Recoltare. Depozitare mere - condiții, boli de depozitare

22.07.2021 Georgiana Manolache

Producțiile de mere pot fi valorificate și în afara sezonului, dacă recoltarea și depozitarea fructelor sunt realizate corect.

Sâmburoasele (cireș, vișin, cais, piersic, nectarin) și semințoasele (măr, păr, gutui) sunt specii de pomi fructiferi profitabile, dacă sunt respectate măsurile agrotehnice și fitosanitare atât în livezi, cât și în spațiile de depozitare. Dintre semințoase, mărul (Malus domestica, familia Rosaceae) este foarte apreciat pentru zestrea genetică bogată (sunt mii de soiuri, foarte mulți portaltoi, care permit combinații pretabile pentru tipuri de soiuri variate, poate fi cultivat în diverse sisteme de cultură) și pentru posibilitatea de a păstra fructele mult timp, fără să-și piardă din calitate.

Din perspectiva producțiilor care se pot obține din livezile de mere, recoltarea și depozitarea corecte sunt două operațiuni esențiale pentru a reduce cât mai mult pierderile din timpul păstrării fructelor și pentru a putea valorifica fructele, continuu, inclusiv în afara sezonului. Astfel, la fel cum în timpul vegetației este important să protejezi livezile de măr în fața atacurilor agenților patogeni, a buruienilor sau dăunătorilor, în egală măsură va trebui să acorzi atenție asigurării condițiilor optime de recoltare și de depozitare. Aceasta, pentru că merele puse la păstrare pot fi afectate de o serie de boli de depozit care pot compromite până la peste jumătate din recoltă, în lipsa unor măsuri de prevenire și combatere eficiente.

În continuare, îți explicăm când și cum se recoltează merele, astfel încât fructele din depozit să fie sănătoase și de calitate, precum și care sunt regulile de păstrare, de la găsirea spațiului potrivit și pregătirea acestuia, până la aranjarea propriu-zisă a merelor în depozite și durata optimă de păstrare a diferitelor soiuri de măr.

Când și în ce condiții se recoltează merele

Depozitarea reușită a merelor începe cu recoltarea corectă. Aceasta se realizează în funcție de particularitățile fiecărui soi. Este important să ții cont de ele, pentru că, dacă merele sunt culese prea târziu sau prea devreme, riscul apariției pierderilor cauzate de bolile de depozit este mai mare.

Momentul optim pentru recoltarea merelor

Potrivit lucrării „Pomi, arbuști fructiferi, căpșun - Ghid tehnic și economic” (2014), producțiile medii la cultura mărului sunt între 20.000 de kg/ha, la o densitate de 500 pomi/ha și 45.000 kg/ha, la o densitate de 3.333 pomi/ha. Momentul optim pentru recoltare depinde de soiul cultivat și de condițiile meteorologice.

De regulă, merele ajung la maturitate la 100-180 de zile de la înflorire, dar timpul potrivit pentru cules depinde de caracteristicile fiecărui soi. După perioada de coacere, există trei categorii de mere, aceasta fiind o însușire genetică. Iată câteva exemple, conform „Catalogului oficial al soiurilor de plante de cultură din România pentru anul 2020”:

soiuri de vară (iulie-august): exemple: Aromat de vară, Romus 3; recoltarea începe înainte ca fructele să ajungă la maturitate, când pulpa este încă fermă și crocantă; dacă nu sunt culese la timp, pulpa devine făinoasă și nu va rezista în depozit foarte mult timp; de altfel, soiurile de vară nu sunt cele mai indicate pentru a fi păstrate pentru perioade lungi; de obicei, momentul recoltării este urmat de cel de consum, pentru că fructele sunt perisabile;
soiuri de toamnă (septembrie): exemple: Voinea, Ardelean, Frumos de Voinești, Auriu de Bistrița; recoltarea se realizează în septembrie și octombrie, înainte ca fructele să ajungă la maturitate; sunt soiuri recomandate pentru a fi depozitate, pentru că sunt foarte rezistente;
soiuri de iarnă (sfârșit de septembrie-octombrie) - Jonathan, Golden Delicious, Starkrimson, Wagener premiat, Mutsu, Brumar, Cezar, Delicios de Voinești, Jonagold, Florina, Idared; recoltarea este asemănătoare cu merele de toamnă, dar aceste soiuri au o maturare mai târzie; sunt ideale pentru depozitarea pe termen lung.

Dincolo de aceste caracteristici genetice ale soiurilor, ca să te asiguri că fructele sunt suficient de coapte, poți face testul amidonului. Un măr foarte copt conține puțin amidon, spre deosebire de unul tânăr. Acest lucru se întâmplă, pentru că, pe parcursul procesului de maturare, amidonul este transformat în zahăr. Concret, testul se realizează astfel:

taie un măr în două și pune iod brun pe jumătăți (îl găsești în farmacii sau chiar în magazine alimentare);
culoarea brună a mărului va deveni violet în unele zone; cu cât sunt mai puține zone violet, cu atât mărul este mai copt.

Pe lângă testul amidonului, alți indicatori ai maturării sunt cei fizici (schimbarea culorii epidermei, culoarea semințelor) și chimici (conținutul de substanță uscată, aciditatea, fermitatea pulpei).

Din perspectiva condițiilor meteorologice, recoltarea se realizează numai în zilele fără precipitații și când temperatura nu depășește 15°C, preferabil dimineața sau după-amiaza. Este important să ții cont de acest aspect, pentru că, dacă merele prezintă umiditate mare la exterior (au apă pe ele), există un risc mare de îmbolnăvire, în depozit.

Cum se recoltează corect merele

Potrivit lucrării „Pomicultura pentru toți” (2005), este recomandat ca merele să fie culese manual, având grijă să nu se lovească între ele. Dacă mărul este copt, se desprinde cu ușurință de pe ramură, printr-o ușoară răsucire și ridicare, ca să nu se rupă ramura sau mugurii formați pe ea. Recoltarea începe de la baza coroanei spre vârf și din exterior spre interior.

Merele culese se așază în lăzi, coșuri, containere pentru transport și depozitare. La recoltare, se realizează și sortarea, în funcție de calibrul, sănătatea fructelor, precum și de soiul din care fac parte.

Condiții optime pentru depozitarea merelor

Odată ce au fost culese, merele trebuie transportate cu atenție, ca să nu se deterioreze, într-un spațiu potrivit pentru depozitarea pe termen lung. Alegerea și pregătirea acestuia sunt etape importante, pentru asigurarea condițiilor optime de păstrare.

Unde se pot depozita merele

Merele se pot păstra în lăzi sau containere speciale din plastic sau din lemn, așezate în depozite cu celule frigorifice cu atmosferă controlată sau normală, dar și în locuri cu ventilație normală. Variante de spații de păstrare sunt:

depozitul frigorific cu atmosferă normală - merele sunt fructe mai puțin perisabile decât altele, precum zmeura, afinele, dudele (excesiv de perisabile), caisele, cireșele, vișinile, piersicile (foarte perisabile), dar mai puțin rezistente decât nucile, de exemplu; astfel, procesele biologice decurg cu intensitate mică și merele pot fi păstrate câteva luni, chiar și în spații cu atmosferă normală;
depozitul frigorific cu atmosferă controlată - un astfel de spațiu permite controlul temperaturii, al umidității, al nivelului de oxigen și al dioxidului de carbon; procesul de oxidare este încetinit, prin reducerea concentrației de oxigen, și merele pot fi păstrate mai mult timp decât într-un depozit cu atmosferă normală sau cu ventilație normală;
depozitul cu ventilație normală - beciuri, magazii, silozuri, pivnițe foarte bine aerisite, pentru a păstra fructele peste iarnă.

Cum se pregătește corect spațiul de depozitare

După alegerea spațiului de depozitare potrivit, în funcție de cât timp dorești să păstrezi merele, urmează o etapă foarte importantă pentru a elimina riscul de infecții bacteriene, fungice sau de altă natură, precum și pe cel reprezentat de insecte ori rozătoare. Este vorba despre pregătirea depozitului, care se realizează astfel:

curăță și dezinfectează spațiul propriu-zis, indiferent de tipul de depozit ales;
acordă o atenție deosebită igienizării magaziilor sau pivnițelor, mai ales dacă ai mai depozitat fructe acolo și în trecut;
urmează instrucțiunile din manualul de utilizare și folosește soluții speciale de dezinfectare, în cazul în care optezi pentru depozitele frigorifice.

Cum se depozitează merele - condiții optime

Potrivit lucrării „Pomi, arbuști fructiferi, căpșun - Ghid tehnic și economic” (2014), condițiile optime standard pentru păstrarea merelor sunt:

temperatura între 0 și 4°C, umiditate relativă a aerului de 80-85% - pentru o durată de păstrare de 3-4 luni;
temperatura între 3 și 4°C, umiditate relativă a aerului de 90-95%, conținut de dioxid de carbon de 3-4%, conținut de oxigen de 3-4% - pentru depozitele cu atmosferă controlată, unde durata de păstrare poate ajunge la 7-8 luni și chiar mai mult, în funcție de caracteristicile genetice ale fiecărui soi.

Alte recomandări pentru păstrarea merelor în cele mai bune condiții sunt:

asigură-te că depozitezi mere dintr-o singură grupă de soiuri, în aceeași celulă, pentru că au grade de rezistență diferite; este important ca încărcarea unei celule să nu dureze mai mult de 5 zile;
alege pentru depozitare numai merele sănătoase, care nu sunt lovite, zgâriate sau alterate; poți folosi restul fructelor pentru consumul imediat sau pentru procesare (gem, cidru etc.);
acordă atenție modului în care așezi merele - într-un depozit frigorific, vei depozita merele pe rafturile lui, dar într-o pivniță sau magazie, cel mai indicat mod de păstrare este în lăzi stivuite una peste alta;
asigură o bună circulație a aerului - lasă o distanță de aproximativ 30 cm între pereți și lăzile cu mere și 80 cm între tavan și lădițe;
nu îngrămădi și nu suprapune merele din aceeași ladă ori container, ca să nu le lovești.

Principalele boli de depozitare la mere

Merele pot fi afectate de o serie de agenți patogeni inclusiv în depozite. Pentru a evita pierderile de producție și ca să acționezi eficient și la timp, este important să cunoști care sunt principalele boli de depozit la mere:

putregaiul cenușiu - cauzat de ciuperca Botrytis cinerea, un agent patogen care poate produce pagube însemnate în depozitele de mere, putând afecta între 30 și 65% dintre fructe; evoluția bolii este rapidă; infecția fungică se poate transmite ușor, prin contact (lenticele care permit respirația țesuturilor interne), de la fructele bolnave la cele sănătoase; pe fructele afectate apar pete maronii, pulpa devine spongioasă și, ulterior, apare miceliul pufos și alb pe care se dezvoltă sporii de culoare gri; rănile sau loviturile sunt factori favorizanți pentru apariția putregaiului cenușiu;
putregaiul amar al merelor - cauzat de ciuperca Gloeosporium fructigenum; răspândirea bolii în depozit este lentă, în condițiile lipsei umidității; boala apare mai ales la soiurile sensibile, cum sunt Jonathan, Golden Delicious; infectarea fructelor are loc în livadă, însă primele semne de boală sunt vizibile abia în depozit; cu cât perioada de păstrare este mai lungă, cu atât riscul de îmbolnăvire cu Gloeosporium fructigenum este mai mare;
putrezirea umedă - cauzată de ciuperca Penicillium expansum; fructele afectate devin brune, pulpa se înmoaie și devine apoasă; la suprafața merelor se pot observa sporii ciupercii, care sunt alb-albăstrui; boala este considerată gravă, ea putând evolua și dacă în depozit este o temperatură de -2°C; leziunile și loviturile sunt factori favorizanți pentru infecție;
putrezirea amară - cauzată de ciuperca Alternaria alternata f. sp. mali; infecția inițială poate porni din livadă și se continuă în depozite; leziunile sau loviturile sunt factori favorizanți pentru apariția bolii;
rapănul la măr - cauzat de ciuperca Venturia inaequalis, care atacă în mod special frunzele, producând defolierea prematură, cu impact major asupra fructelor (nu se mai dezvoltă și rămân mici), dar și asupra maturării lemnului (scade rezistența la îngheț); ciuperca poate ataca, însă, și fructele, caz în care se manifestă prin apariția unor pete rotunde pe fructe, care duc la uscarea merelor tinere, slăbirea rezistenței la depozitare (merele putrezesc), slaba calitate pentru comercializare; dacă infecția are loc toamna, semnele bolii nu se observă în momentul depozitării, dar ea evoluează pe parcursul câtorva luni, în spațiile de păstrare;
putregaiul brun/negru - cauzat de ciuperca Monilinia fructigena, putregaiul brun poate produce pagube de până la 40%, la recolta de mere; infecția începe când fructele sunt încă în pom și continuă în depozit; merele afectate sunt maro sau negricioase; boala se transmite de la fructele bolnave la cele sănătoase; în cazul unei depozitări pe termen lung, merele devin negre, tari și mumificate.

Prevenirea și combaterea bolilor de depozitare la mere

Pe lângă cultivarea unor soiuri rezistente la bolile de depozit și nu numai, ca să eviți pierderile de recoltă în perioada păstrării fructelor și să poți valorifica merele cât mai mult timp, chiar și atunci când nu e sezonul lor, este important ca, înainte de recoltare, să previi și să combați infecțiile cu diverși agenți patogeni.

Unul dintre produsele recomandate de BASF pentru prevenirea și combaterea rapănului și făinării (Podosphaera leucotricha), dar și a bolilor de depozit (Gloeosporium spp., Alternaria, Penicillium, Botrytis, Venturia) este Bellis^® , un fungicid polivalent, cu acțiune preventivă și curativă. Acesta conține două substanțe active: boscalid, cu distribuție translaminară și mișcare acropetală, și piraclostrobin, care beneficiază de mișcare translaminară și sistemie locală, formând depozite legate de cuticula frunzei, care eliberează treptat substanța activă.

Fungicidul Bellis^®poate fi aplicat din martie (împotriva făinării și rapănului) până în luna septembrie (pentru controlul bolilor de depozit).

Citește și...

Făinarea și rapănul mărului - simptome și soluții de combatere

Pentru combaterea bolilor de depozit este indicată aplicarea după colorarea fructelor, doza recomandată fiind de 0,8 kg/ha. Totodată, pentru un bun management al rezistenței, se vor aplica cel mult 4 tratamente pe sezon, cu un timp de pauză de 7 zile până la recoltare.

Tehnologia de protecție pentru măr

Vezi produsele BASF pentru protecția mărului

Descarcă broșura

Cerințe de calitate pentru recolta de mere

Ca să te asiguri că poți comercializa merele, așa cum ți-ai propus, ține cont că Regulamentul CE nr.85/2004 din 15 ianuarie 2004, cu modificările aduse, impune anumite cerințe de calitate. Astfel, fructele trebuie să fie:

sănătoase - să aibă pedunculul intact, să nu fie atinse de putregai și să nu prezinte alte tipuri de alterări care le-ar face improprii pentru consum;
curate - să nu prezinte paraziți sau semne ale atacurilor acestora și să fie lipsite de materii străine vizibile;
lipsite de mirosuri sau gusturi străine - să aibă aromele și texturile caracteristice soiului cultivat;
suficient de bine uscate - să nu prezinte umiditate exterioară anormală;
aspectuoase - forma, mărimea, colorația să fie potrivite caracteristicilor soiului cultivat;
de dimensiuni corespunzătoare soiului - în general, un fruct sănătos ar trebui să aibă un diametru de minim 50-60 mm sau să cântărească minim 70-90 g, în funcție de soi; cele maxime pot ajunge la 70 mm, respectiv 140 g.

Totodată, merele culese și depozitate trebuie să aibă o stare suficient de bună astfel încât să permită continuarea procesului de maturație, pentru a putea atinge gradul de maturitate corespunzător soiului din care provin, să fie rezistente la transport și manipulare, astfel încât să poată ajunge la destinație, în condiții satisfăcătoare.

Cât pot rezista merele puse la păstrare

Potrivit lucrării „Pomi, arbuști fructiferi, căpșun - Ghid tehnic și economic” (2014), dacă sunt respectate condițiile optime de depozitare, merele pot fi păstrate până la 7-8 luni, perioada putând varia, în funcție de particularitățile genetice ale fiecărui soi. Iată câteva exemple:

Golden Delicios - merele din acest soi rezistă aproximativ șase-șapte luni;
Starkrimson - fructele pot fi păstrate aproximativ șase-șapte luni;
Jonathan - merele din acest soi rezistă aproximativ cinci-șase luni.

Practic, depozitarea corectă ajută la asigurarea unui flux continuu în aprovizionarea magazinelor, piețelor sau altor destinații unde vrei să comercializezi fructele. În felul acesta, profitabilitatea este sporită, pentru că poți vinde merele chiar și în afara sezonului. Prin urmare, menține temperatura și umiditatea potrivite și triază fructele constant, cel puțin o dată pe săptămână. Triajul presupune monitorizarea stării de sănătate a merelor și eliminarea celor care se strică pe parcursul depozitării, ca să previi îmbolnăvirea celorlalte.

Când înființezi o livadă de mere, cu siguranță îți dorești să scoți un profit pe măsura investițiilor făcute și a efortului de întreținere depus. Pentru aceasta, este important să menții fructele sănătoase nu numai în timpul sezonului de vegetație, ci și în spațiile de depozitare. Aplicarea fungicidelor adecvate, înainte de recoltare, amenajarea unui depozit întunecat, răcoros, bine aerisit și trierea sunt esențiale pentru a putea valorifica producția de mere mult timp după recoltare, chiar și în extra sezon.