Măcrișul - înființare, întreținere, recoltare

09.08.2023 Matei Gherasim

Descoperă care sunt avantajele înființării unei culturi de măcriș, condițiile optime de creștere și tehnologiile de cultivare.

Măcrișul (Rumex acetosa L.) este o plantă erbacee perenă, cu origini în centrul și nordul Europei, care crește spontan în zonele văilor râurilor și în fânețe. Acesta a fost adus în cultură în secolul al XV-lea și este întâlnit în Europa, Asia și America. În România, este cultivat în special în jurul marilor orașe, cu precădere în regiunea Transilvaniei, și mai ales în gospodăriile individuale, pe suprafețe mici.

În continuare, vei afla care sunt factorii de care trebuie să ții cont pentru înființarea unei culturi de măcriș, cum poți obține recolte bogate, cum se recoltează și se depozitează acesta.

Măcrișul - beneficiile înființării unei culturi de măcriș

Măcrișul este o plantă ușor de crescut și întreținut, fiind puțin pretențioasă la condițiile de mediu și sol. Se poate cultiva atât pe suprafețe extinse, în câmp, cât și pe suprafețe mai mici, cum ar fi grădinile.

Pentru că face parte din flora spontană, măcrișul prezintă un risc mai redus de a fi afectat de agenții patogeni și de dăunători, în comparație cu alte plante cultivate.

Se cultivă ca plantă alimentară, frunzele de măcriș fiind utilizate în diverse preparate culinare, dar și ca plantă medicinală, datorită proprietăților sale terapeutice.

Recomandări...

Descoperă ghidul complet de cultivare a verdețurilor și plantelor aromatice din țara noastră. Aceste culturi pot fi productive, dacă respecți tehnologia de cultură a fiecărei specii.

Particularitățile biologice și botanice ale culturii de măcriș

În cultură, sunt întâlnite mai multe specii de măcriș, cea mai cunoscută fiind Rumex acetosa L. Spontan mai cresc Rumex crispum L., Rumex aplinus L., Rumex scutatus L., Rumex Acetosella (măcrișul iepurelui) și altele.

Măcrișul are o rădăcină pivotantă, cărnoasă și puternic ramificată, care se dezvoltă adânc în sol, ajungând până la aproximativ 50-60 cm adâncime. La suprafața solului, această plantă formează un buchet bogat de frunze pețiolate, cu formă lanceolată și baza hastată (asemănătoare cu o săgeată).

Tulpinile florale sunt striate, iar unele soiuri pot prezenta nuanțe roșiatice.

Este o plantă dioică, ceea ce înseamnă că are florile masculine pe o plantă, iar pe cele feminine pe o altă plantă. Aceste flori sunt unisexuate, mici, și se grupează în inflorescențe de tip panicul.

Fructul măcrișului este o achenă monospermă, cu aspect lucios, culoare brun-închis, formă triedrică, se folosește ca sămânță și are dimensiuni mici. Un aspect important al semințelor măcrișului este că au o facultate germinativă ridicată de aproximativ 90%. Acestea pot fi păstrate timp de 4 ani fără să își piardă această capacitate.

Semințele încolțesc în aproximativ 3-4 zile de la semănat, iar plantele răsar după aproximativ 2 săptămâni din momentul semănatului.

Factori de care să ții cont pentru producții de calitate

Obținerea unor producții de calitate este obiectivul oricărui agricultor. Pentru atingerea acestuia, este necesar să iei în calcul o serie de factori care influențează dezvoltarea și randamentul culturii de măcriș.

Înființarea culturii

Unul dintre cele mai mari avantaje ale culturii de măcriș este capacitatea sa de adaptare la diverse condiții de vegetație.

Cerințe față de sol

Cultura de măcriș se dezvoltă foarte bine pe solurile luto-nisipoase, care sunt adânci și bogate în substanțe nutritive. Acestea trebuie să aibă suficientă umiditate și un pH neutru sau ușor acid (o valoare cuprinsă între 5,5 și 6,8).

Cerințe față de lumină

Datorită faptului că nu este pretențios la lumină, măcrișul poate fi cultivat și în locurile umbrite, unde vei obține producții de calitate.

Cerințe față de apă

Măcrișul manifestă o oarecare pretenție în ceea ce privește nivelul de umiditate din sol și atmosferă. Acesta trebuie să beneficieze de aproximativ 70-75% din capacitatea de reținere a apei în sol, precum și de o umiditate relativă a aerului de aproximativ 80-85%.

Acestea sunt condițiile optime de vegetare a măcrișului, care îți permit să obții producții mari și de calitate, chiar și în cazul unei temperaturi ridicate a aerului. În schimb, în perioadele de secetă, plantele dezvoltă doar câteva frunze, ce au o calitate inferioară și înfloresc într-un stadiu incipient.

Cerințe față de temperatură

Cultura de măcriș este prea puțin pretențioasă la căldură, reușind să reziste cu succes chiar și în perioada de repaus, pe timpul iernii, când temperaturile scad considerabil. În perioada de vegetație, suportă temperaturi de -7 grade Celsius și -9 grade Celsius, ceea ce favorizează creșterea sa în sezonul primăverii.

Germinarea semințelor are loc la temperaturi cuprinse între 2 și 3 grade Celsius, iar plantele se dezvoltă bine în condiții termice de aproximativ 15 grade Celsius.

Tehnologia de cultură a măcrișului

Cultura de măcriș este una simplă, de obicei, realizată prin semănat și mai rar prin despărțirea tufelor. Iată de ce trebuie să ții cont:

Alegerea și pregătirea terenului

Datorită naturii sale perene, la înființarea culturii de măcriș se recomandă să fie făcută o arătură la adâncime de aproximativ 35-40 de cm, iar mai apoi terenul să fie îngrășat cu gunoi de grajd în cantitate de 30-40 t/ha. Această fertilizare organică se recomandă a fi repetată o dată la 4 ani.

Modelarea terenului se poate realiza sub forma unor brazde ridicate, în funcție de preferințe și specificul locului de cultivare.

Pentru obținerea unor rezultate optime, plantele premergătoare recomandate sunt cele care lasă terenul curat de buruieni și bine afânat, precum bostănoasele, solano-fructoasele și vărzoasele.

Momentul optim pentru semănat

Măcrișul poate fi semănat în diverse perioade ale anului, fiecare având avantajele și specificațiile sale:

primăvara devreme - permite semințelor să beneficieze de o cantitate mai mare de umiditate, ceea ce asigură o germinare și dezvoltare inițială bună;
vara - permite plantelor să aibă 2-4 frunze normale înainte de venirea înghețului;
toamna târziu - înainte de venirea înghețului, asigură o perioadă optimă pentru ca semințele să nu încolțească.

Tehnologii de cultivare a măcrișului

În funcție de tipul de teren și de dimensiunea suprafețelor cultivate, pot fi folosite diferite metode de semănat:

pe teren nemodelat - pot fi adoptate două modalități de semănare a măcrișului; prima constă în realizarea semănatului în rânduri echidistante, la o distanță de 25-30 de centimetri între acestea; a doua metodă implică înființarea culturii în benzi de 5 rânduri, cu o distanță de aproximativ 25 cm între rândurile din aceeași bandă și 50 cm între benzi;
pe teren modelat - cea mai întâlnită și eficientă practică este semănatul măcrișului în benzi de 2 rânduri, amplasate câte 2 pe fiecare brazdă; distanța recomandată dintre rânduri este de 20 cm, iar între benzi, 40 cm;
pentru suprafețe mari - se optează pentru semănatul mecanizat, o metodă eficientă și rapidă care facilitează și accelerează procesul de înființare a culturii.

În momentul semănatului, se recomandă tăvălugitul ușor al terenului, pentru nivelare și pentru a asigura o aderență mai bună a semințelor în sol.

Adâncimea de semănat este un aspect important în înființarea culturii de măcriș. Pentru a asigura o germinare eficientă și o dezvoltare sănătoasă a plantelor, se recomandă plasarea semințelor la o adâncime de 1-2 cm în sol, ceva mai adâncă în cazul semănăturilor efectuate în vară.

Cantitatea de sămânță utilizată depinde de ce densitate îți dorești să aibă cultura, însă, în general, se utilizează 3-4 kg de sămânță pe hectar.

Despărțirea tufelor

Primăvara, în luna martie, se realizează despărțirea tufelor de măcriș. Porțiunile de plantă care rezultă în urma fasonării se mocirlesc, iar apoi se plantează la o distanță de 20-25 cm.

Principalele lucrări de întreținere a culturii de măcriș

Pentru culturile realizate prin semănat, în primul an, este necesar răritul. Potrivit lucrării „Tratat de legumicultură”, Ruxandra Ciofu (2004), acesta se realizează în momentul în care plantele au 2-3 frunze normale, la o distanță de 15-20 cm pe rând. Alte lucrări de îngrijire a culturii, care trebuie efectuate anual sunt:

înlăturarea frunzelor uscate de pe plante;
prășitul manual sau mecanic;
fertilizarea solului;
irigarea.

Dacă îți dorești să crești producția de frunze și să menții calitatea comercială a acesteia, va fi necesar să îndepărtezi tulpinile florifere imediat ce apar.

Provocările culturii de măcriș

Deși măcrișul prezintă o rezistență relativ ridicată la boli și dăunători, uneori poate fi invadat de dăunători, cum ar fi afidele, melcii, puricii verzi, gândacul măcrișului, musca măcrișului sau viespea sfeclei. În ceea ce privește bolile, cea mai întâlnită este rugina, dar pot apărea și mucegaiul și făinarea.

În general, măcrișul este o plantă rezistentă, iar dacă sunt luate măsuri corespunzătoare de îngrijire și protecție, riscul de infestare sau de apariție a bolii poate fi diminuat semnificativ.

Recomandări...

Descoperă care sunt acțiunile necesare pentru combaterea agenților patogeni și de ce este esențială monitorizarea permanentă a culturii.

Măcrișul - recoltare, depozitare și obținerea semințelor

Recoltarea măcrișului se poate realiza în două moduri:

recoltare manuală - se realizează prin ruperea fiecărei frunze sau prin tăiere, de la coletul plantei, astfel încât să fie lăsate 3-4 frunze în mijlocul rozetei;
recoltarea mecanizată - pentru suprafețele mari, prin cosire, repetat, în 2-3 reprize.

Este recomandat să recoltezi cât se poate consuma într-o singură zi, deoarece nu rezistă mai multe zile în stare proaspătă. Însă, poate fi depozitat pentru 2-4 zile în spații întunecate, la o temperatură de 1-4 grade Celsius și o umiditate de 90-95%.

În primul an, poți obține în jur de 5-6 t/ha, iar în următorii ani, dacă ai o cultură bine întreținută, producția ajunge până la 12-15 t/ha. Se recomandă exploatarea plantației de măcriș doar 3-4 ani, după care desființarea și reînființarea sa pe o altă parcelă.

Pentru obținerea semințelor de măcriș, procesul începe cu al doilea an de vegetație a plantei. În cadrul culturii de consum, se delimitează o zonă specială în care frunzele nu sunt recoltate, pentru a permite tulpinilor florifere să rămână și să se dezvolte în continuare.

Recoltarea semințelor se realizează în lunile august-septembrie, când acestea sunt complet coapte. În plus, se iau măsuri adecvate de izolare pentru a proteja semințele și a preveni corcirea acestora. În urma acestor operațiuni se obțin, în general, aproximativ 200-300 kg de semințe pe hectar.

Așadar, dacă vei lua în considerare acești factori importanți și vei aplica tehnicile corecte de înființare și de întreținere corespunzătoare, vei putea obține producții de calitate și exploata la maximum potențialul valoros al măcrișului.