Ureea - pierderi din cauza volatilizării și cum se pot preveni

Cantitatea optimă de uree la hectar pentru diferite culturi

Pentru a obține cele mai bune rezultate și a evita pierderile de azot, aplică o cantitate optimă de uree pentru fiecare cultură.

Aplicarea corectă a ureei la culturile de porumb

Pentru a obține o recoltă optimă, porumbul necesită între 1,8 și 2,6 kg de azot pentru fiecare 100 kg de boabe, iar fertilizarea cu azot trebuie să fie corect dozată pentru a susține creșterea plantelor. Doza recomandată de azot variază între 90 și 200 kg/ha, în funcție de tipul solului și condițiile de irigare.

Aplicarea ureei în acest context este necesară pentru asigurarea unei nutriții adecvate. Ureea favorizează asimilarea eficientă a azotului, contribuind la o dezvoltare optimă a plantelor de porumb. De asemenea, pe termen lung, ureea în agricultură ajută la menținerea unui pH neutru al solului, ceea ce sprijină creșterea sănătoasă a porumbului și satisface cerințele nutriționale ale plantei.

Fertilizarea fazială se realizează în două etape: prima aplicare se face în faza de 4-6 frunze, iar a doua, la aproximativ două săptămâni după prima. Aceasta trebuie însoțită de combaterea chimică a buruienilor și nu înlocuiește fertilizarea de bază cu azot, fosfor și potasiu.

Fertilizarea cu uree la culturile de grâu

Pentru fertilizarea culturilor de grâu, se utilizează în principal azotul, iar ureea este o sursă importantă de azot, mai ales când temperaturile rămân sub 15°C.

Aplicarea ureei trebuie realizată pe sol, însă nu se recomandă să se aplice simultan cu semănatul, pentru a preveni formarea amoniacului. Acesta poate afecta germinația sau plantele tinere, care nu sunt complet dezvoltate. Din acest motiv, se recomandă ca ureea să fie încorporată în sol pentru a reduce pierderile de azot și a maximiza eficiența fertilizării.

Care sunt condițiile favorabile pentru absorbția eficientă a ionului amoniu

Datorită solubilității ridicate și chimismului bun în soluri, pierderile cauzate de apele pluviale sau de irigații sunt mult mai mici decât în cazul celorlalte tipuri de îngrășăminte azotoase. Cu toate acestea, dacă ureea este administrată greşit şi inoportun, rezultatele vor fi sub aşteptări. Din acest motiv este recomandat să se țină cont de următoarele condiții care favorizează absorbția eficientă a ionului amoniu:

• Umiditatea ridicată a solului - Pentru a reduce pierderile de amoniac rezultate în urma hidrolizei ureei, îngrășămintele standard trebuie aplicate cât mai aproape de momentul unei precipitații. Fermierii obișnuiesc să împartă aplicarea îngrășămintelor în mai multe etape, deoarece depind de ploi;
• Temperaturile scăzute - perioada optimă pentru administrarea ureei în solul culturilor este primăvara timpuriu, când temperaturile sunt sub 16 grade Celsius, dar nu mai mici de 6 grade Celsius, factor care, de asemenea, limitează pierderile cauzate de vaporizarea azotului;
• Un pH scăzut al solului - pe solurile alcaline (pH >7,5), ureea se va încorpora imediat după distribuirea ei;
• Modul de aplicare a îngrășământului - varianta optimă care micșorează radical pierderile de azot este ca îngrășământul să fie încorporat în sol în timpul arăturii.

Condiții nefavorabile pentru absorbția ionului amoniu

În cazul în care nu sunt respectate condițiile favorabile pentru aplicarea îngrășământului, există posibilitatea ca mai puțin de jumătate din cantitatea de azot să ajungă efectiv la plante, restul se poate pierde, astfel:

• Pierderi de amoniac (NH3) 2-80%;
• Pierderi de nitrat (NO3) 2-25%;
• Pierderi de protoxid de azot (N2O) 0.1-3%;
• Substanță rămasă în sol 10-60%.

Acest proces de volatilizare trebuie prevenit, deoarece poate reduce semnificativ calitatea și cantitatea producției, influențând negativ câștigurile economice ale fermierilor. Poate aduce efecte dăunătoare mediului, acidifiază solul, reduce biodiversitatea acestuia și duce la eutrofizarea apei. Pentru a limita aceste dezavantaje, trebuie evitați următorii factori:

• Temperaturile ridicate - ureea nu se aplică pe sol în cea mai fierbinte parte a zilei;
• Vânturile puternice contribuie la formarea smogului. Având o granulație și o densitate mici, particulele de uree se pot răspândi ușor pe distanțe mari;
• Un pH mare al solului poate bloca absorbția imediată a ureei de către sol;
• Perioadele de secetă persistentă - lipsa apei de la nivelul solului poate încetini procesul de hidroliză.

De asemenea, ureea nu se aplică după tratarea cu var și nici deasupra nămolului, a reziduurilor de vegetație sau orice alt strat ce ar împiedica absorbția rapidă a ionilor amoniu de către sol. În funcție de condițiile existente, se recomandă distribuirea a 250 kg cantitate de uree la hectar în decursul a două aplicări.

Cum se poate reduce volatilizarea amoniacului din uree

În primul rând, pentru evitarea pierderilor de azot, trebuie să se țină cont de momentul ideal al aplicării ureei, care este primăvara, când temperatura nu depășește 16 grade Celsius, iar nivelul de umiditate de la nivelul solului este destul de ridicat.

Dacă fermierii aleg să aplice îngrășământul prin împrăștierea sa la suprafața solului, recomandată este administrarea țintită înainte de ploaie, când azotul poate fi absorbit rapid de sol fără să se evapore. Pierderile se pot limita cu ajutorul precipitațiilor mai mari de 10 mm sau prin irigații.

Însă, varianta optimă de administrare este încorporarea în sol a ureei concomitent cu acțiunile de prașilă, când azotul nu este expus aerului și riscul de volatilizare este mic. În cazul acesta, trebuie să se țină cont că ureea nu trebuie niciodată administrată concomitent cu însămânțarea, deoarece formarea amoniacului poate fi ușor toxică pentru rădăcini și poate vătăma tinerii germeni.

Un alt aspect important pentru limitarea pierderilor cauzate de toxicitate ține de modul în care sunt reglate mașinile pentru împrăștierea îngrășământului. Având o densitate mare (aproximativ 0.83g/ cm3), există riscul ca îngrășământul să fie administrat în mod neuniform și astfel apare supradozarea culturii pe anumite zone.

De asemenea, pierderile pot fi reduse cu până la 95% prin utilizarea inhibitorilor de urează, cum este și produsul Limus^® Care. Acest inhibitor previne conversia ureei în amoniac și acid carbamic prin blocarea enzimelor responsabile de acest proces. Astfel, sunt îmbunătățite atât calitatea recoltelor fermierilor, cât și sănătatea mediului înconjurător, protejându-l.

Așadar, pentru a obține producții bogate și sustenabile, plantele depind de diferiți nutrienți, azotul fiind unul dintre macroelementele esențiale. De aceea, fermierii și producătorii agricoli trebuie să se asigure că îngrășămintele pe bază de uree sunt aplicate conform condițiilor optime.