Măsuri de prevenție și combatere a bolilor la soia

Datorită numeroaselor sale întrebuințări, cultura de soia are o importanță economică deosebită

Istoria ei începe în China, în anul 1100 î.Hr. Se crede că atunci a început „domesticirea” și cultivarea. Ulterior, cultura de soia a fost răspândită în alte țări asiatice din apropierea Chinei. Se pare că abia în anul 1765, soia este adusă pentru prima dată și pe celelalte continente, mai exact în America de Nord, fiind cultivată exclusiv ca plantă furajeră.

În prezent, soia (Glycine max) a devenit o cultură importantă în multe părți ale lumii. În România, există 5 zone favorabile culturii (partea de vest şi sud-vest a Transilvaniei, partea de est a Moldovei şi Câmpia de nord-vest, partea de nord a Câmpiei Române, Câmpia Banatului şi Crişanei, sudul Câmpiei Române. Însă, ca orice altă cultură, ea necesită atenție sporită, mai ales în ceea ce privește dăunătorii sau agenții patogeni care ar putea diminua producția. Pentru a avea o cultură cu adevărat profitabilă, este necesar să cunoaștem principalele boli la soia și modurile în care le putem combate:

• Importanța culturii de soia
• Principalele boli la soia
• Măsuri de prevenție și combatere a bolilor la soia
• Principalii dăunători

Principalele boli la soia

Bolile sunt una dintre cauzele majore ale pierderii recoltei. Combaterea lor este vitală pentru a avea o producție rentabilă din punct de vedere economic. Bolile sunt definite ca anomalii ale creșterii sau ca disfuncții rezultate prin perturbarea proceselor normale de viață. În funcție de agenții patogeni declanșatori, bolile pot fi de tipul viroze, bacterioze și micoze. Cele mai numeroase şi mai dăunătoare dintre boli sunt ciupercile patogene, urmate de bacterii şi virusuri.

Viroze

Sunt produse de virusuri precum Soybean mosaic virus sau Alfalfa mosaic virus. Principalele viroze în culturile de soia sunt:

Mozaicul soiei

Boala poate apărea la plantele crescute din semințe infectate sau în medii propice transmiterii și dezvoltării agentului patogen (umiditate şi temperatură).

Simptom: boala poate fi recunoscută după petele mozaicate, apărute pe suprafața frunzelor. Țesuturile internervuriene sunt clorozate, se îngălbenesc, iar foliolele devin îngustate, alungite, încrețite şi curbate spre interior. Un alt simptom este dezvoltarea slabă a păstăilor, plus prezența unor pete neregulate de culoarea hilului (frecvent negre sau brune) pe semințele de soia.

Agent patogen:Soybean mosaic virus

Pătarea galbenă

De regulă, plantele atacate de pătarea galbenă rămân mici, lăstăresc puternic, însă cu lăstari fragili, scurți și strâmbi.

Simptom: Atacul bolii se manifestă prin îngălbenirea nervurilor și apariția unor pete galbene pe limb. Primele simptome apar pe frunze sub forma unor pete mici, gălbui, inelare sau dispuse în benzi. Frunzele sunt clorozate, capătă un aspect mozaicat, iar în unele cazuri, se încrețesc.

Agent patogen: Alfalfa mosaic virus

Bacterioze

Sunt produse de bacterii, iar în cazul culturii de soia, cea mai cunoscută boală din acest spectru este arsura bacteriană. Semințele infectate au putere de creștere și de germinație scăzută, iar plantele mature infectate se ofilesc.

Arsura bacteriană (Pseudomonas syringae pv glycinea)

Boala poate fi recunoscută după petele de 1-2 mm, colțuroase, brun-negricioase, care la început sunt izolate și apar pe frunzele plantelor de soia. Ulterior, petele se pot extinde pe toată suprafața frunzei, grupate sau confluente. Pentru că boala poate afecta cultura în toate fazele de dezvoltare, simptomele se pot întâlni inclusiv pe semințe, tulpini și păstăi. Un alt simptom poate fi observat în vreme umedă, când pe suprafața zonelor afectate apare un exudat albicios, o masă mucilaginoasă gălbuie. Boala poate duce la pierderi de până la 50%. Infecțiile puternice determină căderea frunzelor, țesuturile afectate se vor rupe și se vor desprinde de pe plantă, iar boabele nu se vor dezvolta și vor fi mai mici decât cele sănătoase.

Micoze

Micozele sunt produse de microorganisme din grupul fungilor (ciuperci microscopice). Principalele modalități prin care aceste boli se transmit de la un an la altul sunt resturile vegetale infectate si uneori si seminte infectate, din care in vegetatie se răspândesc sporii prin vânt, irigație sau ploaie. În culturile de soia, principalele micoze sunt:

Mana (Peronospora manshurica)

Mana este cea mai răspândită boală la plantele de soia. Poate apărea mai ales atunci când în perioada de creştere a soiei este timp ploios. Boala se răspândeşte intens atunci când umiditatea relativă este ridicată, cu temperaturi moderate de cca 18-22°C.

Simptom: Plantele afectate de mană pot fi recunoscute ușor prin petele colțuroase, cu un diametru de 2-6 mm pe frunziș, de culoare verde-gălbui, apărute pe partea superioară a frunzelor tinere şi la baza limbului foliar. Când boala evoluează, petele devin galbene, apoi brune, ca urmare a necrozării țesutului. În condiții de umezeală, petele devin mari. Păstăile pot fi afectate și ele, la fel și boabele care se dezvoltă încet, fiind mult mai mici decât cele sănătoase. De asemenea, poate apărea un puf fin, cenuşiu-violaceu, format din conidioforii şi conidiile ciupercii, situat în dreptul petelor, în partea inferioară a frunzei.

Boala petelor cenușii (Ascochyta sojaecola)

Simptom: Atacul bolii se manifestă prin pete rotunde, cenuşii, cu un diametru de 0,5-1,0 cm care au punctişoare negre (picnidiile ciupercii), dispuse pe frunze, de-a lungul nervurii. Simptomele pot apărea inclusiv pe tulpini şi păstăi, unde petele sunt alungite şi mai închise la culoare.

Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum)

Pagubele acestei boli sunt deosebit de mari, mai ales atunci când atacă planta în fazele de înflorire şi formare a păstăilor. Putregaiul alb poate provoca ofilirea şi veştejirea sau putrezirea plantelor, chiar în mijlocul perioadei de vegetație.

Simptom: Putregaiul alb se manifestă prin apariția unor pete închise la culoare, în porțiunea bazală a tulpinii şi pe rădăcini. În dreptul petelor, țesuturile se înmoaie și putrezesc. La plantele infectate, frunzele se ofilesc şi rămân ataşate, boala fiind uşor de identificat. Pe vreme umedă, în zonele afectate apare un fel de pâslă miceliană de culoare albă. În acest miceliu, apar, atât la suprafața păstăilor, cât şi în interiorul lor, îngrămădiri de hife întrețesute, negre, de până la 30 mm.

Agent patogen: Sclerotinia sclerotiorum

Foarte eficient în combaterea Sclerotinia și a putregaiului alb este fungicidul sistemic, Pictor^® Active , care oferă suplimentar și efecte fiziologice AgCelence^®, contribuind la la obținerea unei culturi sănătoase și productive.

Arsura păstăii şi a tulpinii (Diaporthe phaseolorum var. sojae)

Simptom: În cazul în care cultura de soia este atacată de acest tip de micoză, în dreptul organelor aeriene apar puncte mici, negricioase, dispuse în rânduri aliniate, care provoacă leziuni. Aceleaşi simptome pot apărea și pe păstăile de soia. Plantele bolnave se pot opri din creștere, iar semințele infectate sunt slab dezvoltate, au germinație redusă și un aspect diferit de cele sănătoase, prezintă fisuri, cute, încrețituri.

Agent patogen: Diaporthe phaseolorum var. sojae

Septorioza (Septoria glycines)

Această boală a fost depistată prima data în România în zona județului Ialomița, iar manifestările ei se pot extinde pe toate organele aeriene ale plantelor și în toate fenofazele.

Simptom: Septorioza poate fi recunoscută după prezența unor pete brune, gălbui, cu puncte mici, negricioase (reprezintă fructificațiile ciupercii) și înconjurate de o margine de culoare neagră.

Măsuri de prevenție și combatere a bolilor la soia

Fiind predispusă la toate aceste boli, cultura de soia cere anumite măsuri care să îi asigure sănătate și, implicit, obținerea unei producții de calitate. Astfel, se recomandă:

Alegerea semințelor de soia certificate

Dat fiind faptul că semințele deja infectate pot fi una dintre cauzele dezvoltării anumitor boli în culturile de soia, orice fermier trebuie, înainte de toate, să se asigure că alege semințe de soia sănătoase. Este recomandat să optezi pentru semințe de soia certificate. Acestea pot oferi, pe lângă o rezistență mai bună la boli, calități precum:

• Toleranță bună la cădere și stres hidric;
• Conținut ridicat de proteină;
• Bună toleranță la cădere;
• Producții ridicate;

Fermierii care doresc un soi cu vigoare, dar și producții excelente, pot găsi semințe de soia certificate în portofoliul BASF.

Rotația culturii

Dat fiind faptul că numeroase boli precum mana soiei, putregaiul alb și arsura bacteriană se transmit prin resturi vegetale infectate, se recomandă respectarea rotației, a epocii şi a densității de semănat. Este necesar să se țină cont de culturile premergătoare pentru a evita culturile cu boli comune. Pentru soia, este favorabilă rotația soia-porumb, fiind practicată în exploatațiile agricole mari. De asemenea, cerealele de toamnă și cele de primăvară pot fi premergătoare pentru soia. Totodată, nu se recomandă cultivarea soiei după floarea-soarelui; se poate reveni pe același teren la minim 3 ani.

Tratamente cu fungicide omologate

Printre măsurile de prevenție cele mai importante se numără și aplicarea unor fungicide în vegetatie cu spectru larg de acțiune. Cultura de soia necesită tehnologia potrivită de protecție. Echipa BASF pune la dispoziția fermierilor soluții eficiente pentru combaterea bolilor. Fungicidul sistemic Pictor^® Active este eficient împotriva putregaiului alb la soia și oferă efecte fiziologice AgCelence®, care contribuie la obținerea unei culturi sănătoase și productive, având la bază acțiunea a două substanțe active de top:

• boscalid - face parte din grupa piridine-carboximid și are rolul de a inhiba enzima succinat dehidrogenază a ciupercii, încetinind dezvoltarea sa. Substanța activă oprește producerea de energie, prin eliminarea disponibilității blocurilor chimice pentru sinteza altor componente celulare.
• piraclostrobin - este cea mai eficientă strobilurină dezvoltată de BASF. Are capacitatea de a inhiba respirația mitocondrială din celulele agentului patogen Sclerotinia. Acționează sistemic și translaminar, oprind creșterea și dezvoltarea miceliului ciupercii.

Doza omologată pentru combaterea putregaiului alb este de 0,6 - 1 l/ha, în funcție de presiunea de infecție.

Principalii dăunători

În ceea ce privește dăunători culturii de soia, putem aminti:

• molia păstăilor sau Etiella zinckenella - este o molie de culoare gri, cu o dungă portocalie pe fiecare aripă din față. Pagubele provocate de acest dăunător pot fi mari. De regulă, femelele depun ouăle pe păstăi verzi, apoi omizile găuresc păstăile de soia, hrănindu-se cu boabele din interior. Pentru eliminarea lor, se recomandă efectuarea de tratamente chimice cu diferite insecticide omologate;
• păianjenul roşu sau Tetranychus urticae - este un dăunător abia vizibil cu ochiul liber, însă care se hrănește cu seva plantele de soia, producând defolierea prematură (căderea frunzelor). Se poate combate cu ajutorul acaricidelor, în momentul semnalării.

Ținând cont de toate cerințele culturii de soia și respectând măsurile de prevenție și combatere a bolilor, orice fermier poate obține recolte bogate și profituri importante.

Bibliografie:
„Fitotehnie”, Conf.univ.dr. Viorel Ion, 2010
„Manual de bune practici de cultivare a soiei”, dr.Valentin Crîșmaru, Institutul de Ecologie și Geografie al Academiei de Științe din Moldova
„Ghid pentru determinarea rezistenței la boli şi dăunători”, ing. Jeni-Geanina Simion, tehn. Ica Stuparu, 2009
„Soybean Production Guide”, BASF
U.S. DEPARTMENT OF AGRICULTURE, Agricultural Research Service: https://fdc.nal.usda.gov/fdc-app.html#/food-details/512782/nutrients