturile zilnice sunt cuprinse între 10 și 24 de grade Celsius. Atacul poate fi recunoscut după slaba dezvoltare a plantelor, deformarea și uscarea frunzelor la vârfuri.
Dungarea galbenă - aceasta reprezintă o viroză care este transmisă de afide. Odată ce atacă plantele de usturoi, încep să apară dungi galbene neregulate pe frunze, care încep să se încrețească.

Putregaiul alb al bulbilor - această boală atacă bulbii de usturoi și este provocată de ciuperca Sclerotium cepivorum. Condițiile care favorizează apariția bolii într-o cultură usturoi sunt umiditatea ridicată și temperaturile scăzute. Atacul poate fi observat pe frunze, care se îngălbenesc, se ofilesc și mor.
Fuzarioza - boala este provocată de ciuperca Fusarium oxysporum, în special în perioadele în care temperatura aerului este cuprinsă între 25 și 28 de grade Celsius, iar temperatura solului este mai mică de 15 grade Celsius. Odată afectate plantele, rădăcinile și bulbii de usturoi încep să putrezească.
Putregaiul roz al rădăcinilor - boala este provocată de ciuperca Pyrenochaeta terrestris, iar uneori poate chiar să rămână în sol și să fie activă mai mulți ani. După cum spune și numele, boala atacă rădăcinile plantelor de usturoi și le colorează în roz, fapt care duce la dezvoltarea redusă a plantelor sau la moartea lor.
Helmintosporioza usturoiului - este provocată de ciuperca Helminthosporium allii. Atacul poate fi recunoscut după apariția unor pete pe bulbii de usturoi, care sunt acoperiți cu un strat fin de pudră într-o nuanță de gri închis.

Printre metodele de combatere a bolilor care apar la cultura de usturoi din câmp se numără rotația culturilor, plantarea bulbilor sănătoși și a unor soiuri rezistente, aplicarea unor cantități corecte de îngrășăminte și a tratamentelor cu fungicide .

Dăunătorii usturoiului și combaterea lor

Dăunătorii frecvenți ai culturii de usturoi sunt:

Tripsul comun (Thrips tabaci) - este unul dintre cei mai periculoși dăunători ai usturoiului. Acesta atacă prin injectarea salivei în plante, care nu mai ajung să înflorească. Atacul poate fi recunoscut după apariția unor pete castanii, argintii sau galben-cenușii pe frunze, iar plantele nu se mai dezvoltă complet.
Nematodul tulpinilor și bulbilor (Ditylenchus dipsaci) - acest dăunător poate să aibă până la patru sau cinci generații pe an, iar larvele atacă inițial organele din sol ale plantei și apoi părțile aeriene. Atacul poate fi recunoscut după deformarea și răsucirea frunzelor sau după bulbii secționați, ca urmare a putrezirii unor solzi interiori.
Păianjenul bulbilor (Rhizoglyphus echinopus) - acest dăunător poate supraviețui în resturile de vegetație, în sol sau în depozitele cu bulbi de usturoi. Odată ce atacă bulbii, există riscul ca aceștia să nu mai germineze anul următor. Atacul poate fi recunoscut după plantele slab dezvoltate, frunzele deformate sau tulpinile îngroșate.
Musca usturoiului (Suillia lurida) - acest dăunător iernează în stadiul de adult în resturile vegetale sau în bulgării de pământ și atacă primăvara. Atacul poate fi observat pe frunzele centrale, care se deformează și se usucă, în timp ce planta se usucă și moare, iar bulbii putrezesc.

Printre metodele de combatere a dăunătorilor culturii de usturoi se numără plantarea unor bulbi sănătoși și a soiurilor rezistente, rotația culturii, evitarea cultivării în soluri umede și reci și aplicarea tratamentelor cu insecticide.

Recoltarea culturii de usturoi și sfaturi pentru depozitarea în condiții optime

Usturoiului se recoltează atunci când frunzele se îngălbenesc și se usucă, tulpina plantei se înmoaie, iar bulbii ajung la maturitate. La culturile înființate primăvara, recoltarea se face în perioada iulie-august.

Pe suprafețe mici, recoltarea poate fi făcută manual sau semimecanizat, cu ajutorul unui dislocator. Pentru suprafețe mari, recoltarea usturoiului trebuie realizată mecanic. Producția obținută la o cultură usturoi poate fi, în medie, de 6-10 tone/ha.

După recoltare, bulbii trebuie așezați în benzi sau în grămezi mici și se lasă la uscat la soare, timp de două-trei zile. Apoi, bulbii trebuie sortați și depozitați într-un loc uscat, cu o temperatură cuprinsă între 5-8 grade Celsius. Pentru depozitarea usturoiului pe o perioadă îndelungată, este recomandată o temperatură de max. 3-4 grade Celsius.

Adoptarea unor bune practici agricole, respectarea tehnologiei de cultură și folosirea unor tratamente eficiente te vor ajuta să obții o cultură usturoi sănătoasă și profitabilă.

*Sursa PVPC (insse.ro)