Cultura de păstârnac: înființare, întreținere, recoltare

18.07.2024 Georgiana Manolache

Descoperă aspectele-cheie de care să ții cont pentru a obține un bun randament al culturii de păstârnac.

Păstârnacul (Pastinaca sativa), o plantă bienală ce se cultivă pe suprafețe mici, oferă fermierilor o oportunitate valoroasă, datorită importanței economice a rădăcinii sale. Deși nu este o plantă foarte pretențioasă, păstârnacul are câteva caracteristici specifice de cultivare, necesare pentru obținerea unei recolte calitative.

În continuare, descoperi particularitățile înființării culturii de păstârnac, tehnologii de cultivare, recoltare, precum și principalele boli și dăunători. Totodată, afli și care sunt măsurile de combatere a acestora.

Înființarea culturii de păstârnac (Pastinaca sativa) - particularități
Tehnologia de cultivare a păstârnacului
Lucrări de întreținere a culturii de păstârnac
Bolile comune și principalii dăunători ai culturii de păstârnac și măsuri de combatere
Recoltarea și depozitarea păstârnacului

Înființarea culturii de păstârnac (Pastinaca sativa) - particularități

Cultura de păstârnac are nevoie de o perioadă de vegetație de aproximativ 130-200 de zile de la răsărire. Pentru a te asigura că obții recolte optime, ține cont de factorii ecologici restrictivi.

1. Temperatura

Păstârnacul are cerințe reduse față de căldură. Pentru germinare, temperaturile optime sunt cuprinse în intervalul 15-20ºC. În ceea ce privește temperatura optimă de creștere și dezvoltare, aceasta este de 18 și 20ºC.

Spre deosebire de morcov și pătrunjel, păstârnacul este mai rezistent la temperaturile scăzute

Descoperă și alte particularități ale culturii de morcov în articolul:

Cultura morcovului: condiții optime, întreținere, recoltare.

2. Lumina

Păstârnacul este o plantă care necesită multă lumină, de aceea este ideal de cultivat în locuri însorite.

3. Umiditatea

Cultura de păstârnac are cerințe ridicate față de umiditatea solului, preferând solurile umede și irigarea de 5-6 ori cu norme de udare de 300-400 m³ apă/ha. Cu toate acestea, umiditatea excesivă poate provoca apariția bolilor.

4. Solul

Păstârnacul are cerințe moderate față de tipul de sol. Acesta preferă soluri lucrate adânc, bogate în humus și elemente fertilizante. Ideale pentru această cultură sunt solurile luto-nisipoase, lutoase și aluviale, cu un pH între 6 și 7.

Soiuri de păstârnac cultivate în România

Potrivit Catalogului oficial al soiurilor de plante de cultură , soiurile de păstârnac ce se cultivă în țara noastră sunt:

Alb lung - soi semitârziu;
Daniel - soi semitârziu;
Semilung - soi semitârziu.

Tehnologia de cultivare a păstârnacului

Tehnologia de cultivare a păstârnacului se aseamănă destul de mult cu cea a morcovului, însă sunt și câteva aspecte particulare de luat în considerare.

Semănatul

Semănatul se poate realiza toamna târziu sau primăvara devreme. Există însă și posibilitatea de semănare în iunie. Se pregătește un teren cu brazde de 104 cm la coronament, unde se seamănă trei rânduri pe brazdă cu o distanță de 40 cm între ele. În cazul în care terenul este nemodelat sau dispui de o suprafață mai mică, semănatul se realizează în rânduri echidistante, la 35-45 cm, la o adâncime de 2-2,5 cm.

Potrivit lucrării „Tratat de legumicultură”, Ruxandra Ciofu, se folosesc 5-6 kg de sămânță pe hectar, iar pentru a facilita observarea răsăririi care durează 20-25 de zile, se adaugă 1-2% sămânță de salată ca plantă indicatoare.

Fertilizarea

În toamnă, se poate realiza fertilizarea cu gunoi de grajd bine descompus în doze de 30-40 tone pe hectar.

Perioada de înființare

Momentul optim pentru înființarea culturi este în martie-aprilie, deoarece atunci sunt condiții climatice favorabile germinării și creșterii.

Culturi premergătoare

Bune culturi premergătoare pentru păstârnac sunt:

castraveții;
tomatele;
vinetele;
dovleceii;
fasolea;
ardeii;
mazărea;
varza;
conopida.

Lucrări de întreținere a culturii de păstârnac

Primul rărit se realizează atunci când plantele dezvoltă 2-3 frunze, lăsând o distanță de 4-5 cm între ele. Este recomandat ca fiecare plantă să beneficieze de o suprafață de nutriție de 40 cm²; astfel, se recomandă ca la al doilea rărit să se mențină o distanță de 20-25 cm între plante.
Fertilizarea se realizează în perioada de creștere intensă a rădăcinilor (lunile iulie-august).
Irigările se efectuează în lunile iunie-septembrie, astfel încât să se mențină plafonul la 70-75% din capacitatea din câmp și să se asigure umiditate optimă pentru cultura de păstârnac.

Bolile comune și principalii dăunători ai culturii de păstârnac și măsuri de combatere

Păstârnacul poate fi afectat de diverse boli precum:

Bolile păstârnacului:

Mana umbeliferelor (Plasmopara pastinacae);
Putregaiul moale al rădăcinilor (Erwinia carotovora);
Făinarea umbeliferelor (Erysiphe umbelliferarum);
Putregaiul alb al rădăcinilor (Sclerotinia sclerotiorum);
Ofilirea vasculară (Fusarium spp.);
Alternarioza (Alternaria dauci).

Boli de depozit la păstârnac:

Putregaiul moale al rădăcinilor (Erwinia carotovora);
Putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea);
Putrezirea apoasă (Rhizopus stolonifer).

Pentru prevenirea și combaterea bolilor la păstârnac, va fi necesar să:

utilizezi semințe sănătoase;
elimini din cultură plantele bolnave;
eviți irigarea excesivă;
distrugi resturile vegetale din câmp după recoltare;
respecți rotația culturilor;
depozitezi păstârnacul în condiții optime;
folosești fungicide.

Un produs eficace în prevenirea bolilor la păstârnac este fungicidul Dagonis^®

Dagonis^® asigură o protecție îndelungată și oferă un timp de pauză favorabil până la recoltare.

Dagonis^® conține 50 g/l difenoconazol + 75 g/l fluxapiroxad și este formulat sub formă de suspensie concentrată. Acesta combate următoarele boli la păstârnac:

Făinarea (Erysiphe heraclei) - se aplică în dozăde 0.6 l/ha;
Alternarioza (Alternaria spp.) - se aplică în doză de 1 l/ha;
Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum) - se aplică în doză de 2 l/ha.

Dăunători la păstârnac

Principalii dăunători care pot apărea în cultura de păstârnac sunt:

Afide - Păduchele la păstârnac (Dysaphis apiifolia);
Păduchele paducelului (Dysaphis crataegi);
Păduchele negru al păstârnacului (Myzus ornatus);
Păduchele rădăcinilor de păstârnac (Anuraphis subterranea);
Păduchele brun al păstârnacului (Cavariella pastinaceae);
Păduchele verde al piersicului (Myzus persicae);
Croitorul păstârnacului (Phytoecia icterica);
Musculița galicola a păstârnacului (Contarinia pastinaceae);
Musca morcovului (Psila rosae);
Ploșnița umbeliferelor (Coreus marginatus);
Ploșnița vărgată a umbeliferelor (Graphosoma lineatum).

Pentru a combate și preveni apariția dăunătorilor, îndepărtează buruienile din cultură, respectă rotația culturilor și aplică tratamente cu insecticide conform instrucțiunilor producătorului.

Recoltarea și depozitarea păstârnacului

Toamna, înainte de înghețarea solului, se recoltează păstârnacul prin smulgerea plantelor, după ce au fost dislocate în prealabil cu cazmaua. Această lucrare necesită multă atenție, deoarece în cazul soiurilor cu rădăcini lungi, acestea se pot rupe, ceea ce le depreciază calitativ.

Pentru culturile însămânțate pe perioada verii, plantele pot fi lăsate în câmp peste iarnă, protejându-le de ger cu ajutorul unor frunze sau paie, iar în primăvara următoare se recoltează.

Frunzele pot fi folosite în furajarea animalelor și se obțin în jur de 10-14 t/ha, iar rădăcinile păstârnacului, cu o producție 30-35 t/ha, se depozitează. În primă fază, rădăcinile trebuie curățate de frunze și pământ, apoi examinate pentru eliminarea exemplarelor bolnave, rănite sau tăiate. Păstârnacul se depozitează în pivnițe sau silozuri dotate cu sistem de ventilație.

O altă plantă a cărei rădăcină este valoroasă și are un potențial economic ridicat este și țelina.

Află mai multe despre cum obții o cultură calitativă în articolul:

Ghid pentru cultura de țelină: înființare, îngrijire, recoltare.

Așadar, cultura păstârnacului poate fi o opțiune profitabilă pentru fermieri, iar printr-o înființare corectă, îngrijire adecvată, recoltare și depozitare eficientă, pot fi obținute recolte bogate și calitative.