Cultura de zmeură: plantare, întreținere și principalele boli

24.07.2023 Matei Gherasim

Cultura de zmeură este recunoscută pentru rapiditatea sa de a intra pe rod, oferind o producție impresionantă.

Zmeurul, denumit științific Rubus idaeus, este un arbust, membru al familiei Rosaceae Juss., genul Rubus, ce a fost inițial cultivat în secolul al XVI-lea, în Germania și în Anglia. Tulpina sa poate atinge înălțimi cuprinse între 1 și 2 metri, iar frunzele sale sunt de tip imparipenat-compus și au 3 sau 5 foliole ovale sau lanceolate. Partea superioară a frunzelor este verde, în timp ce partea inferioară este albicioasă și are un aspect tomentos.

Mugurii micști se dezvoltă la înălțimi cuprinse între 60 și 150 cm de sol. Florile zmeurului sunt caracterizate prin petale de diferite culori și sunt dispuse în 5 sepale. Află tot despre cultura de zmeur, plantarea, principalele boli, întreținere și recoltare, din cele ce urmează.

Principalele soiuri de zmeură cultivate în România

Principalele soiuri de zmeură cultivate în România se pot clasifica după perioada de fructificare, după cum urmează:

1. Fructificare de vară:

Cayuga - soi viguros, cu tufa formată din numeroase tulpini erecte și arcuite la vârf, care se dezvoltă într-o tufă bogată; fructele sunt de mărime medie, sferice și au o culoare roșie-carmin; au un gust plăcut, acidulat și aromat, iar rezistența lor la manipulare și transport este bună; sunt potrivite pentru consum proaspăt, prelucrare și congelare; perioada de maturare este timpurie, de la jumătatea lunii iunie până la sfârșitul acesteia; este un soi tolerant la bolile de scoarță și la virusul mozaicului, dar este relativ sensibil la septorioză;
Ruvi - soi cu tufe cu tulpini înalte, groase și cu vârfuri arcuite; fructele sunt mari, în medie 3,5 g, de culoare roșu aprins, cu un gust dulce-acidulat și foarte aromate; rezistență crescută la transport și manipulare; se pot consuma în stare proaspătă, prelucrate, în special în sucuri, sau congelate; soi de sezon mijlociu, cu perioada de maturare la 5-7 zile după soiul Cayuga; este rezistent la boli și dăunători;
Latham - soi care formează tufe cu multe tulpini fructifere, cu creștere erectă și autosusținere; fructele au formă sferică sau sfero-conică, o culoare roșu-carmin, aspect ușor lucios și gust acrișor-dulce, slab aromat; sunt sensibile la transport și sunt potrivite pentru prelucrare, în special în sucuri, și congelare; perioada de maturare este în prima parte a lunii iulie; este un soi rezistent la bolile sistemului radicular, geruri excesive, secetă și arșiță;
Citria - soi românesc cu o greutate medie a fructelor care variază între 2 și 3 grame; culoarea pieliței este galbenă-portocalie și lucioasă; potrivite pentru consum în stare proaspătă, prelucrate sau congelate; perioadă de maturare extratimpurie; este un soi rezistent la ger, cu o bună toleranță față de bolile specifice;
Rubin Bulgăresc - soi ce atinge maximum 2-3 metri înălțime; fructe mari, de 3-5 g, cu o culoare roșie sau roșu închis, suculente, ușor acidulate, cu o aromă discretă; se consumă în stare proaspătă, procesate sau congelate; este un soi rezistent la ger;
Veten - soi cu tulpini groase și rigide; fructe cu o greutate de 2-3 g, de culoare roșu-închis, aspect mat; perioada de maturare la sfârșitul lunii iunie, începutul lunii iulie; rezistent la ger și tolerant la boli;
Norna - soi viguros, cu tulpini groase și spinoase; fructe cu o greutate de 2-3 g, de culoare roșu închis, cu aspect mat; rezistent la ger și la boli;
Willamette - soi viguros, cu tulpini numeroase, de grosime medie; fructe mari, 2,5-4 g, de culoare roșu-închis; rezistent la boli și cu o toleranță medie la ger;
Meeker - soi viguros cu o tulpină înaltă și robustă; fructe de mărime medie-mare, de culoare roșu aprins, cu un gust dulce și aromat; rezistente la manipulare.

2. Fructificare remontată, vară-toamnă:

Polka - soi cu o vigoare mare a tufei, tulpini groase și creștere erectă; fructe mari, cu greutate de 3-4 g, de culoare roșu închis și aspect lucios; destinație mixtă de consum; foarte bune calități comerciale; soiul de zmeură Polka este unul dintre cele mai cunoscute și cultivate de la noi din țară; are o rezistență medie la ger; producția de vară (iulie) - toamnă (septembrie);
Vely - soi de vigoare a tufei mijlocie-mare, cu tulpini groase și tufe erecte; fructe mari, cu greutate de 3-4 g, de culoare roșie-rubinie, cu aspect mat; se consumă în stare proaspătă, prelucrate și congelate; perioadă de maturare târzie; producția de vară (iulie) - toamnă (septembrie);
Opal - soi de vigoare mijlocie, cu tufe cu tulpini erecte; fructele au culoarea roșu aprins, aspect lucios, sunt gustoase și aromate; se consumă în stare proaspătă, prelucrate și congelate; maturarea are loc la sfârșitul lunii iunie - început de iulie și în perioada august-septembrie; este un soi cu rezistență medie la secetă și la ger;
Heritage - soi viguros, cu tulpini groase, înalte și erecte, care se autosusțin; fructele au mărimi variabile, culoare roșu închis, cu aspect slab lucios, gust bun, puțin suculent și sunt rezistente la transport; se consumă în stare proaspătă, prelucrate și congelate; perioada de maturare are loc la sfârșitul lunii iulie și începând cu a doua jumătate a lunii august până la sfârșit de septembrie.

Înființarea culturii de zmeură - condiții de plantare

Pentru a te bucura de o cultură de zmeură bogată și sănătoasă, este important să cunoști particularitățile specifice ale zmeurului pentru a-i putea oferi mediul optim de creștere. Iată care sunt cerințele sale față de factorii de mediu:

1. Sol

Cultura de zmeură necesită un tip de sol specific pentru a se dezvolta în mod optim. Solurile potrivite sunt cele lutoase sau nisipo-lutoase, ușoare, aerate și bine drenate, care au o capacitate bună de reținere a apei. Este important ca solul să fie bogat în humus, să aibă o reacție slab acidă și un subsol permeabil de cel puțin 50 de cm.

Nu este recomandat să plantezi zmeura pe un sol foarte greu, rece, sărac în elemente nutritive și care nu deține un sistem de drenaj adecvat. De asemenea, solurile calcaroase uscate, pietroase sau nisipoase cu drenaj deficitar nu sunt potrivite pentru a cultiva zmeura.

Zmeura are cerințe ridicate în ceea ce privește elementele nutritive din sol, azot și potasiu. Pe solurile cu aciditate mai scăzută (pH peste 5,6-6,5), poate suferi de carență de fier și de magneziu. În plus, este important ca adâncimea apei freatice din sol să fie sub 1-1,5 m adâncime.

2. Temperatură

Cultura de zmeură are cerințe scăzute față de temperatură, având în vedere caracteristicile speciilor de zmeură sălbatică, provenite din zonele muntoase, cu un climat răcoros și umed.

În timpul sezonului de creștere, zmeura preferă temperaturi moderate, în jurul valorilor cuprinse între 17 și 23 de grade Celsius. Temperatura minimă absolută acceptată este de 5 grade Celsius și cea maximă de 28 de grade Celsius. În afara acestui interval de temperaturi absolute, creșterea se oprește. Când se află în perioada vegetativă, rezistă, în funcție de soi, și la temperaturi de -30 de grade Celsius.

În perioadele de arșiță puternică, zmeura este afectată negativ. Fructele suferă opărirea parțială și uscare în totalitate în stadiul verde, iar florile și inflorescențele sunt și ele afectate.

3. Apă

Zmeurul prezintă cerințe ridicate în ceea ce privește umiditatea. Aceasta se dezvoltă optim în zonele cu precipitații anuale de peste 700 mm, distribuite în mod corespunzător pe parcursul lunilor, astfel încât să se evite deficitul de apă. Este important să nu existe apa stagnantă în sol, deoarece zmeurul nu tolerează astfel de condiții.

Pe măsură ce fructele se maturizează, zmeurul are nevoie sporită de apă, atât în sol, cât și în atmosferă. În perioada de creștere a noilor tulpini, care se suprapune cu maturarea fructelor de pe tulpinile deja formate (în iunie-iulie pentru soiurile cu fructificare de vară, continuând până în august și septembrie pentru soiurile remontante), cultura de zmeură are nevoie de cantități semnificative de apă în sol.

4. Lumină

Cultura de zmeură are cerințe ridicate în ceea ce privește cantitatea de lumină. Plantele care beneficiază de mai multă lumină produc fructe mai bine colorate, mai gustoase, mai aromate și mai ferme. În plus, lemnul tulpinilor se maturează mai bine.

5. Vânt

Este recomandat să amplasezi cultura de zmeură în locuri adăpostite, care sunt cât mai posibil ferite de vânt.

Cultura de zmeură se poate înființa și pe o suprafață mică, chiar și de câteva hectare.

Descoperă culturile pe suprafete mici, care pot fi foarte profitabile, dacă știi cum să exploatezi terenul.

Plantația de zmeură - alegerea și pregătirea terenului

Pentru a obține rezultate optime în plantația de zmeură , este esențială alegerea unor terenuri adăpostite, fie natural (dealurile și pădurile), fie artificial (cu perdele de protecție sau clădiri). Aceste terenuri trebuie să ofere fertilitate naturală, un bun drenaj al apei și condiții adecvate de temperatură și umiditate. De asemenea, este necesar ca terenul să fie unul neinfestat cu buruieni perene dificil de combătut, cum ar fi pirul, susaiul, mohorul, costreiul sau pălămida, și să aibă un acces ușor la căile de comunicație.

După eliberarea terenului de cultura anterioară, de preferat o cultură prășitoare, cum ar fi porumbul sau floarea-soarelui, care lasă solul curat de buruieni, se realizează la desfundarea acestuia la aproximativ 40 de cm. Toamna, înainte plantării cu o lună, se poate efectua și o arătură a pământului la 30 sau 35 cm. După aceea, se realizează fertilizarea de bază utilizând îngrășăminte complexe și, opțional, organice.

La aproximativ 3-4 săptămâni după ce s-a arat, se efectuează discuitul cu grapa cu discuri în două sensuri, pentru obținerea unei mărunțiri corespunzătoare a solului. Apoi, se realizează următoarele:

nivelarea terenului;
pichetarea terenului;
marcarea rândurilor;
efectuarea gropilor pentru plantare.

Tehnologii de cultivare a zmeurului

Plantarea zmeurei se poate realiza în timpul repausului vegetativ, exceptând perioadele în care temperatura scade sub 5 grade Celsius. Cele mai bune perioade de plantare a zmeurei sunt toamna târziu sau primăvara devreme.

La ce distanță se plantează zmeura?

Distanțele de plantare variază în funcție de sistemul de lucrări pentru întreținerea solului, combaterea bolilor și dăunătorilor, precum și recoltarea fructelor, după cum urmează:

plantarea pentru recoltarea manuală: 2,5-3,0 m între rânduri și 0,5 m între plante pe rând;
plantarea pentru recoltarea mecanizată cu combina: 4,0 m între rânduri și 0,5 m între plante pe rând.

Plantarea zmeurei primăvara și toamna se realizează în gropi de 40 cm lungime cu 40 cm lățime și 30 cm adâncime.

Pentru formarea benzii roditoare, după plantare, tulpina zmeurului se scurtează la o lungime de 10-15 cm deasupra solului. În primul an de vegetație, din mugurii adventivi vor crește 3-4 tulpini. În primăvara următoare, se selectează 2-3 tulpini bine dezvoltate, care au internodii scurte, iar restul tulpinilor se înlătură complet, fără a lăsa cioturi la suprafața solului. Apoi, tulpinile selectate se scurtează la o lungime de 75-85 de cm în cazul soiurilor nemontate, iar în cazul celor remontate, cu fructificare toamna, se elimină zona de tulpină care a fructificat, prin tăierea deasupra unui mugure viabil.

Sistemele de susținere

În funcție de dimensiunea plantațiilor, se utilizează diverse sisteme de suport pentru zmeură, precum:

spalieri;
tutori;
araci.

Cel mai utilizat tip de susținere pentru cultura de zmeură pe spalier este cel cu două rânduri de sârme duble, cu distanțiere pentru ajustarea spațiului dintre sârme. Tulpinile zmeurului sunt menținute între sârmele spalierului.

Spalierii pot fi realizați din beton, țevi sau lemn, cu o înălțime de 2,5 m și o grosime de 10-15 cm. Aceștia se înfig în sol la o adâncime de 50-60 de cm și rămân expuși 190-200 cm deasupra solului. Primul rând de sârmă galvanizată de pe spalier se fixează la 75 cm de sol, iar cel de al doilea, la 150 cm de sol.

Materialul săditor utilizat

Materialul săditor constă în drajoni în vârstă de 1 an. Pentru a beneficia de o cultură de zmeură reușită este recomandat să folosești material săditor certificat VF (fără virusuri și organisme similare acestuia) și VT (testat de virus). Este necesar să te ghidezi după aceste aspecte, deoarece potrivit lucrării „Pomi, arbuști fructiferi, căpșun - Ghid tehnic și economic” (coord. D. Sumedrea, I. Isac, M. Iancu, A. Olteanu, M. Coman, I. Duțu, 2014), butașii de zmeură pot fi afectați de boli virale precum:

Virusul necrozei zmeurului negru (Black Raspberry Necrosis Virus - BRN) - răspândit ca infecție latentă, afectează multe din soiurile de zmeur roșu;
Virusul marmotării frunzelor de zmeur (Raspberry leaf mottle virus - RLMV) și virusul pătării frunzelor de zmeur (Raspberry leaf spot - RLSV) - induce necroze severe și mozaic la zmeura neagră;
Virusul piticirii şi îndesirii zmeurului (Raspberry bushy dwarf virus - RBDV) - singurul virus la Rubus, transmis prin polen, în Europa;
Virusul clorozării nevurilor zmeurului (Raspberry vein chlorosis virus rhabdovirus - RVCV) - se răspândește prin păduchele verde al zmeurului (Aphis idaei) și prin înmulțirea materialului biologic infectat;
Piticirea zmeurului și murului (Rubus Stunt) - se transmite natural, în mare parte de către cicadele din genul Macropsis L.

Lucrări de întreținere a culturii de zmeură

Lucrările de întreținere a zmeurei sunt esențiale pentru a asigura dezvoltarea optimă a culturii și obținerea unei recolte bogate și sănătoase. Aceste lucrări se referă la îngrijirea zmeurei și includ activități precum întreținerea solului, tăierile de întreținere, irigarea, fertilizarea și măsuri de protecție împotriva bolilor, dăunătorilor, precum și prevenirea și combaterea buruienilor.

Întreținerea solului

Este important să menții solul curat de buruieni de-a lungul rândului. Înainte de apariția drajonilor, primăvara devreme, este necesară efectuarea unei prașile superficiale de-a lungul rândului, urmată de o erbicidare preemergentă.

Pe durata perioadei de vegetație, mai pot fi aplicate 1-2 tratamente cu erbicide pentru zmeură, în funcție de nevoi. În zonele în care se înregistrează suficiente precipitații, între rânduri, solul se înierbează și se cosește de 3-4 ori pe sezon.

Irigarea culturii de zmeură

Zmeura are un sistem radicular mai superficial, care nu tolerează excesul temporar de apă în sol și, de aceea, irigarea se realizează utilizând cantități mici și dese de apă, pentru asigurarea unei umidități moderate și relativ constante în primii 20-30 cm adâncime.

Irigarea se poate realiza prin:

microaspersiune - se utilizează instalații fixe de aducțiune a apei sub fiecare rând, care dispun de emițătoare de apă suspendate deasupra plantelor și, astfel, se realizează o udare uniformă, mai ales sub rânduri;
instalații de udare suspendate pe sistemul de susținere a plantelor.

În perioadele secetoase, se recomandă udarea cu cantități de apă de aproximativ 350-400 mc/ha, prin metode de udare precum aspersiune sau picurare, pentru a compensa deficitul de umiditate și a menține o hidratare adecvată a culturii de zmeură.

Fertilizarea culturii de zmeură

Pentru fertilizarea culturii de zmeură, se pot efectua următoarele lucrări:

fertilizarea anuală - se aplică îngrășăminte complexe în perioada începutului lunii martie;
fertilizarea fazială - se administrează prin sistemul de irigare;
fertilizarea punctuală - se aplică îngrășăminte direct pe frunzele plantei, în cazul în care se dorește prevenirea sau corectarea unor carențe specifice de nutrienți.

În general, solurile culturii de zmeură necesită fertilizare cu azot (N). Dacă vrei să te asiguri că realizezi corect fertilizarea în funcție de zona în care ai înființat cultura și în funcție de soiul ales, consultă-te cu un specialist.

Tăierile de întreținere și fructificare

Iată când se tunde zmeura și ce lucrări sunt necesare pentru întreținerea ei:

După recoltare, tulpinile care au rodit se elimină, iar tulpinile noi pentru producția de anul următor se dirijează pe sârmă;
În primăvară, se păstrează câte 10-12 tulpini pe metru liniar, aproape de axa rândului, iar restul se elimină. Vârfurile tulpinilor se scurtează la 20 cm deasupra celui de-al doilea cuplu de sârme;
Pentru soiurile care produc și în toamnă pe drajonii din același an, se îndepărtează zona apicală a tulpinilor deasupra unui mugure viabil;
În momentul în care drajonii au crescut, se realizează rărirea lor, păstrând 10-12 tulpini pe metru liniar. Atunci când tulpinile păstrate au atins 100-120 cm, se îndepărtează o mică porțiune din vârful de creștere (2-5 cm), stimulând astfel formarea rodului.

Recoltarea și depozitarea zmeurei

După ce se coace zmeura, urmează perioada de recoltare a acesteia. Zmeura fiind o plantă cu fructe perisabile, recoltarea se face direct în casolete de 250-500 g, în condiții de vreme uscată. Pe durata întregii perioade de maturare, care durează, în funcție de soi, între 20 și 30 de zile, recoltarea se realizează la un interval de 2-3 zile.

Se recomandă ca recoltarea să se efectueze dimineața, după ce s-a lăsat roua, și să se evite perioadele cu temperaturi ridicate din timpul amiezii. După recoltare, fructele de zmeură se păstrează în spații frigorifice până la momentul livrării.

Fructele din cultura de zmeură pot fi consumate proaspete sau în preparate, cum ar fi sucurile, gemul, dulceața, prăjiturile, sau congelate.

Bolile comune și principalii dăunători ai culturii de zmeură

Principalele boli ale culturii de zmeur sunt:

Antracnoza zmeurului (Elsinöe veneta (Burkholder) Jenk) - se manifestă pe lăstarii tineri (pete roșii-purpurii sau cenușii-albicioase) și pe frunze (pete de culoare brună-roșiatică);
Pătarea brună-violacee a lăstarilor (Didymella applanata (Niessl) Sacc.) - caracterizată prin apariția petelor violacee în jurul mugurilor, care se brunifică și distruge mugurii;
Făinarea zmeurului și murului (Sphaerotheca macularis (Wall. Fr.) Lind.) - se manifestă prin apariția unor pete mozaic pe frunze, acoperite ulterior de un înveliș albicios, iar fructele sunt și ele acoperite de o pâslă miceliană albicioasă;
Septorioza zmeurului (Mycosphaerella rubi (West) Roark) - se manifestă sub formă de pete mici, circulare sau neregulate pe frunze și pe toată suprafața limbului foliar;
Rugina zmeurului (Phragmidium rubi idaei (Pers.) Karsten) - se manifestă prin pete galbene pe partea superioară a frunzei, urmate de pustule de culoare galben-portocalie pe partea inferioară, toamna fiind negre;
Putregaiul cenușiu al fructelor (Botrytis cinerea Pers.) - afectează florile, care par a fi arse, și fructele, care se îngălbenesc, iar mai apoi sunt acoperite cu o pâslă cenușie.

Potrivit lucrării „Bolile și dăunătorii căpșunului și ai arbuștilor fructiferi” - Marin Florin Cristian, Mirela Călinescu, Sumedrea Mihaela, ICDP Pitești Mărăcineni, 2020, alte boli care pot apărea la cultura de zmeură sunt:

Cancerul bacterian (Agrobacterium tumefaciens EF Smith and Town, Conn.);
Focul bacterian al rozaceelor (Erwinia amylovora Burril Winslow);
Pătarea cenuşie a frunzelor de zmeur (Mycosphaerella rubi West, Roark);
Rugina americană (Pucciniastrum americanum);
Cercosprioza (Cercosporella rubi);
Mana fructelor (Phytophthora spp.);
Cancerul tulpinilor şi bazei lăstarilor (Leptosphaeria coniothirium Fuckel Sacc.);
Exfolierea scoarţei (Hendersonia rubi sin. Coryneum ruborum);
Verticiloza (Verticillium albo-atrum.).

Dăunătorii culturii de zmeură sunt:

Gărgăriţa (Anthonomus rubi);
Gândacul mic al florilor de zmeur (Byturus tomentosus Fabf. sin. Trixagus tomentosus F.);
Musculiţa lăstarilor de zmeur (Resseliella theobaldi Barnes);
Musculiţa galicolă a zmeurului (Lasiopteria rubi Heeger.);
Păduchele galben al zmeurului (Amphorophora idaei Borner);
Păduchele verde al zmeurului (Aphis idaei Van der Goot);
Acarianul roşu comun (Tetranychus urticae Koch.);
Acarianul roşu al pomilor (Panonychus ulmi Koch.);
Acarianul brun al pomilor (Bryobia rubioculus Sheuten sin. Bryobia praetiosa);
Acarianul frunzelor şi mugurilor de zmeur şi mur (Phyllocoptes gracilis Nalepa).

Măsuri de combatere a bolilor și dăunătorilor culturii de zmeură

Pentru dezvoltarea unei culturi de zmeură sănătoase și productive pe termen lung, este necesar să iei în considerare mai multe aspecte. Respectarea lucrărilor agrotehnice, monitorizare culturii și colaborarea cu specialiștii te vor ajuta să detectezi în timp util primele semne ale îmbolnăvirii sau ale atacului dăunătorilor, permițând astfel acțiuni eficiente. De asemenea, pentru o acțiune eficientă este necesar să aplici măsurile fitosanitare corecte.

Pentru combaterea uneia dintre cele mai întâlnite boli la cultura de zmeură, putregaiul cenușiu (cauzat de ciuperca Botrytis cinerea Pers.), BASF recomandă aplicarea fungicidului Scala^®. Acesta este unul dintre puținele fungicide din România, omologat la arbuști fructiferi, este lichid, pe bază pirimetanil, și are o formulare superioară, care permite o acțiune rapidă. În plus, are trei mecanisme de acțiune: translaminar, de contact și sub formă gazoasă (vapori). Aceste moduri diferite de acțiune permit produsului să inhibe agentul patogen în diferite etape ale dezvoltării acestuia. Se utilizează în perioada de vegetație (BBCH 60-85) și pot fi efectuate maximum 2 tratamente pe an, cu o pauză de 7 zile între acestea. Doza recomandată este de 2 l/ha, timpul de pauză dintre ultima aplicare și recoltare fiind de 3 zile.

Pentru combaterea buruienilor pot fi aplicate erbicide conform recomandărilor specialiștilor, iar pentru dăunători, insecticide.

Așadar, pentru obținerea unei culturi de zmeur sănătoase și bogate este necesar să ții cont de particularitățile speciei, să alegi tipul de sol potrivit, să efectuezi corect lucrările agrotehnice și să aplici măsurile de combatere a bolilor și dăunătorilor.