Rolul limitării creșterii vegetative la pomii fructiferi

21.02.2022 Georgiana Manolache

Ce lucrări sunt recomandate pentru a putea asigura o producție constantă, an de an

Pentru o producție anuală semnificativă, este necesară efectuarea corectă a lucrărilor în livadă, pe tot parcursul anului.

Unele dintre cele mai delicate și importante operațiuni sunt tăierile, menite să asigure pomilor fructiferi o formă cât mai armonioasă a coroanei, o expunere cât mai bună la lumină, îndepărtând astfel formațiunile care ar împiedica o productivitate optimă.

Tăierile

Tăierile au ca scop, după cum am spus, dirijarea creșterii și rodirii pomilor. Ele se realizează prin scurtarea sau suprimarea, la punctul de inserție, a unor ramuri sau lăstari.

Influența tăierilor asupra creșterii

Efectul general al tăierilor se observă pe termen lung și constă în reducerea volumului coroanei și diminuarea creșterii totale a pomului. Efectul local al tăierilor este ușor observabil într-un interval de timp relativ scurt și constă în creșteri viguroase, ca urmare a scurtării ramurilor anuale. Păstrarea unui număr mai mic de puncte de creștere duce la creșteri mai mari și mai viguroase, în comparație cu cele ale pomilor netăiați. Este o consolidare a coroanei, realizată prin repartizarea resurselor nutritive existente către un număr mai mic de puncte de creștere.

Influența tăierilor asupra fructificării

Dacă la pomii tineri, tăierile pot întârzia intrarea pe rod, la pomii aflați în plină perioadă de producție, absența tăierilor conduce la fenomenul de îmbătrânire prematură, cu tendința de scădere a producției de fructe. Pe de altă parte, tăierile la nivelul coroanei au efecte benefice asupra fructelor și stimulează și creșterea generativă, atunci când sunt combinate cu fertilizarea.

Tipuri de tăieri

a) în funcție de modalitatea de intervenție asupra ramurilor.

Există 3 moduri de intervenție asupra ramurilor: scurtarea, suprimarea și reducția.

Scurtarea

Scurtarea se efectuează la nivelul ramurilor anuale. În funcție de cât se îndepărtează din ramuri, scurtarea poate fi slabă (se taie ¼-⅓ din creșterea anuală), mijlocie (se taie ½ din lungimea creșterii anuale) sau severă (se taie ⅔ din lungime). Cu ajutorul tăierilor de scurtare, se stimulează creșterea și îndesirea coroanei.

Suprimarea

În cazul suprimării, ramura anuală este îndepărtată de la inel, ceea ce are ca efect stimularea creșterii lăstarilor rămași în coroană. Astfel, coroana se rărește treptat, fapt ce favorizează o mai bună iluminare a acesteia, cu efecte favorabile asupra fructificării.

Reducția

Reducția presupune înlăturarea ramurilor în vârstă, de mai mulți ani, ale căror vigoare și productivitate sunt în declin.

b) în funcție de perioadă

Tăierile în uscat

Tăierile în uscat se fac când pomul este în etapa de repaus vegetativ, de la căderea completă a frunzelor până la apariția primilor muguri. Se preferă realizarea tăierilor înainte de venirea primăverii, când rănile de tăiere se cicatrizează mai repede. Primele specii la care se fac tăierile în uscat sunt mărul și părul, mai rezistente la ger, tăierile la cais, piersic sau cireș fiind amânate până după trecerea gerurilor.

Tăierile în verde

În general, tăierile în verde presupun tăieri de scurtare și suprimare a lăstarilor, efectuate pe plantațiile de tip intensiv și superintensiv.

Scurtarea lăstarilor

Scurtarea lăstarilor presupune eliminarea părții terminale a lăstarilor, ceea ce va crea un surplus temporar de hrană și ramificarea într-un anumit punct. Momentul în care se realizează această scurtare a lăstarilor este foarte important, căci poate determina apariția de fructe mici pe lăstari anticipați, cu vigoare mică.

Suprimarea lăstarilor

Suprimarea lăstarilor constă în îndepărtarea lăstarilor a căror amplasare este considerată nefavorabilă în arhitectura coroanei. Îndepărtarea lăstarilor concurenți permite sporirea vigorii celor rămași și o mai bună luminare a coroanei.

Pomii afectați de ger

În cazul pomilor afectați de ger, intervenția ține seama de amploarea pagubelor produse.

Într-o primă etapă este necesară determinarea pierderilor de muguri, ca urmare a înghețului. Pentru aceasta, se efectuează o tăietură în mugure și se observă profunzimea țesuturilor înnegrite. Se calculează numărul de muguri afectați, se estimează procentual pierderile și se normează intensitatea tăierilor de fructificare în funcție de acestea.

În cazul în care există și ramuri degerate, se intervine diferențiat, în funcție de amploarea degerăturii și de poziționarea ramurilor afectate. Dacă este vorba despre pomi tineri, la care sunt afectate segmentele terminale ale ramurilor, acestea se taie până la nivelul țesutului sănătos, pomul fiind lăsat să-și regenereze coroana din creșterile ulterioare.

Importanța limitării creșterii lăstarilor la măr și aplicarea unui regulator de creștere

În cazul mărului , tăierile se fac anual și urmăresc scurtarea ramificațiilor de rod care au fructificat de mai multe ori din zona unei formațiuni apropiate de bază. Se scurtează ramurile de 2 ani, în zona lemnului, și se taie ramificațiile îndepărtate de bază și cele epuizate, ceea ce conduce la o ramificare moderată.

Se interzice scurtarea ramurilor anuale, indiferent de poziția și vigoarea lor.

Tăierile de regenerare trebuie să țină cont de productivitate, fiind mai intense în cazul unui rod bogat.

Nu se taie formațiunile de rod tinere, pintenii, țepușele, bursele, smicelele, nuielușele sau vetrele de rod tinere. Nu se intervine asupra ramurilor de un an care au crescut după tăierile de regenerare a scheletului, dar se taie, deasupra uneia sau a două țepușe ori pinteni, ramurile care au rodit de 3-4 ori.

La măr, lucrările de tăiere pot fi simplificate (reducerea timpului de execuție, a costurilor și a complexității lucrării) prin utilizarea regulatorului de creștere Regalis^® Plus.

Oferirea unui echilibru între creșterea vegetativă și dezvoltarea fructelor conduce la o arhitectură bună a coroanei, fructe de calitate mai bună și, cel mai important, producții mari și constante.

Vedeți aici diferențe dintre loturile netratate și cele tratate cu Regalis^® Plus

Reducerea creșterii vegetative a lăstarilor cu aproximativ 40%-50% oferă o mai bună pătrundere a luminii prin coroana pomilor și susține diferențierea mugurilor de rod pentru sezonul următor.

În plus, s-a constatat că fructele au un risc redus de apariție a pătării negre (bitter pit). În final, merele au culori mai intense și dimensiuni mai uniforme, oferind o vandabilitate ridicată pomicultorilor.

Utilizarea regulată a Regalis^® Plus conduce la o creștere a productivității cu până la 15%, în condițiile în care contribuie la reducerea stresului, dar și la creșterea rezistenței fiziologice a pomilor fructiferi, prin combaterea focului bacterian .

Aplicarea este foarte simplă, în unul sau două tratamente: primul, în perioada înfloritului, iar al doilea, la începutul formării fructului, fără a se depăși 3 kg/ha într-un singur sezon de vegetație.

Operațiuni tehnice pentru dirijarea creșterii coroanei pomilor

Dirijarea coroanei pomilor se realizează prin intermediul tăierilor, al schimbării poziției ramurilor și prin alte operațiuni tehnice secundare. Efectele acestor operațiuni se văd, dacă ele sunt realizate corect, în cursul perioadei de vegetație. Starea generală a plantației poate fi revigorată, facilitând aplicarea tratamentelor, circulația aerului, utilizarea mai bună a resurselor nutritive de către plantă, rezultatele ducând spre producții ridicate.

Utilitatea tăierilor

Tăierile permit schimbarea poziției ramurilor din coroană, a mugurilor de pe ramuri și a raportului dintre rădăcină și tulpină. Tăierile influențează creșterea, fructificarea, rezistența scheletului și calitatea fructelor.

Consecutiv tăierilor, rădăcina absoarbe aceeași cantitate de substanțe nutritive din sol, pe care le distribuie, însă, unui număr mai mic de muguri, ceea ce face ca, per total, creșterea să fie mai viguroasă, iar scheletul pomului, mai bine consolidat.

Utilitatea schimbării poziției ramurilor

Dresarea ramurilor se realizează doar pentru formarea scheletului pomilor fructiferi la unele forme de coroană: piramida etajată rărită sau palmeta simetrică. Practic, ramurile de bază ale scheletului sunt dirijate către o creștere verticală și o vigoare suplimentară, cu prețul întârzierii fructificării.

Înclinarea ramurilor permite stimularea procesului de fructificare, iar arcuirea ramurilor crește numărul ramurilor de rod și producția de fructe.

Tipuri de coroană

Forma coroanei permite interceptarea luminii și ușurează realizarea lucrărilor. În cazul livezilor de meri, cele mai folosite forme sunt: piramida etajată, fus tufă, fus subțire, palmetă etajată cu brațe oblice, palmetă etajată cu brațe orizontale, gard belgian sau Lepage.

Piramida etajată se realizează la culturi altoite pe portaltoi de vigoare mare și mijlocie, cu trunchi de 0,6-1 metru, înălțime de 2,5-4,5 m și coroană cu 3 etaje.

Forma de fus tufă e adecvată culturilor altoite pe portaltoi de vigoare mijlocie. În acest caz, coroana este formată din 14-16 ramuri principale, dispuse în jurul axului de 20-30 cm.

Forma de fus subțire se recomandă în cazul unui portaltoi de vigoare mică sau mijlocie, scheletul fiind alcătuit din axul pomului și 3-4 ramuri la bază.

Forma de palmetă etajată cu brațe oblice e adecvată pentru portaltoi de vigoare mijlocie; axul pomului susține 3-4 perechi de șarpante.

Palmeta etajată cu brațe orizontale e adecvată, de asemenea, unui portaltoi de vigoare mijlocie, diferită fiind orientarea șarpantelor.

Operațiuni tehnice secundare

În comparație cu tăierile și dirijarea ramurilor, operațiunile tehnice secundare au o pondere mai mică pe lista lucrărilor efectuate în livadă.

Incizia inelară - presupune îndepărtarea scoarței pe o lățime de 3-6 mm, fără degradarea vaselor lemnoase. Ea se folosește pentru influențarea creșterii și fructificării pomilor, în partea superioară inelării, fructele fiind mai mari și cu un conținut mai mare de zaharuri. Incizia inelară stimulează ramificarea și grăbește fructificarea pe ramurile care urmează să fie îndepărtate.

Crestarea - se realizează pe o porțiune a circumferinței ramurii, deasupra sau sub un mugure. Se face în formă de semilună sau de V, înainte de pornirea în vegetație, favorizând creșterea unei ramuri, dacă e efectuată deasupra ei, sau dimpotrivă, reducând vigoarea de creștere, dacă e efectuată dedesubt.

Incizia transversală - afectează vasele liberiene și parțial pe cele lemnoase. Incizia se face deasupra sau sub un mugure, dar fără îndepărtarea scoarței. Ca efecte, incizia transversală este similară crestării obținute printr-o rană mai mică și cu vindecare mai rapidă.

Strangularea - se efectuează cu ajutorul unui inel de sârmă care gâtuie o ramură, pentru a-i favoriza creșterea, în cazul marcotajului simplu sau al plantațiilor intensive.

Extirparea - presupune îndepărtarea mugurilor de pe ramuri înainte de pornirea în vegetație. Este o operațiune care se efectuează în pepiniere, în perioada de formare a coroanei.

Torsionarea - implică răsucirea ramurii în jurul propriului ax, manevră care degradează parțial vasele conducătoare.

Frângerea - se aplică ramurilor care se suprimă de la inel, ceea ce duce la stimularea fructificării ramurilor frânte, favorizând intrarea pe rod.

Alternanța de rodire

Alternanța de rodire este fenomenul prin care un pom care a fructificat foarte bine un an, în anul următor, va fructifica mult mai puțin, iar producțiile vor fi inegale de la un an la altul, cu consecințe asupra profitabilității.

Speciile cele mai expuse acestui fenomen sunt mărul și părul, dar el apare și la sâmburoasele de tipul prunului, cireșului sau vișinului.

Care sunt cauzele alternanței de rodire?

Cel mai frecvent, alternanța de rodire apare ca o consecință a supraîncărcării cu fructe. Aceasta interferează cu procesul de diferențiere a mugurilor de rod pentru anul următor.

O altă cauză posibilă pentru apariția alternanței de rodire este cea genetică, unele soiuri fiind foarte puternic afectate. Tăierea necorespunzătoare a pomilor, cu păstrarea unui număr prea mare de muguri de rod, poate declanșa acest fenomen.

Fertilitatea scăzută a solului împreună cu eventualele carențe pot duce la apariția alternanței de rodire, dar nici fertilizarea excesivă cu azot nu este de ajutor.

Vremea nefavorabilă, cu îngheț, și degerarea ramurilor de rod sau seceta prelungită sunt alte posibile cauze de apariție.

Atacul unor boli și dăunători care determină defolierea va conduce la alternanța de rodire, care poate fi cauzată și de procesul de fitotoxicitate, în urma aplicării greșite a tratamentelor.

Cum se previne alternanța de rodire?

Efectuarea corectă a tăierilor poate limita numărul de muguri de rod, astfel încât pomul să fie lăsat să fructifice în funcție de vârsta și de vigoarea sa. Perioada în care se efectuează tăierea, tehnica și instrumentele folosite pot preveni consumarea exagerată a resurselor într-un singur ciclu de producție.

Regulatorul de creștere Regalis^® Plus (100 g/l prohexadion - calciu) are un efect demonstrat asupra eliminării alternanței de rodire. Este produs omologat la culturile de măr, păr, prun și se pretează excelent pentru plantațiile cultivate în sistem intensiv și superintensiv.

Folosit de peste 10 ani în Europa, Regalis^® Plus garantează obținerea echilibrului între creșterea vegetativă a pomilor și dezvoltarea fructelor, astfel încât rezultatul să fie o producție mare și constantă. Cu ajutorul său, alternanța de rodire poate fi eliminată, iar fructele obținute pot avea o calitate mai bună.

Bibliografie:

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Pomi și arbuști fructiferi - Ghid tehnic și economic
Fundația pentru cultură și ecologie - Ghid tehnic: Întreținerea unei livezi de pomi fructiferi în sistem intensiv, 2010
Dorin Sumedrea, Mihaela Sumedrea - Pomicultură generală, Ed. Invel, Pitești, 2011