Fertilizarea foliară - rol, aplicare, rezultate

Fertilizarea foliară - management durabil și productiv al culturilor

Fertilizarea foliară reprezintă o activitate importantă care oferă plantelor nutrienții necesari cu ajutorul aplicării pe frunze a fertilizanților. De regulă, are loc în perioadele critice de creștere a plantelor, în momente de cerere specifică a unor nutrienți sau în situații nefavorabile ale solului. Plantele, în perioada de dezvoltare și producție, necesită adesea cantități mai mari de nutrienți. Fertilizarea foliară este o activitate prin care se asigură plantelor, nutrienții și elementele necesare dezvoltării optime.

Principii și caracteristici importante ale fertilizării foliare

În comparație cu fertilizarea radiculară, fertilizarea foliară este mai rapidă, în special pentru absorbția micronutrienților. Fertilizarea foliară este un proces în care nutriția plantelor se face prin părțile aeriene, respectiv prin frunze. Îngrășămintele foliare sunt aplicate pe frunze sub formă lichidă. Nutrienții aplicați prin pulverizare pătrund în plantă atât prin partea superioară a frunzei, prin penetrarea cuticulei hidrofobe, cât și prin partea inferioară, prin stomate. Având în vedere simptomele vizibile și nevoia nutrițională a plantelor de cultură, fertilizarea foliară se poate aplica în următoarele cazuri:

• În solurile alcaline, pentru corectarea deficiențelor de micronutrienți, necesari dezvoltării culturilor;
• În fazele cu cerințe maxime de nutrienți precum: înflorirea, legarea, creșterea și coacerea fructelor;
• În cazul apariției simptomelor de carențe de nutriție pe plantă, în special dacă sistemul radicular nu funcționează corespunzător;
• În cazul în care sistemul radicular nu funcționează optim din cauza unor factori de mediu (pH inadecvat, exces de săruri și apă, situații de sol uscat, ud sau extrem de estompat) sau ca urmare a unor atacuri de boli și dăunători la nivelul rădăcinilor;
• În livezi, unde suprafața foliară a plantei este mare și este necesară corectarea deficiențelor de nutriție;
• După transplantare, pentru a ajuta la înrădăcinarea bună a plantelor;
• În cazul în care este necesar să se evite contactul cu solul, pentru a minimiza interacțiunea prin reacții chimice cu unii nutrienți;
• În cazul absorbției rapide a potasiului, micronutrienților, elementelor minerale și neminerale. Acestea sunt absorbite într-un interval de câteva ore, maximum o zi.

Rolul fertilizării foliare

Pe lângă faptul că livrează nutrienții necesari plantei direct pe frunze, flori sau fruct, fertilizarea foliară are rolul de a completa fertilizarea convențională cu azot, fosfor și potasiu, oferind o eficiență sporită. Cuticula hidrofobă acoperă toate părțile aeriene ale plantei și acționează ca o barieră eficientă, care limitează schimbul bidirecțional de apă, substanțe dizolvate și gaze, între plantă și mediu. Prezența fisurilor cuticulare poate contribui la rata de absorbție a îngrășămintelor foliare. Penetrarea cuticulei, pătrunderea și absorbția substanțelor active ale elementelor nutritive în celulele țintă ale plantei reprezintă principalul rol al fertilizării foliare.

Factori care influențează eficacitatea fertilizării foliare

Pentru a identifica cu precizie lipsa nutrienților este întotdeauna necesară o analiză a frunzelor. Pătrunderea elementelor nutritive în cuticulă, în cadrul procesului de difuzie a îngrășământului foliar, poate fi influențată de o serie de factori interni sau externi.

Factori interni care influențează absorbția elementelor nutritive:

• Starea nutrițională a plantei – planta cu simptome de carențe de nutriție are o capacitate mai mică de asimilare a nutrienților;
• Soiurile diferite ale aceleiași specii de plante pot prezenta comportamente diferite atunci când vine vorba de absorbția nutrienților;
• Vârsta plantei– stadiul fenologic influențează capacitatea de absorbție. Frunzele noi vor absorbi mult mai rapid nutrienții.

Principalii factori externi care influențează absorbția elementelor nutritive sunt:

• Factorii de mediu precum: luminozitatea, temperatura, umiditatea. Temperaturile ridicate și umiditatea scăzută vor influența negativ absorbția îngrășămintelor foliare;
• Lipsa oxigenului din sol ca urmare a umidității crescute sau a compactării solului;
• Modificarea caracteristicilor îngrășămintelor foliare influențate de: nerespectarea concentrației specificate de producător, pH-ul solului, atacul bolilor și al dăunătorilor.

Diagnosticarea deficiențelor de nutriție

Managementul fertilizării foliare influențează înfloritul, legarea și mărimea fructelor, dar și alte caracteristici ale plantelor. Diagnosticarea deficiențelor de nutriție și identificarea momentelor optime de aplicare a îngrășămintelor foliare vor stimula procesele metabolice vegetative, favorizând obținerea unor recolte mai bogate.

Fertilizarea foliară în fenofazele cu cerințe maxime presupune aplicarea unor nutrienți esențiali creșterii și dezvoltării plantei. Fiecare element are un rol important în metabolismul plantei. În funcție de cantitatea necesară fiecărei plante, elementele nutritive se împart în:

• Macronutrienți.
• Micronutrienți;

Carența de azot este cea mai răspândită deficiență, întrucât azotul influențează producția de legume prin formarea părții vegetative a plantelor. Simptomele carenței de azot se manifestă prin îngălbenirea frunzelor, înflorire slabă și târzie, rădăcini lungi cu ramificare redusă. Dacă la tomate și castraveți, lipsa azotului duce la reducerea suprafeței foliare, la porumb, cloroza se manifestă de la începutul frunzei.

Carența de fosfor se manifestă prin tulpinile roșiatice-purpurii, înflorire întârziată, plante mici cu ramificare redusă și înflorire întârziată. Carența de fosfor la măr duce la brunificarea pulpei în timpul depozitării acestora la temperaturi scăzute, iar la porumb poate inhiba formarea inflorescențelor.

Potasiul are un rol important ce contribuie la rezistența plantelor la ger și secetă. Carența de potasiu se întâlnește cel mai des pe solurile acide, nisipoase și influențează negativ producția de castraveți, tomate,varză si nu numai.

Calciul influențează rezistența mecanică a țesuturilor, favorizând creșterea rădăcinii. Carența de calciu se manifestă prin apariția unor pete rotunde de culoare brună la mere și pere. La salată se necrozează marginea frunzelor tinere, la tomate fructele sunt negre în interior, iar la exterior apar pete rotunde de culoare bruna.

Carența de magneziu se manifestă prin apariția pe frunze a unor pete galben-verzui, iar carența de sulf se manifestă asemănător cu cea de azot.

Borul este un element vital pentru formarea unui număr mai mare de flori Carența de bor determină formarea de rădăcini rare. Frunzele tinere ale plantei devin fragile, prezentând necroze neregulate între nervuri.

Tipuri de fertilizare foliară

În funcție de obiectivul propus, fertilizarea foliară poate fi împărțită în:

• Fertilizarea foliară preventivă – este utilizată în situațiile în care solurile sunt sărace sau pentru reducerea punctului de îngheț;
• Fertilizarea foliară corectivă – permite corectarea deficiențelor nutriționale constatate în anumite faze de dezvoltare a plantei. Este frecvent utilizată în culturile de plante perene;
• Fertilizarea foliară complementară – se folosește ca o completare a fertilizării tradiționale a solului;
• Fertilizarea foliară suplimentară în stadiul reproductiv – are rolul de a completa nutrienții din culturile care se află în soluri cu un stoc neadecvat de nutrienți în timpul fazei de înflorire și formare a fructului.

Fertilizarea foliară este foarte importantă în culturile horticole , în special la măr, în perioada critică din timpul înfloririi, când vremea instabilă limitează disponibilitatea nutrienților.

Carența de calciu la măr

Fertilizarea foliară este o alternativă bună pentru completarea fertilizării tradiționale aplicate la sol pentru a permite plantelor să crească sănătos, cu nutrienții de care au nevoie. Cererea de nutrienți pentru dezvoltarea frunzelor în perioada rapidă de creștere favorizează apariția carențelor.

De regulă, pentru preventie, se recomandă fertilizările foliare periodice, în doze optime, fracționate corespunzător. Fertilizările foliare se aplică odată cu aplicarea de produse fitosanitare.

Calciul este un element necesar asigurării rezistenței mecanice a țesuturilor. La măr, calciul influențează favorabil dezvoltarea și creșterea rădăcinii. Carența de calciu la măr se manifestă la nivelul fructelor, determinând brunificarea internă a acestora.

Tratamente inovatoare AGRO BASF utilizate în fertilizarea foliară

Fertilizarea foliară ajută la stabilirea echilibrului nutrițional al plantelor de cultură, cu efecte vizibile într-un timp scurt de la aplicare. Această tehnică poate fi utilizată în diferite culturi agricole datorită beneficiilor și rezultatelor obținute, având numeroase avantaje:

• Asigură corectarea deficiențelor pe termen scurt;
• Completează nutriția plantei în momentele cu cerințe maxime;
• Se absoarbe mai rapid, în comparație cu fertilizarea radiculară;
• Posibilitatea aplicării micronutrienților odată cu tratamentele de combatere a bolilor și dăunătorilor;
• Stimulează procesele metabolice vegetative.

Pentru obținerea unor producții ridicate și de calitate, cu fructe uniforme, în perioada de înflorire și de creștere a fructelor se pot aplica fertilizanți foliari care acționează ca regulatori de creștere.

Regalis^® Plus este primul regulator de creștere omologat în România pentru culturile de măr, păr cultivate în sistem intensiv și superintensiv.

Regalis^® Plus de la BASF conține 100 g/kg Prohexadion-calciu, având o formulare de tip WG (granule dispersabile în apă). Substanța activă stimulează sistemele naturale de apărare ale plantei în lupta împotriva focului bacterian. Pe lângă faptul că acționează ca regulator de creștere, acest produs îmbunătățește rezistența fiziologică a plantei și optimizează producția constant, de la an la an, eliminând alternanța de rodire.

Deprecierea plantelor de cultură poate produce pierderi semnificative de producție. Aplicarea și implementarea unui sistem de fertilizare foliară, care să completeze fertilizarea radiculară, va asigura livrarea nutrienților necesari plantei, frunzelor, florilor sau fructelor. Utilizarea fertilizanților foliari optimizează randamentul producției și garantează recolte bogate, de calitate.