Putregaiul negru versus mana: ghid pentru viticultori

Ciclul de viață: apariția infecțiilor primare și secundare și modul de transmitere

Cunoscând aceste cicluri, vei putea implementa strategii de prevenție mai eficiente și vei putea interveni în timp util pentru minimizarea impactului acestor boli asupra recoltelor. Descoperă în continuare ciclul de viață al putregaiului negru versus mana.

Putregaiul negru, cauzat de ciuperca Guignardia bidwellii, este o boală cu caracter epidemic și o evoluție rapidă. În condiții favorabile, extinderea atacurilor este rapidă, ceea ce conduce la epidemii devastatoare.

Dezmugurit - Debutul înfloritului

Ciuperca iernează sub formă de:

- peritecii (reproducere sexuală) pe strugurii mumifiați și pe boabele căzute;

- picnidii (reproducere asexuată) pe lemn și frunze.

Infecțiile apar primăvara, în fenofaza cu 2-3 frunzulițe, când temperatura depășește 9°C și au loc ploi persistente, ascosporii contaminând frunzele, florile și fructele tinere.

Înflorit - Compactarea ciorchinilor

În timpul verii, picnidiile negre de pe frunzele afectate sunt responsabile pentru generarea infecțiilor secundare pe ciorchini și boabe. Atunci când condițiile sunt favorabile, infecțiile secundare pot apărea frecvent până la sfârșitul lunii iulie și în prima jumătate a lunii august.

Compactarea ciorchinilor - Pârgă

Potrivit lucrării „Ghidul fitosanitar al viticultorului! (Liliana Tomoioagă, 2013), după atingerea stadiului de pârgă, strugurii nu mai sunt sensibili la atacul putregaiului negru. Astfel, în parcelele care nu au simptome, tratamentele nu mai sunt necesare. Dacă există presiune de infecție foarte mare și focare de atac, în care simptomele de putregai negru sunt vizibile, se impun măsuri de protecți specifice, până la sfârșitul fenofazei de pârgă. Acestea au rolul de limita rezerva biologică.

Mod de răspândire

Ciuperca se reproduce prin fructificațiile care rămân pe organele afectate. Boala are un areal restrâns, deoarece se răspândește exclusiv în condiții de umiditate ridicată. Infecțiile apar doar dacă picăturile de apă persistă pe organele sensibile timp de 15-20 de ore, limitând astfel răspândirea bolii la zonele cu precipitații bogate.

Mana, cauzată de ciuperca Plasmopara viticola, este una dintre cele mai devastatoare boli ale viței de vie, cu potențial de pagubă de până la 100%. Ciclul de viață al acestei ciuperci este influențat în mare măsură de condițiile climatice, în special de umiditate, care este esențială pentru germinarea sporilor.

Dezmugurit - Debutul înfloritului

Primăvara, condițiile climatice sunt elementul cheie în evoluția bolii, umiditatea fiind esențială pentru germinarea ciupercii. Anii cu ploi abundente în lunile mai și iunie, acompaniate de temperaturi peste 10°C și o rezervă mare de spori din anul precedent, creează un mediu propice pentru infecțiile cu mană.

Ciuperca se reproduce atât sexuat, prin oospori din frunzele căzute, cât și asexuat, prin conidii. Oosporii germinează în primăvară, iar precipitațiile activează eliberarea macroconidiilor și a zoosporilor, care infectează frunzele prin stropi de apă.

Înflorit - Compactarea ciorchinilor

Perioada dintre declanșarea înfloririi și compactarea ciorchinilor este extrem de vulnerabilă la atacurile de mană, iar absența măsurilor de combatere în condiții de precipitații abundente poate duce la pierderi considerabile. În această etapă, miceliul ciupercii (puful alb) apare pe frunze, generând spori care sunt dispersați de vânt. Sporii de vară, odată ce ajung pe frunzele umede, produc infecții secundare prin pătrunderea în stomate.

În funcție de frecvența și durata precipitațiilor, infecțiile secundare pot varia între 20 și 50 pe sezon.

Compactarea ciorchinilor - Pârgă

După coacerea strugurilor, protecția împotriva manei rămâne esențială, mai ales în condiții climatice favorabile. Infecțiile tardive pot provoca daune serioase, dar riscurile scad pe măsură ce sezonul avansează.

Mod de răspândire

În toamnă, ciuperca formează spori de rezistență care îi permit să supraviețuiască pe timpul iernii. Aceasta iernează în principal sub formă de oospori în frunzele căzute, dar și ca miceliu în muguri. Oosporii germinează în primăvară, facilitând dispersia zoosporilor, iar umiditatea și precipitațiile au un rol important în dezvoltarea epidemiei de mană.

Factori favorizanți pentru dezvoltarea putregaiului negru și a manei

Condițiile climatice au un rol important în apariția și răspândirea infecțiilor. Deși ambele boli necesită umiditate ridicată, ele se diferențiază în funcție de intervalele de temperatură preferate. Iată care sunt factorii favorizanți pentru dezvoltarea putregaiului negru versus mana:

Putregaiul negru al viței de vie - condiții favorabile

În perioada dezmuguritului, condițiile favorabile pentru dezvoltarea putregaiului negru includ:

• existența unui focar de infecție în plantație;
• ploi prelungite care mențin organele sensibile umectate timp de minimum 6-7 ore;
• temperatura minimă pentru germinarea sporilor este de 9°C, cu o temperatură optimă de 27°C.

În perioada înfloritului, condițiile favorabile includ:

• prezența unui focar de infecție în plantație;
• ploi continue cu umiditate relativă a aerului mai mare de 85%;
• temperatura minimă de germinare a sporilor de 9°C, iar temperatura optimă între 20-26°;
• temperaturile de peste 32°C sunt letale pentru miceliu.

Mana viței de vie - condiții favorabile

În perioada dezmuguritului, condițiile favorabile pentru dezvoltarea manei includ:

• umiditatea ridicată, care trebuie să depășească 80%, provenind din ploi, rouă sau ceață, deoarece conidiile germină în picăturile de apă;
• infecțiile se inițiază la temperaturi scăzute, începând de la 10°C;
• dezvoltarea ciupercii se desfășoară cel mai bine la temperaturi între 11-13°C, atingând maximul între 18-24°C;
• vântul are un rol important în dispersarea ciupercii.

În etapa înfloritului, condițiile favorabile sunt:

• umiditatea crescută, de peste 80% (din ploi, rouă sau ceață), este un factor esențial, mai ales în luna iunie;
• infecțiile sunt favorizate de temperaturi între 11°C și 13°C, cu un optim de dezvoltare situat între 18°C și 25°C. Vântul continuă să faciliteze diseminarea ciupercii.

Cum se manifestă putregaiul negru al viței de vie

Putregaiul negru afectează toate organele verzi ale viței de vie: frunze, ciorchini, cârcei și lăstari. Atacul apare de obicei pe frunzele mai bătrâne, cu pete de 2-3 mm, inițial gri-plumburii, apoi roșii-cărămizii. Aceste pete se extind și au contururi delimitate printr-o zonă brună-negricioasă. Când petele confluează, pot forma zone mai mari, iar țesutul central necrozează. La periferie apar fructificațiile ciupercii.

Pe lăstari, pedunculii frunzelor și cercei, boala se manifestă rar, formând pete oval-alungite, inițial brun-deschis, ce devin negru-violet, având fructificații brune.

Pe struguri, atacul apare după înflorit. Bobițele tinere devin brune, se usucă și pot fi confundate cu cele afectate de mană. Pe boabele mai mari apar pete roșii care devin brun-negricioase. Evoluția simptomelor este rapidă, iar în 2-3 zile, boabele se ofilesc și devin ridate. Dacă umiditatea este ridicată, boabele pot începe să putrezească, având fructificații negricioase.

Mana și putregaiul negru al viței de vie - cum să nu le confunzi

Mana viței de vie atacă frunzele tinere, în special pe cele din vârf, în timp ce putregaiul negru afectează frunzele mature, începând cu cele de la baza butucului.

În ceea ce privește răspândirea, mana se propagă rapid pe întreaga plantă, iar putregaiul negru se manifestă localizat, formând focare.

O confuzie destul de des întâlnită apare la boabele de struguri, deoarece ambele boli provoacă deformarea și colorarea violetă a acestora. Totuși, boabele infectate cu putregaiul negru dezvoltă mici pustule negre (picnidii), care în cazul manei nu sunt prezente.

Impactul manei și al putregaiului negru asupra calității strugurilor și a vinului

Din cauza acțiunii complexe a agenților patogeni, atât mana viței de vie, cât și putregaiul negru pot avea efecte negative asupra sănătății strugurilor și calității vinurilor. Mai mult, impactul acestor boli se extinde dincolo de pierderile cantitative, afectând substanțial caracteristicile organoleptice ale strugurilor și, implicit, ale vinurilor produse. Iată care sunt efectele lor specifice:

Impactul manei viței de vie asupra producției

Mana poate compromite complet producția de struguri într-un sezon nefavorabil. Daunele produse se reflectă atât asupra cantității, cât și asupra calității recoltei. Strugurii infectați au un conținut scăzut de zahăr și o aciditate ridicată, aspect care afectează aroma și diminuează profunzimea gustului vinurilor.

De asemenea, vinurile produse din astfel de struguri sunt mai dificil de conservat, având o tendință crescută de a dezvolta defecte precum băloșirea, casarea sau oțetirea, toate acestea reducându-le valoarea comercială și calitatea generală.

Impactul putregaiului negru asupra producției

Schimbările climatice recente au transformat putregaiul negru într-o amenințare majoră, comparabilă cu mana, făinarea sau putregaiul cenușiu.

În condiții favorabile, infecția cauzată de ciuperca Guignardia bidwellii poate compromite până la 80% din recoltă, afectând toate soiurile de viță de vie, fie ele nobile sau sălbatice. Fără măsuri adecvate de prevenție, plantațiile viticole pot suferi pierderi semnificative.

În plus, Guignardia bidwellii poate influența calitatea vinului, afectând compoziția metabolică a strugurilor și generând compuși cu arome neplăcute, care reduc valoarea organoleptică a vinului. Un control riguros al focarelor și respectarea regulilor de carantină sunt esențiale pentru a limita răspândirea acestei boli devastatoare.

Modalități de prevenire și combatere a celor două boli

În contextul complexității agenților patogeni, gestionarea eficientă a bolilor necesită o abordare integrată care să combine măsuri preventive, lucrări de întreținere și utilizarea corectă a fungicidelor. De asemenea, este importantă monitorizarea constantă a condițiilor climatice și implementarea unor măsuri proactive pentru a preveni apariția infecțiilor inițiale.

Pentru a combate putregaiul negru, este necesar să se stingă focarele inițiale formate primăvara devreme. Acest lucru implică:

• înlăturarea și arderea lăstarilor și ciorchinilor atacați toamna sau primăvara;
• ararea profundă a solului pentru a îngropa frunzele și boabele afectate.

Măsurile preventive pentru mană includ drenarea terenurilor pentru a evita acumularea de apă, efectuarea arăturilor adânci pentru a îngropa frunzele mozaicate cu oospori, distrugerea buruienilor, reducerea surselor de inocul și înlăturarea și distrugerea frunzelor atacate, atât cele de pe plantă, cât și cele căzute pe sol.

Soluții BASF pentru mana viței de vie

Pentru a combate mana viței de vie poți folosi:

Delan^® Pro, care este un fungicid cu două substanțe active:

• ditianon - are un efect preventiv, inhibând germinarea sporilor, și aderă uniform pe plantă, contribuind la strategia anti-rezistență;
• fosfonați de potasiu - acționează sistemic, stimulează sistemulu de apărare al plantelor.

Acest fungicid oferă o performanță ridicată chiar și în condiții climatice dificile, fără a afecta proprietățile organoleptice ale vinului. Poți aplica produsul de maximum 4 ori pe an, la un interval de 10 zile între tratamente, pe parcursul vegetației BBCH 53–83, adică de la apariția inflorescențelor vizibile până la momentul în care boabele își dezvoltă culoarea caracteristică, în doza omologată de 3-4 l/ha.

Schema de tratament pentru putregaiul negru la vița de vie - soluții BASF

Pentru protecția viței de vie de putregaiul negru, poți folosi de asemenea Delan^® Pro, respectând indicațiile pentru combaterea manei.

În plus, poți folosi fungicidul Revyona^®, un produs de nouă generație, ce face parte din grupa chimică a triazolilor. Acesta elimină punctele slabe ale triazolilor convenționali de pe piață și pune în valoare avantajele acestora. Are un spectru larg de combatere a bolilor și este rezistent la radiațiile UV.

Substanța sa activă, Revysol®, acționează în etapele esențiale ale dezvoltării patogenului, afectând semnificativ membrana celulară și conducând, în final, la moartea acestuia.

Acesta se aplică în maximum 2 tratamente pe sezon, la un interval de 10-14 zile între aplicări, pe perioada de vegetație BBCH 14-83, de la primele frunze desfăcute și până la coacerea strugurilor, în doza maximă de 1,3 l/ha.

Tehnologia de protecție a viței de vie

Vița de vie poate fi afectată de mai multe de boli, fiecare având detalii și tratamente specifice. Pe măsură ce agricultura devine din ce în ce mai complexă, gestionarea acestor probleme devine esențială pentru asigurarea unei recolte sănătoase.

download Iată și schema completă de tratament BASF pentru vița de vie. Consultă broșura

În concluzie, o gestionare corectă și bine informată este importantă pentru menținerea sănătății plantelor și pentru maximizarea recoltei. De asemenea, adoptarea unor strategii adaptate fiecărei boli contribuie la o producție viticolă de succes.