Totul despre cultura murului: plantare, soiuri recomandate, întreținere, recoltare

Cultivarea murelor poate genera producții si profituri ridicate pentru fermieri. Descoperă caracteristicile importante și află care sunt practicile potrivite pentru această cultură

Proprietățile terapeutice deosebite și capacitatea sa de a crește spontan în diferite zone au făcut ca acest fruct să fie mult apreciat. Producția de mure la nivel mondial este în creștere, prin urmare, se acordă tot mai multe resurse tehnologiei de cultivare. Cantitatea de fructe de pădure românești a crescut semnificativ în ultimii ani, ajungând în 2021 la 5.000 de hectare. Fructele de mur sunt extrem de profitabile încă din primii ani de la înființarea culturii. Într-un an bun, producția poate ajunge la peste 12-15 tone la hectar.

• Cultura murului: generalități și caracteristici importante
• Tehnologia de cultivare a murului: practici agricole
• Principalele boli și dăunători ai murului
• Tratamente inovatoare AGRO BASF pentru protecția culturilor de mure

Cultura murului: generalități și caracteristici importante

Murul face parte din familia Rosaceae, genul Rubus. Arbust peren care își are originea în Asia, Europa și America de Nord și Sud, și este una dintre cele mai vechi plante medicinale. Datorită conținutului mare de taninuri și substanțe nutritive, acesta a fost îmbunătățit și introdus în cultură. Semiarbustul atinge o înălțime de până la 3 metri, iar întinderea rădăcinii acestuia are o adâncime de până la 50 cm. Murul crește sub formă de tufă, cu ramuri erecte sau târâtoare Se adaptează foarte bine la clima de munte și se dezvoltă cel mai bine în zonele unde precipitațiile sunt de minimum 700 mm/an.

Poate fi găsit în peste 100 de specii și 1000 de varietăți hibride. Din punctul de vedere al morfologiei, soiurile se pot clasifica în trei categorii: soiuri erecte, semierecte și târâtoare. Spre deosebire de soiurile sălbatice de mur întâlnite la marginea pădurilor, soiurile cultivate în plantații horticole dau recolte ridicate, fructele fiind mai mari și mai gustoase. Cele mai cultivate și mai rezistente soiuri la îngheț și secetă sunt cele erecte (cu creștere dreaptă) și semierecte.

În România, soiurile de mur apreciate și cultivate în majoritatea județelor sunt soiurile:

• Thornfree;
• Navaho;
• Arapaho;
• Triple Crown;
• Polar;
• Chester;
• Loch Ness;
• Loch Tay.

Murele pot fi consumate proaspete pentru conținutul ridicat de vitamine și substanțe minerale, precum magneziu, sodiu, fier, calciu, potasiu, vitaminele A, D și C. Chiar dacă sunt fructe perisabile, pot fi prelucrate în gemuri, dulcețuri, siropuri sau în produse de patiserie.

Pe lângă proprietățile terapeutice deosebite, murele sunt apreciate pentru gustul lor deosebit și pentru conținutul de pectină. Fibrele și pectina prezente în fructe pot contribui la reducerea nivelului de colesterol din sânge, iar conținutul de magneziu are capacitatea de a relaxa arterele, cu beneficii asupra sănătății sistemului circulator.

Tehnologia de cultivare a murului: practici agricole

Ca și zmeura, au un sistem radicular fasciculat şi relativ superficial. Culturile de mur au nevoie de soluri argiloase, nisipoase, fertile, bine aerisite, cu un pH între 6-7, zone ferite de înghețuri puternice. Plantă perenă cu tulpină aeriană, se compune din mai multe tulpini anuale și bienale. Perioada de vegetatie este până toamna târziu și prezintă ghimpi aspri, cu o lungime considerabilă, dar încovoiați. Soiurile fără ghimpi rezistă la temperaturi de -15 grade Celsius, iar cele cu ghimpi suportă în timpul iernii temperaturi cuprinse între 20–25 grade Celsius. În timpul sezonului de fructificare, trebuie evitate precipitațiile excesive și temperaturile foarte scăzute. Acestea pot provoca pagube semnificative.

Condițiile climatice și caracteristicile solului sunt factori fundamentali care influențează tehnologia de cultura iar temperatura, precipitatiile și vântul sunt factori climatici care influențează înființarea și productivitatea culturii.

Pregătirea terenului

Curățarea solului de buruieni și alte resturi vegetale este primul pas pentru pregătirea terenului. Înainte de înființarea unei plantații, amendamentele la nivelul solului sunt importante pentru că aciditatea naturală defavorabilă a pământului din anumite regiuni afectează atingerea unei producții satisfăcătoare, indiferent de tratamentele aplicate ulterior culturilor de mur. Suprafața de teren va fi ulterior fertilizată cu ajutorul gunoiului de grajd, distribuit pe fiecare zonă în mod egal. Cu trei luni înainte de plantarea efectivă, va fi necesar ca terenul să fie desfundat până la o adâncime de 35 cm, nu înainte de aplicarea unui tratament specific pentru combaterea dăunătorilor. Nivelarea terenului se va face cu două săptămâni înainte ca arbuștii să fie plantați.

Etapele plantării și înființării culturii

De regulă se face pe terenuri plane sau foarte slab înclinate, cu expoziție sudică, sud-estică și sud-vestică. Pentru înființarea culturii se pot utiliza plante de 1-2 ani sau plante tinere în ghivece. Înființarea culturilor pe terenuri cu o ușoară înclinare de până la 3% va ajuta la o buna drenare a solului. Se va evita plantarea murilor după culturile de tomate, cartofi, căpșuni sau vinete.

Plantarea butașilor se face în gropi de 25 cm adâncime și de 25 cm diametru, iar în ele se pune un amestec de pământ și gunoi de grajd. La finalul procesului de plantare, este important să se taseze bine pământul din jurul butașilor.

Întrucât majoritatea soiurilor au tulpini lungi, la plantare se recomandă conducerea pe tutore sau spalier, pe care să se lege lăstarii până la instalarea sistemului de susținere.

Distanțe de plantare

Distanța de plantare a butașilor se face în funcție de vigoarea soiului, la o distanță de 1,0-1,5 metri între plante și 2,5-3 metri între rânduri.

Perioada de plantare

Perioada potrivită de plantare este cea cuprinsă între lunile octombrie și noiembrie, când arbuștii intră în repaus vegetativ sau se poate aștepta și până în lunile martie și aprilie. în funcție de temperaturile specifice fiecărei zone.

Întreținerea culturilor de mur

În sezonul de vegetație, este esențială completarea golurilor pentru a diminua pierderile de producție. Tăierea plantelor, irigarea, fertilizarea și igiena fitosanitară sunt principalele lucrări de întreținere a culturii de mur. Tăierile de formare a tufelor se vor face în intervalul cuprins între lunile martie și aprilie, Iar Tăierile de întreținere și de eliminare a lăstarilor vor avea loc între lunile noiembrie și martie. De patru sau de cinci ori pe an, solul dintre rânduri va fi prășit, dar operațiunea poate fi efectuată de fiecare dată când este necesară distrugerea buruienilor. Tulpinile uscate sau slab dezvoltate vor fi înlăturate.

Irigarea

Plantele au o nevoie sporită de apă, așa că irigarea acestora este foarte importantă pentru menținerea solului reavăn. Pentru a preveni uscarea prematură a plantelor și a obține fructe de calitate, murul are nevoie de o cantitate de 300–400 metri cubi la hectar. Pentru irigare se recomandă sistemul prin picurare. Pe lângă reducerea pierderilor de apă prin evaporare, acest sistem previne dezvoltarea bolilor.

În cazul utilizării sistemului prin picurare, plantele trebuie udate timp de una-două ore zilnic (în funcție de debit). Frecvența crește în timpul perioadelor secetoase sau în timpul coacerii fructelor. Pe timp de vară, plantele au nevoie de până la aproximativ 5 litri de apă la fiecare plantă, în fiecare zi. Terenul trebuie lăsat să se usuce de la o irigație la alta, astfel încât să nu existe exces de apă. Apariția stresului hidric poate diminua considerabil producția de fructe, afectând negativ cultura atât în anul curent, cât și în anul următor.

Fertilizarea

Murele se adaptează la o gamă variată de tipuri de sol, însă o fertilizare rațională a solului va dezvolta calitativ plantatia. Cantitatea de fertilizant se calculează în funcție de nutrienții din sol, vârsta plantației și starea fiziologică a plantelor.

Prima fertilizare se realizează odată cu pregătirea terenului prin încorporarea în sol a materiei organice, fosfor și potasiu. Cultura de mur are cerințe mari față de azot. Trebuie avut în vedere că aplicarea și încorporarea târzie a azotului prelungesc vegetația mult spre toamnă, micșorând rezistența plantelor la ger.

Reguli de aplicare a tratamentelor

Tratamentele aplicate pentru combaterea bolilor și dăunătorilor trebuie adaptate în funcție de sensibilitatea manifestată de anumite soiuri, și de stadiul atacului. Putregaiul cenușiu este una dintre cele mai frecvente boli. Cel mai nou fungicid de la BASF care asigură eficacitate foarte ridicată în combaterea putregaiului cenușiu este Scala^®.

Odată aplicat, fungicidul Scala^® inhibă agentul patogen, în diferite stadii de dezvoltare, precum germinarea sporilor, creșterea tubului germinativ sau dezvoltarea miceliului. Doza optimă a acestui produs este de 2 l/ha, iar aplicarea sa se face între stadiile BBCH 60-79 (de la începutul înfloririi până în momentul în care fructele sunt dezvoltate în proporție de 90% din forma lor finală). Se pot efectua cel mult două tratamente pe sezon, cu o pauză de 10 zile între aplicări. Timpul de pauză până la recoltat este de 3 zile.

Recoltarea fructelor

Momentul optim pentru etapa finală a exploatării unei plantații de mur este dat de destinația finală a fructelor. Astfel, dacă se dorește consumarea sau conservarea fructelor prin congelare, se va opta pentru culegerea fructelor la stadiul lor de maturitate. Pentru prepararea sucurilor, se va aștepta până la stadiul de supracoacere. Se recomandă la un nivel ridicat de perisabilitate a fructelor, pentru ca fructele proaspete trebuie transportate în condiții speciale.

Principalele boli și dăunători ai murului

Cele mai frecvente boli ale murului sunt:

• Rugina murului – atacă frunzele și lăstarii și apare pe partea superioară a frunzelor sub formă de pete de culoare gălbuie, care mai târziu devin purpurii;
• Pătarea albă - apare pe frunze sub formă de pete circulare, de culoare cenușie-albicioasă, cu diametrul de 3-4 mm. Extinderea petelor poate determina căderea prematură a frunzelor;
• Putregaiul cenușiu – determină îngălbenirea fructelor și apare în special în condiții de umiditate ridicată a aerului, cu ventilație deficitară și luminozitate redusă. Se manifestă atât pe fructe cât și pe flori și poate provoca pagube semnificative, reducând recoltele cu până la 70-80%;
• Cancerul bacterian – se dezvoltă sub formă de tumori cu forme și mărimi diferite care apar pe rădăcini și la baza tulpinii. Este o boală gravă și periculoasă întrucât bacteria specifică acestei boli se răspândește cu ușurință și poate rezista în sol, de regulă, peste 5 ani;
• Făinarea – este provocată de o ciupercă care atacă frunzele, lăstarii și fructele și se manifestă printr-un înveliș albicios.

Aplicarea tratamentelor cu fungicide specifice reprezintă una din cele mai eficiente măsuri de prevenire si combatere a bolilor.

Principalii dăunători în cultura de mur sunt:

• Musculița galicolă a lăstarilor;
• Păduchele murelor;
• Acarianul eriofid al murelor.

Pentru a putea combate apariția dăunătorilor, este important să se asigure o igienă corespunzătoare a culturilor. În cazul apariției dăunătorilor, prima metodă de combatere constă în îndepărtarea și distrugerea tulpinilor infestate.

Conform specialiștilor, buruienile pot compromite culturile de mur într-un grad mai ridicat decât bolile și dăunătorii. Concurența pentru apă, lumină, căldură și substanțe nutritive afectează atât producția, cât și calitatea recoltelor de mur. Pentru combaterea eficientă a buruienilor, utilizarea erbicidelor este esențială. Stratos^® Ultra este un erbicid cu aplicare în postemergenţă. Combate perfect buruienile monocotiledonate, chiar şi când există un grad ridicat de infestare. Tratamentul e eficient din prima săptămână după aplicare, când are loc oprirea creşterii rădăcinilor buruienilor.