Caisul: plantare, lucrări de întreținere, combaterea bolilor

24.09.2020

Pentru o recoltă de calitate e important ca pomii să fie plantați corect și protejați împotriva bolilor. Află mai multe despre înființarea și întreținerea caisului

Caisul este o specie pomicolă utilizată atât pentru consumul fructelor în stare proaspătă, cât și pentru prelucrarea fructelor. Află, în cele ce urmează, cum se plantează caisul, care sunt principalele lucrări de întreținere și ce tratamente trebuie aplicate pentru combaterea bolilor.

Informații generale despre cais
Principalele soiuri de cais
Condiții optime pentru plantarea caisului
Lucrări de întreținere pentru cais
Recoltarea caisului
Principalele boli ale caisului și combaterea acestora

Informații generale despre cais

Caisul (Prunus armeniaca) este un pom de talie medie, cu o coroană largă și deasă, cu numeroase posibilități de desfacere pe piață. Totuși, în România, plantațiile de cais nu sunt foarte răspândite și reprezintă doar 5-6% din totalul suprafeței pomicole, conform Ghidului de pomicultură.

Totuși, fermierii care aleg să înființeze o plantație de cais se bucură de numeroase posibilități de desfacere pe piață. Obținerea unei recolte bogate și sănătoase depinde, în mod evident, de respectarea regulilor de plantare, dar și de aplicarea la timp a tratamentelor necesare.

În ceea ce privește originea caisului, acesta datează încă din preistorie și provine din Asia Centrală. Frunzele caisului au forma lanceolată, fiind ușor zimțate pe margine. Florile au culoarea roz sau albă, iar fructele sunt cărnoase, galben-portocalii. În general, diametrul fructelor poate ajunge până la trei centimetri.

Din punct de vedere nutrițional, caisele sunt o sursă bogată de proteine, fosfor, calciu, sulf, potasiu, magneziu, dar și de vitamine (A, C, E).

Principalele soiuri de cais

În România există peste 40 de soiuri de cais cu maturare timpurie, mijlocie sau târzie a fructelor. Soiurile sunt atât românești, cât și străine și pot fi consumate, de regulă, din luna iunie și până în august.

Cele mai multe soiuri de cais sunt autofertile, însă sunt și soiuri autosterile, pentru care este nevoie de soiuri polenizatoare pentru a rodi. Este important de menționat că toate soiurile de cais sunt precoce și intră pe rod în anii 3-4 de plantare.

Printre principalele soiuri de cais cu maturare timpurie (iunie) se numără:

Amiral - este un soi autofertil, cu rezistență sporită la principalele boli ale caisului. Intră pe rod în anul 4, oferă o recoltă bogată, fructele au în jur de 70-95 de grame, formă oblongă, pulpă portocalie și miez amar. Pielița este portocalie cu roșu carmin.
Carmela - pomii sunt de vigoare mijlocie, cu formațiuni de rod scurte, și intră pe rod în anul 3. Soiul este rezistent la boli și ger. Fructele au formă sferică alungită, între 95 și 100 de grame, cu pulpa suculentă, pieliță de un galben-portocaliu intens cu roșu carmin și miez dulce.
Elmar - soiul este de vigoare mijlocie și intră pe rod în anul 3, fiind rezistent la ger și secetă. Fructele au formă ovală, în jur de 50 de grame, cu pulpă suculentă și aromată, pieliță portocalie cu roșu și sâmbure amar.
Viorica - soiul este de vigoare mijlocie, intră pe rod în anul 3 și are formațiuni de rod scurte. Acest soi este rezistent genetic la bolile specifice caisului. Fructele au formă sferică, aproximativ 125 de grame, cu pulpă portocalie, pielița de un portocaliu intens și miezul dulce.
Auraș - soiul este de vigoare mare, intră pe rod în anul 4, cu formațiuni de rod predominant scurte. Pomii sunt rezistenți la boli, secetă și ger. Fructele au între 45 și 50 de grame, formă oblongă, pulpă aromată, pieliță portocalie cu roșu carmin și miez amar.
Tudor - soiul este autosteril, cu pomi de vigoare mare, care intră pe rod în anul 4. Formațiunile de rod sunt scurte, iar pomii au rezistență la secetă, ger și boli. Fructele au în jur de 45 de grame, formă sferică, aplatizată dorso-ventral, cu pulpă suculentă, pieliță aromată, de culoare portocalie cu roșu carmin și sâmbure amar.

Dintre soiurile menționate mai sus, cele mai potrivite pentru industrializare, sub formă de gem și nectar, sunt Amiral, Auraș și Tudor.

Principalele soiuri cu maturare mijlocie (iulie) sunt următoarele:

Dacia - pomii au vigoare mijlocie, intră pe rod în anul 3 și sunt rezistenți la ger și boli. Formațiunile de rod sunt scurte și mixte. Fructele au între 70 și 90 de grame, formă sferică, pulpă portocalie și aromată, pieliță galben-portocalie cu pete roșii și sâmbure dulce.
Goldrich - acest soi de cais este american, autosteril. Pomii au vigoare mijlocie și sunt rezistenți la variațiile de temperatură. Fructele au aproximativ 80 de grame, formă oblongă eliptică, pulpă de culoare portocaliu intens, pieliță de culoare portocaliu intens cu roz și sâmbure amar.
Mamaia - acest soi are potențial productiv ridicat, pomii sunt de vigoare mijlocie, rezistenți la ger. Fructele au între 55 și 65 de grame, formă ovoid-tronconică, pulpă suculentă și aromată, pieliță portocalie cu roșu rubiniu și sâmbure dulce.

Soiurile cu maturare mijlocie, care se pretează pentru industrializare, sunt Dacia și Goldrich.

Principalele soiuri cu maturare târzie (august) sunt următoarele:

Ovidius - pomii au vigoare mijlocie-mare, fiind rezistenți la ger și secetă. Fructele au o greutate medie de 77 de grame, pulpă de culoare portocaliu deschis, pieliță portocalie cu pete roșii și sâmbure dulce. Este important de avut în vedere că acest soi are tendința de supraîncărcare.
Adina - pomii au vigoare mijlocie, intră pe rod în anul 3 și sunt rezistenți la boli și ger. Fructele au formă sferică alungită, în jur de 95 de grame, pulpă în nuanța galben-deschis, pieliță galben-portocalie cu puțin roșu și sâmbure dulce.
Sulmona - pomii sunt de vigoare mică, însă soiul este foarte productiv și rezistent la boli. Fructele au formă ovoid-globuloasă, 70 de grame, pulpă cu textură fermă, pieliță în nuanța galben-portocaliu cu pete roșii și sâmbure dulce.

Citește și...

Tot ce trebuie să știi despre cultura gutuiului: de la înființare la recoltare

Condiții optime pentru plantarea caisului

Alegerea locului

Caisul este una dintre cele mai pretențioase specii pomicole față de lumină. Pomii trebuie plantați pe terenuri care au o orientare a rândurilor pe direcția nord-sud, astfel încât să fie expuși cât mai mult timp la lumină. Totodată, cel mai favorabil loc este cel ferit de vânt și brumă.

Solul potrivit

Caisul preferă soluri profunde, bine structurate și calde. Este de preferat ca pânza freatică să se afle sub 2-2.5 metri adâncime. Solurile potrivite pentru cais sunt cele nisipoase, ușoare și bogate în nutrienți, cu un pH de 6.4-8. Dacă solul este argilos, pomii vor vegeta slab. Conform Ghidului de pomicultură, caisul dă rezultate bune pe solurile cu pietriș pe pante, atunci când este altoit pe zarzăr sau migdal.

Temperatura optimă

Caisul are cerințe mari față de căldură, mai ales pe timpul verii. Temperatura optimă este cuprinsă între 14 și 35 de grade Celsius. Temperatura minimă este de 7 grade, în timp ce temperatura maximă suportată este de 40 de grade Celsius. Pe perioada iernii, rezistența la ger ajunge până la -24 de grade Celsius.

În perioada înfloritului, caisul nu are nevoie de temperaturi prea ridicate, iar fecundarea și polenizarea florilor pot avea loc la temperaturi scăzute, între 0 și 15 grade Celsius, dar nu la temperaturi negative.

Umiditate

Cerințele pomilor față de căldură variază în funcție de soiuri, cele europene având cerințe mai mari față de altele. Este important de avut în vedere că pomii nu suportă excesul de umiditate, dar, în același timp, secetele prelungite din vară pot duce la afectarea recoltei de cais.

Pregătirea solului

În cazul în care plantația de cais este înființată pe un teren care a mai fost utilizat ca livadă, acesta trebuie pregătit cu unul sau doi ani înainte. Pentru refacerea structurii solului, se pot cultiva ierburi perene.

Fertilizarea solului se va face cu gunoi de grajd, iar scarificarea terenului se va efectua la 60 de cm, pentru ca rădăcinile să se dezvolte ușor. De asemenea, trebuie eliminate orice alte resturi vegetale din sol.

Plantarea

Perioada optimă pentru a înființa o plantație de cais este toamna. Pentru o plantare de precizie, se poate face pichetarea terenului.

Înainte de a planta pomii, se va realiza fasonarea rădăcinilor, pentru a îndepărta porțiunile vătămate. Rădăcinile moarte trebuie eliminate complet, iar acelea vii se scurtează cu aproximativ opt centimetri. Această operațiune va asigura un sistem radicular sănătos.

Următoarea etapă este mocirlirea rădăcinilor, prin introducerea acestora într-un amestec de pământ galben, apă și gunoi de grajd proaspăt. Această lucrare asigură un nivel optim de umiditate la nivelul sistemului radicular.

Bineînțeles, materialul săditor trebuie ales din pepiniere sau stațiuni pomicole autorizate, pentru a avea siguranța că pomii sunt sănătoși și de calitate.

Gropile pentru cultivarea pomilor trebuie să fie săpate cu cel mult trei luni înainte, în cazul în care terenul nu a fost lucrat. Dimensiunea gropilor este 100x100x80 cm.

Gropile se vor săpa cu cel mult două zile înainte de plantare, dacă terenul a fost lucrat, sau chiar în aceeași zi. Dimensiunea gropilor este 50x50x50 cm.

Distanțarea pomilor

Distanța de plantare între rânduri trebuie să fie de cinci metri, pentru livezile clasice, și de patru metri, pentru cele intensive. Distanța între pomi pe rând trebuie să fie de patru metri.

Lucrări de întreținere pentru cais

Irigarea livezii este una dintre principalele lucrări de întreținere din primăvară, în special în cazul livezilor tinere. Următoarea lucrare este mulcirea, care presupune săparea solului din jurul pomilor, în mod superficial, și acoperirea cu resturi vegetale. Mulcirea împiedică dezvoltarea buruienilor și conservă apa din sol.

Și tăierile reprezintă una dintre cele mai importante lucrări de întreținere, deoarece au scopul de a forma coroana pomilor și de a menține un echilibru între creșterile vegetative și fructificare.

Tăierile se vor efectua primăvara, astfel:

Primul an - pomii se scurtează la 80 cm, iar odată ce au pornit în vegetație, se elimină toți mugurii de pe trunchi, până la înălțimea de 50 cm. Se vor alege trei sau patru lăstari din partea superioară, dispuși uniform pe tulpină, pentru a forma primul etaj al coroanei. Ceilalți lăstari se vor elimina.
Al doilea an - lăstarii se scurtează la o lungime de 50 cm, deasupra unui mugure orientat spre exterior. Ramura de prelungire a axului trebuie să fie mai înaltă cu 25 cm decât primul etaj al coroanei. Pe cele trei sau patru ramuri principale se vor lăsa doi sau trei lăstari de prelungire. Ceilalți lăstari se elimină.
Al treilea an - lăstarii de prelungire se scurtează la 50-60 cm, deasupra unui mugure orientat spre exterior. Se va forma un nou etaj cu trei sau patru lăstari dispuși uniform pe tulpină. Ramurile care se umbresc reciproc se elimină, iar cele rămase se vor scurta la 10-15 cm. Tot în acest an, se vor face și tăieri de vară, prin eliminarea lăstarilor lacomi, a ramurilor concurente și a celor de pe partea superioară a ramurilor principale.
Al patrulea an - se vor scurta lăstarii din noul etaj, astfel încât să fie la 20-25 cm deasupra celui anterior.

Pomii încep să rodească după patru ani, iar următoarele tăieri se vor face pentru a elimina lăstarii lacomi, ramurile bolnave sau uscate, astfel încât să se păstreze un echilibru între creștere și fructificare. Tăierile din timpul verii vor urmări eliminarea lăstarilor lacomi și a celor care se intersectează. De asemenea, vârfurile lăstarilor tineri se elimină.

Tăierile trebuie efectuate la un unghi de 45 de grade. Rănile care sunt mai mari de doi centimetri trebuie acoperite cu mastic, pentru a permite scurgerea apei de pe acestea.

Citește și

Tăierea pomilor fructiferi: Când se face și de ce este importantă

Alte lucrări care au rolul de a schimba poziția ramurilor sunt dresarea ramurilor (la pomii tineri și la cei în curs de formare), înclinarea ramurilor (în faza de tinerețe a pomilor, când creșterile vegetative sunt predominante) și arcuirea ramurilor. Pomii cărora li s-a aplicat arcuirea vor începe să rodească mai devreme cu doi sau trei ani.

Fertilizarea solului se face toamna, cu azot și fosfor. Irigarea nu trebuie efectuată în faza de coacere a fructelor, deoarece se poate produce crăparea fructelor și scăderea proprietăților nutritive. Se pot aplica între patru și cinci udări, cu o normă de 300-400 m³/ha, în funcție de condițiile climatice. Se poate opta pentru irigarea prin picurare sau pentru aplicarea apei pe brazde.

Recoltarea caisului

Recoltarea trebuie realizată atunci când fructele au ajuns la maturitate și pot fi consumate. Culoarea și dimensiunea fructelor indică momentul optim pentru recoltare.

Nu este indicat să fie întârziată recoltarea caiselor, deoarece fructele se vor deprecia calitativ și nu vor mai putea fi manipulate.

Fructele pot fi păstrate în depozite pentru cel mult două săptămâni, la o temperatură de 1-3 grade Celsius și o umiditate de 85-90%.

Principalele boli ale caisului și combaterea acestora

Principalele boli care pot afecta caisul sunt următoarele:

Monilioza caisului - este provocată de ciuperca Monilinia laxa sin. Monilinia cinerea, fiind una dintre cele mai grave boli întâlnite în livezile de cais. Agentul patogen atacă florile, lăstarii, ramurile, frunzele și fructele. Semnele atacului pot fi observate pe florile care se usucă, în timp ce lăstarii tinerii se ofilesc, se îndoaie și se usucă. Este important de reținut faptul că apariția cleiului pe fructe indică prezența ciupercii. Apariția bolii este favorizată de umiditate ridicată, ploi, temperaturi scăzute primăvara și diferite leziuni provocate de grindină și dăunători. Când fructele intră în pârgă, poate apărea monilioza fructelor de cais (Monilinia fructigena, Monilinia laxa și Monilinia fruticola). Semnele atacului pot fi recunoscute după mumifierea fructelor. Boala este extrem de periculoasă și se poate transmite cu ușurință de la un an la altul, mai ales dacă fructele afectate rămân în pom peste iarnă. Apariția bolii este favorizată de umiditate ridicată. Pentru combaterea moniliozei, vezi fungicidul Signum^® .
Antracnoza la cais - este provocată de ciuperca Blumeriella jaapii sin. Coccomyces hiemalis. Boala este extrem de gravă, deoarece poate duce la defolierea prematură a plantelor atacate. Semnele atacului se pot observa prin apariția, pe partea superioară a frunzelor, a unor pete mici, circulare, de culoare purpurie. Petele cresc, capătă o culoare roșu-brun, ajungând să acopere frunzele în întregime. Frunzele afectate vor avea un aspect ciuruit sau se îngălbenesc și cad. Apariția bolii este favorizată de temperaturi cuprinse între 15 și 20 de grade Celsius și de prezența apei pe frunze.
Făinarea la cais - este provocată de ciuperca Podosphaera tridactyla și apare cu precădere la pomii tineri. Pe frunzele și lăstarii de cais va apărea o pâslă de culoare albă, pulverulentă.
Rugina caisului - este provocată de ciuperca Tranzschelia pruni-spinosae, fiind o boală foarte agresivă, cu precădere în anii ploioși. Agentul patogen atacă frunzele, fructele și lăstarii tineri. În urma atacului, pe partea inferioară a frunzelor vor apărea pete de culoare galbenă, care conțin pustule pulverulente de culoare ruginie. Pe partea superioară a frunzelor apar pete galbene, care se măresc și capătă o formă neregulată.
Ciuruirea bacteriană a frunzelor de cais - este provocată de ciuperca Xanthomonas campestris pv. pruni și afectează cu precădere soiurile sensibile de cais, lăstarii tineri, frunzele și fructele. Pe frunzele afectate vor apărea pete cu aspect umed, care se măresc, se închid la culoare, se necrozează și cad. Pe ramuri vor apărea pete adâncite. Fructele afectate se pătează și nu vor mai putea fi comercializate.
Ciuruirea micotică a frunzelor de cais - este cauzată de ciuperca Stigmina carpophila, iar semnele atacului pot fi observate pe frunze, fructe și lăstari. Pe frunzele afectate vor apărea pete de culoare brun-deschis, care se necrozează și cad, iar frunzele rămân ciuruite. Apariția bolii este favorizată de primăveri umede, după ierni cu temperaturi blânde. Atacul este favorizat de prezența rănilor pe scoarța copacilor.

Combaterea bolilor la cais

Pentru combaterea bolilor la cais, este necesar ca pomii să fie inspectați periodic și să se aplice tratamentele necesare.

Tratamentele aplicate cu fungicidul Signum^® ajută la combaterea moniliozei, una dintre cele mai grave boli ale caisului, dar și a altor boli la sâmburoase. Fungicidul combină două substanțe cu moduri diferite de acțiune, piraclostrobin, din grupa strobilurinelor și boscalid, din grupa carboxamidelor. Produsul acţionează prin inhibarea germinaţiei sporilor şi creşterii tubului germinativ, dar şi asupra sporulării.

Este recomandată aplicarea a cel mult trei tratamente, la un interval de 7-10 zile, în perioada de vegetație BBCH 60-87, de la deschiderea primelor flori până la coacerea fructelor pentru recoltă.

De asemenea, pentru prevenirea apariției bolilor la cais, este important să se folosească altoi și portaltoi sănătoși, să se distrugă buruienile și să fie combătute insectele. Terenul trebuie pregătit corespunzător înainte de înființarea culturii de cais, iar ramurile afectate să fie tăiate până la zona sănătoasă. Ramurile, frunzele și fructele afectate trebuie strânse și distruse. În plus, rănile rezultate în urma tăierilor trebuie acoperite cu mastic.