Legumicultura românească, în pericol

Editorial: Tendința ultimilor ani este una de abandon. Cauzele sunt diverse. Soluțiile întârzie să apară

M-am aflat preț de câteva ore în zona legumicolă Rădulești, Suraia, Bilești, Balta Raței din judetul Vrancea. La intrarea in localitatea Rădulești mi-a atras atenția o casă cochetă, cu o curte curată, cu gazon impecabil și, în linie cu aceasta, câteva tronsoane de solarii moderne, care contrastau cu peisajul localității.

Am intrat curios și am stat puțin de vorbă cu proprietarul. Mirel Sandu face legumicultură de mai bine de 30 de ani. Este unul dintre puținii influenceri din acest domeniu dar și una dintre cele mai active persoane ce depun eforturi pentru promovarea și susținerea legumiculturii vrâncene. Întâlnirea a fost precum o urcare pe culmi, urmată de un duș rece, apoi de acea stare care te face să privești în zare, fără speranțe.

De ce? Cu aproape un deceniu în urmă, terenurile din localitate erau cultivate în totalitate cu legume. Era o activitate frenetică, specifică întregului bazin. Astăzi, lucrurile arată dezolant. Mai bine de 80% din teren zace acum abandonat de proprietari.

Generația lui Mirel Sandu este ultima care pare să se mai ocupe de agricultură. Tinerii din localitate și din bazinul legumicol nu mai sunt interesanți de această meserie. Prea multă muncă, prea multe eforturi și fără recompense imediate. Și nu sunt singurele motive. Lipsa forței de muncă, prețurile mici de valorificare, costurile ridicate de producție și pentru inputuri, concurența neloială a produselor importate din afara UE, provenite din țări cu standarde de calitate mult reduse sunt doar câteva dintre motive.

La cauzele enumerate mai sus se mai adaugă și incoerența subvențiilor. De exemplu, în urmă cu aproximativ 18 ani, un kilogram de roșii se vindea cu 8 lei. Litrul de motorină costa aproximativ 3 lei, iar subvenția era de 1 leu/litru. Iar pentru fiecare kilogram de legume vândute, fermierii primeau doar 0,6 lei.

Agricultorii sunt puși în fața unor perspective deloc îmbucurătoare. Schimbările climatice sunt greu de gestionat, noile strategii pentru legumicultură încă se lasă așteptate, iar valul din urmă de tineri producători pare să se unduiască tern spre finalul unei meserii care ar fi avut șanse reale de a continua povestea gustului românesc.