Ghid pentru cultura de țelină: înființare, îngrijire, recoltare

Condițiile climatice

Acestea au o influență semnificativă asupra viabilității și succesului culturii de țelină.

Cerințe față de temperatură

Temperatura optimă de vegetație a țelinei și de îngroșare a rădăcinilor este cuprinsă între 16-20°C. Temperatura minimă de încolțire este de 2-3°C, iar cea optimă este cuprinsă între 20-30°C.

Atunci când se află în faza de răsad, plantele suportă temperaturi de -3 sau -4°C, iar spre maturitate pot rezista la temperaturi de -7 sau -9°C, însă rădăcinile tuberizate nu fac față sub 0°C. De aceea, recoltarea se realizează până la venirea înghețului.

Potrivit lucrării „Tratat de legumicultură”, Ruxandra Ciofu, dacă răsadurile sunt expuse pe o perioada mai lungă de timp la temperaturi cuprinse între 5 și 14°C, acest lucru poate conduce la fenomenul de vernalizare și la apariția tulpinilor florifere încă din primul an. Pentru a preveni acest fenomen, se recomandă tratarea răsadului înainte de plantare, prin expunerea la temperaturi mai ridicate, între 25-30°C.

Cerințe față de lumină

Față de lumină, țelina nu are pretenții ridicate. Mai mult, cultivarea țelinei poate fi favorabilă în culturi intercalate, în plantațiile de viță de vie tinere și livezi.

Cerințe față de apă

În faza de răsărire, plantare și depunere a substanțelor de rezervă, țelina are pretenții foarte ridicate față de apă. Pentru o creștere normală a plantelor, sunt necesare condiții de umiditate constantă în sol și în atmosferă.

Țelina nu suportă seceta și nici excesul de umiditate, care provoacă o ramificare a rădăcinilor și o scădere a calității. Astfel, cele mai bune rezultate pot fi obținute prin implementarea unui sistem de irigații adecvat și în anii și regiunile cu veri răcoroase și umede.

Tipul de sol

Țelina este o plantă halofilă, ceea ce înseamnă că suportă și solurile ușor saturate, însă cele mai potrivite pentru această cultură sunt cele ușoare sau mijlocii, profunde, neutre și fertile.

Producerea răsadului se face în sere înmulțitor sau răsadnițe calde, prin semănat la sfârșitul lui februarie. Se folosește o cantitate de 1,5-2 g sămânță/m² și se seamănă în rânduri la o distanță de 5-6 cm. Pentru un hectar de cultură, vei avea nevoie de 80-100 g de sămânță.

De obicei, răsadurile de țelină nu se repică. Cu toate acestea, pentru culturile pe suprafețe mai mici și pentru cele timpurii, poate fi efectuată această operațiune în momentul apariției frunzei a treia, la o distanță de aproximativ 5/5 cm.

Până la momentul plantării în câmp, răsadurile necesită o îngrijire atentă. Acestea au nevoie de:

• udare moderată;
• aerisire cu atenție, astfel încât să se mențină o temperatură de peste 16°C;
• aplicarea tratamentelor pentru prevenirea bolilor.

Se consideră că răsadul are vârsta optimă pentru plantare între 50 și 60 de zile.

Cum se plantează țelina?

Manual, cu plantatorul, la finalul lunii aprilie, la aceeași adâncime la care s-a produs răsadul. În cazul în care se realizează mai adânc, se va împiedica îngroșarea normală a rădăcinilor de țelină.

Terenul trebuie să fie modelat în brazde cu lățimea la coronament de 104 cm. Distanța de plantare este de două rânduri la 80 cm și între plantele pe rând, 18-20 cm, pentru soiurile viguroase. Pentru soiurile mai puțin viguroase se păstrează o distanță de trei rânduri la 37 de cm și 20 de cm între plante.

Dacă înființezi cultura de țelină pe suprafețe mai mici, poți planta pe un teren modelat în biloane, păstrând o distanță de 60/40 cm sau 50/50 cm. Poate fi înființată și pe terenuri nemodelate, în rânduri echidistante la 60/30 cm.

Pentru a asigura prinderea, după plantare, este necesară o udare bună.

Principalele lucrări de întreținere și fertilizarea corectă a culturii de țelină

Lucrările de întreținere și fertilizare pentru cultura de vară constau în:

• completarea golurilor (la 4-5 zile de la plantare);
• prășitul mecanic de 2-3 ori între rândurile de cultură și manual pe fiecare rând; acest proces se repetă până când rozetele de frunze acoperă complet spațiul dintre rânduri;
• 8-10 irigări cu norme de 350 m³ apă/ha;
• menținerea umidității în sol la nivelul de 75-80% pentru prima parte a vegetației, urmată de 70-75%;
• combaterea buruienilor, dăunătorilor și agenților patogeni;
• „copcitul” rădăcinilor secundare (pentru culturile pe suprafețe mici).

În ceea ce privește fertilizarea, cea de bază se face cu 40-50 t/ha de gunoi de grajd descompus, 300-400 kg/ha superfosfat și 100-120 kg/ha de sulfat de potasiu. Fertilizarea fazială se realizează în două etape și constă în aplicarea a 80-100 kg/ha de azotat de amoniu, 100-150 kg/ha de superfosfat și 50-70 kg/ha de sare potasică. Prima etapă are loc la 3-4 săptămâni de la plantare, iar cea de-a doua, în perioada de creștere a dăunătorilor.

Cultura de toamnă

Pentru cultura de toamnă, lucrările pentru pregătirea terenului sunt aceleași cu cele de la cultura târzie a morcovului. Producerea răsadurilor are loc în răsadnițe semicalde sau reci, prin semănare în intervalul 15-30 aprilie. Plantarea acestora se va realiza în perioada 20 mai-10 iunie.

În ceea ce privește îngrijirea, aceasta seamănă cu cea pentru plantele timpurii, însă se acordă o atenție sporită udărilor, care se efectuează mai frecvent.

Culturile premergătoare

Pentru cultura de vară, bune premergătoare sunt:

• tomatele;
• varza;
• conopida;
• castraveții.

În ceea ce privește cultura de toamnă, bune plante premergătoare sunt:

• salata;
• spanacul;
• mazărea;
• ceapa;
• usturoiul de stufat.

Principalele soiuri de țelină cultivate în țara noastră

Potrivit „Catalogului oficial al soiurilor de plante de cultură din România”, soiurile de țelină care se cultivă în țara noastră sunt:

• Apollo – soi semitimpuriu;
• Atlas – soi semitimpuriu;
• Dacia – soi semitimpuriu;
• Ina – soi semitimpuriu.

Cultura de țelină - metode moderne de control al bolilor și dăunătorilor

Problemele legate de boli și dăunători reprezintă o provocare pentru cultura de țelină, deoarece pot afecta direct randamentul și calitatea recoltei. Astfel, controlul eficient al acestora, utilizând produse de calitate, îți va asigura o producție sănătoasă durabilă și profitabilă.

Principalele boli ale culturii de țelină, conform lucrării „Ghid pentru determinarea rezistenței la boli și dăunători” (coordonator dr. ing. Antonia Ivașcu, 2009), sunt:

• Virusul mozaicului ţelinei (Celery mosaic virus);
• Râia rădăcinilor (Phoma apiicola Kleb.);
• Putregaiul negru al coletului (Mycoscentrospora acerina R. Hartig Deighton).

➡️ Combate eficient bolile din cultura de țelină prin utilizarea fungicidului polivalent Dagonis^®. Acesta este ușor de folosit, te ajută să obții producții de bună calitate și profitabilitate crescută.

Acest fungicid conține două substanțe active puternice: fluxapiroxad și difenoconazol. Acestea sunt complementare, iar combinația lor asigură un control de lungă durată. Fluxapiroxad blochează toate etapele esențiale ale dezvoltării și reproducției fungice, iar difenoconazol asigură controlul preventiv și curativ de durată al bolilor.

Principalul dăunător din cultura de țelină este musca ţelinei (Phyophylla heraclei L.), care prezintă două generații de adulți pe an. Larvele din cea de-a doua generație produc cele mai multe pagube și sunt prezente în cultură până în luna octombrie. Pentru combaterea ei, folosește insecticide de calitate, urmând instrucțiunile producătorului privind momentul de aplicare și doza recomandată.

Pe lângă dăunători și agenți patogeni, buruienile reprezintă și ele o provocare pentru cultura de țelină. Acestea intră în competiție cu plantele pentru resurse precum nutrienți, lumină și apă și, astfel, afectează calitatea recoltei. Pentru combaterea lor, folosește erbicide de calitate și respectă instrucțiunile oferite de producător pentru a obține un rezultat satisfăcător.