Mana cartofului: principalele simptome și combatere

Mana cartofului este o boală care poate produce pagube însemnate în culturile de cartofi și se poate transmite și în depozite, punând în pericol recolta.

Mana cartofului este una dintre cele mai grave boli ale cartofului. Originară din America de Sud, aceasta a produs de-a lungul timpului epidemii grave (de exemplu, în 1843 a fost înregistrată o epidemie foarte amplă în Statele Unite, iar doi ani mai târziu au apărut epidemii și în Canada, Belgia, Olanda, Franța și Anglia). În ultimii ani ne-am confruntat cu o presiune ridicată de infecție, patogenul atacând toate organele plantei: frunză, tulpină, inflorescență, tubercul.

Din acest articol vei afla care sunt principalele cauze de apariție ale acestei boli, cum recunoști semnele atacului și, cel mai important, cum o poți combate și care sunt cele mai eficiente tratamente.

• Mana cartofului - aspecte biologice
• Cauzele apariției bolii și pagubele produse
• Cum se transmite mana cartofului
• Care sunt simptomele atacului manei in cultura cartofului
• Combaterea manei cartofului și tratamente necesare
• Prevenire și măsuri de protecție

Mana cartofului - aspecte biologice

Mana cartofului este produsă de ciuperca Phytophthora infestans.

Pe continentul nostru a apărut în prima jumătate a secolului XIX, primele însemnări care atestă oficial existența bolii fiind făcute în Germania, în jurul anului 1830.

Ciuperca Phytophthora infestans face parte din clasa Oomycetes, ordinul Peronosporales, familia Phytophthoraceae, o specie oligofagă care poate ataca nu numai cartofii, ci și tomatele, vinetele, dar și multe tipuri de solanacee. Miceliul acestei ciuperci e neseptat și cu cât tuberculii sunt mai aproape de suprafața solului, cu atât sunt mai expuși infecției. De la un an la altul această infecție se transmite prin miceliul din acești turberculi, care au fost deja infectați și mai rar prin miceliul prezent în resturile vegetale.

Mana cartofului apare din mai multe cauze: atunci când vremea e foarte ploioasă, când cultivatorii nu se ocupă corespunzător de rotația culturilor, când tuberculii care sunt folosiți ca sămânță nu au fost atent selecționați și sunt infectați, dar și atunci când cultura de cartofi nu e tratată cu fungicide eficiente, cu moduri complexe de acțiune.

Pagube

Pagubele produse de această boală pot fi foarte mari, în funcție de momentul producerii atacului, de condițiile de mediu și de sensibilitatea diverselor soiuri de cartofi. În acest fel, tuberculii care au fost infectați sunt predispuși la putrezire și când sunt depozitați pot fi distruși cu ușurință de alte microorganisme.

În țara noastră mana cartofului este cea mai răspândită boala a acestei culturi și produce cele mai mari pagube în regiunile de deal și munte, mai ales în anii în care verile sunt foarte ploioase și răcoroase. Dacă sunt luate măsuri la timp în prevenirea bolii, pagubele pot fi nesemnificative, însă dacă boala e descoperită prea târziu și lăsată netratată, producția de cartofi poate fi compromisă în totalitate.

Cum se transmite mana cartofului

Transmiterea bolii se face prin intermediul tuberculilor mănați sau prin resturi de plante infectate. Acești tuberculi care rămân în pământ pot fi o sursă de infecție numai în cazul monoculturii, însă dacă e făcută o rotație la cel puțin trei ani și dacă există un asolament potrivit, atunci această sursă de infecție este controlabilă. Din acești tuberculi bolnavi apar lăstari brunificați, iar pe frunzulițele acestora, care prezintă foliole pătate, încep să apară spori. Aceasta e infecția primară generalizată.

Sporii pot să ajungă la suprafața solului si apoi pot produce infecții noi. Acestea sunt infecțiile secundare. De menționat că primele infecții vor putea fi observate la aproximativ 35 de zile din momentul plantării sau chiar mai repede, în cazul în care vremea e ploioasă. Sporii ciupercii se răspândesc cu aproximativ 10 kilometri pe zi, ceea ce înseamnă că în zonele cu precipitații abundente această boală poate produce lejer distrugerea chiar și a 100 de hectare, atunci când există un focar de infecție.

Transmiterea infecției în perioada mai-iunie

Infecția de primăvară se manifestă întâi pe frunzele cartofului și pe tulpini, după care trece pe tuberculi cu ajutorul conidiilor (spori care ajută ciuperca să se înmulțească), care sunt spălate de pe frunze și tulpini de ploaie și astfel ajung în sol. Odată ajunse în sol, acestea germinează iar infecția se extinde.

Transmiterea infecției în timpul recoltării

Tuberculii se pot infecta și în perioada recoltării dacă ajung să intre în contact cu vrejurile atacate deja sau cu solul în care se găsesc conidiile.

Transmiterea infecției în depozit

Tuberculii se pot infecta foarte ușor și în depozit. Infecția lor e favorizată de prezența posibilelor răni și se produce atunci când tuberculii sănătoși intră în contact cu cei infectați/bolnavi.

Care sunt simptomele atacului manei in cultura cartofului

Mana cartofului se manifestă atât pe organele aeriene ale plantei, cât și pe tuberculi. E bine să știi cum să recunoști aceste simptome pentru a putea lua măsurile de combatere cele mai potrivite, cât mai repede.

Pe frunze

Pe frunze simptomele apar înainte de perioada înfloririi și pot fi observate până toamna târziu. Apar pete cu formă circulară, în nuanțe de galben-untdelemn, care în timp se transformă într-un fel de arsuri brune cu un inel galben. De asemenea, pe fața inferioară a frunzei va apărea un puf foarte fin și de culoare albicioasă, compus din miceliul ciupercii. Cu cât vremea e mai ploioasă/umedă, cu atât ciuperca se va extinde mai rapid, iar întreaga suprafață a frunzei va căpăta nuanțe de brun.

Pe tulpini

Simptomele se pot vedea cu ochiul liber și pe tulpini. Astfel, pe pețiolul frunzelor și pe pedunculi apar niște pete cu formă alungită, în nuanțe de brun negricios, a căror mărime variază. De menționat este faptul că dacă aceste pete cuprind tulpina cartofului de jur împrejurul acesteia, atunci ele se usucă în totalitate, împreună cu frunzele.

Pe tuberculi

În cazul tuberculilor se observă zone de culoare brun-cenușiu, care au țesuturile ușor scufundate. Pe suprafața acestor zone brune vei observa, în timp, că apare și înaintează spre centrul lor o colorație de un cenușiu mai difuz. De asemenea, cartofii atacați care sunt ținuți în spații umede se vor acoperi cu un puf care e alcătuit din miceliul ciupercii care a declanșat infecția.

Combaterea manei cartofului și tratamente necesare

Pentru combaterea acestei boli se recomandă:

• folosirea unor tuberculi sănătoși la plantare
• plantarea lor să fie făcută la 10-15 cm, pentru a evita riscul infectării târzii la tuberculii din sol
• de asemenea, în perioada de infecție ar trebui evitată irigarea culturilor cu ajutorul aspersoarelor pentru că acestea încurajează dezvoltarea/extinderea bolii
• folosirea fungicidelor: rezultate bune au fost obținute cu Polyram® DF

Pentru prevenirea apariției oricăror forme de rezistență, îți recomandăm să alternezi tratamentele cu produse ce conțin substanțe active diferite.

Polyram® DF e un alt fungicid indicat pentru combaterea acestei boli și se prezintă sub formă de granule uniform dimensionate. Polyram® DF este un fungicid de contact, cu acţiune multi-site pe bază de metiram, din grupa ditiocarbamaţilor care, pe lângă mana cartofului, mai combate și diverse boli ale cepei, castravetelui, tomatei, mărului, părului, viței de vie.

Fungicidul se aplică în doza omologată de 1.8 kg/ha, preventiv, la începutul perioadei de vegetație, în cadrul primelor tratamente cu produse de contact. În funcție de presiunea de infecție, tratamentul se poate repeta la un interval de maximum 10 zile.

Beneficiile Polyram® DF:

• Produs cu o substanță activă unică și formulare de înaltă calitate (DF);
• Este excelent formulat, ceea ce determină o mai mare eficacitate în combaterea bolilor;
• Are o foarte bună aderență la suprafața frunzelor;
• Risc foarte scăzut de apariție a rezistenței.

Doza omologată pentru mana cartofului e de 1,8 kg/ha. Fiind un fungicid de contact, tratamentul cu Polyram® DF împiedică germinarea sporilor ciupercilor și se face preventiv, la începutul perioadei de vegetație, la primele tratamente cu produse de contact (creșterea lăstarului sau la răsfirarea inflorescenței). În funcție de evoluția bolii, acest tratament poate fi repetat la un interval de 7-10 zile.

Prevenire și măsuri de protecție

Mai jos găsești câteva lucruri pe care le poți face pentru a preveni apariția acestei boli:

• Rotația culturilor;
• Îngroparea sau arderea plantelor infectate;
• Irigarea plantelor cu ajutorul rigolelor sau prin picurare;
• Folosirea unor tuberculi sănătoși pentru sămânță;
• Respectarea unui plan de tratamente cu fungicide pe parcursul perioadei de vegetație.

Ce alte măsuri de protecție mai poți lua:

• Ideal ar fi să folosești numai tuberculi din soiuri rezistente la agenții patogeni care există în zonă;
• Plantarea lor nu ar trebui efectuată prea la suprafață sau într-un sol prea nisipos pentru că acesta ar permite sporilor să ajungă foarte ușor de pe frunze la tuberculi. De asemenea, ar trebui evitate și pământurile grele, care rețin apa și care pot favoriza apariția acestei boli;
• E bine să se țină seama de faptul că această ciupercă atacă și tomatele, vinetele și alte solanacee atunci când sunt gândite asolamentele;
• Lucrările agricole executate corect descurajează dezvoltarea ciupercii, prin urmare e bine să ne asigurăm că bilonarea, erbicidarea sau irigarea sunt făcute așa cum trebuie.

Tehnologia corectă de plantare

Perioada de plantare joacă un rol foarte important pentru orice cultură.

Tuberculii neîncolțiți trebuie plantați până în data de 20 martie în zona de câmpie, până în 10-15 aprilie în zonele de deal şi până la sfârșitul lunii aprilie în depresiuni, în funcţie de temperatură şi precipitații. În privința densității ar trebui să fie respectată următoarea regulă: aprox. 50-70.000 tuberculi/ha (4.000 kg/ha). De asemenea, adâncimea recomandată pentru plantarea cartofului e cuprinsă între 8 și 9 centimetri (prin acoperirea cu biloane), temperatura din sol ar fi ideal să fie peste 5-6 grade, solul să fie zvântat, iar distanța dintre rânduri ar trebui să fie de aprox. 60 de centimetri. În cazul terenurilor nisipoase această distanță va fi nevoie să fie mai mare, de până la 70 de cm.

Tratamente periodice

Combaterea agentului patogen se face prin tratamente periodice. Astfel, primul tratament va fi făcut când plantele au 20-30 de cm, când frunzele plantelor de pe același rând se ating. Tratamentul trebuie efectuat cu utilaje care folosesc picături foarte fine și urmărind cu foarte mare grijă respectarea dozei recomandate. În cazul fungicidelor de contact pulverizarea trebuie să fie fină, cu 200-500 de picături/centimetru pătrat, iar la fungicidele sistemice vorbim de 50-70 de picături/centimetru pătrat.

Specialiștii recomandă ca primele tratamente să fie făcute folosind produse ditiocarbamice, care pot chiar stimula creșterea lăstarilor și a foliajului, iar următoarele tratamente să fie făcute cu produse sistemice sau cuprice (alternându-le).