Reguli pentru tăierea viței de vie, cum să eviți bolile lemnului
18.10.2021
Respectarea regulilor de tăiere și de protejare a rănilor sunt de importanță majoră pentru a evita bolile lemnului viței de vie
Fie că este vorba despre tăierile în verde (plivitul lăstarilor, copilit, cârnit), fie că ne referim la cele în uscat (de formare, rodire sau fructificare, regenerare sau tăieri speciale, când butucii au fost afectați de ger, secetă, grindină), tăierile, în special cele în uscat, sunt operațiuni esențiale în cultura viței de vie. De aceea, este important să fie realizate corect și să protejezi rănile, ca să eviți bolile lemnului, care pot afecta cultura chiar și după câțiva ani de la prima infecție.
În cele ce urmează, afli care sunt regulile de care ar trebui să ții cont înainte și în timpul tăierilor la vița de vie, dar și cum tratezi rănile rămase în urma acestei operațiuni, astfel încât să eviți atacurile agenților patogeni.
Importanța tăierilor la vița de vie
Importanța tăierilor, mai ales a celor în uscat (din perioada de repaus vegetativ, adică de la căderea frunzelor, toamna, până la dezmugurit, primăvara), se referă, în mod special, la următoarele aspecte:
- reducerea polarității longitudinale - vița de vie este o liană și, dacă o lași să crească liber, fără să intervii prin tăieri, își va concentra vegetația spre vârfuri, lăsând baza descoperită (polaritate longitudinală); astfel, strugurii ar fi mici, numeroși, fără un conținut satisfăcător de zaharuri (mustul ar fi puțin și acru), iar masa vegetativă s-ar dezvolta excesiv, în defavoarea fructificării;
- realizarea și menținerea unei forme (joase, semi-înalte, înalte) a butucilor - butucii sunt dirijați să crească într-un anumit fel, încă din primii ani de la plantare, forma lor fiind menținută pe toată durata de exploatare a plantației (adică, în medie, 20-25 de ani);
- creșterea duratei de viață a butucilor - îmbătrânirea butucilor este continuă, dar concomitentă cu procesul de reînnoire anuală a părților vegetative, ceea ce asigură așa-numitul echilibru biologic; acest lucru este posibil, atât timp cât rădăcinile furnizează părții aeriene a butucului elementele de care are nevoie pentru a crește și a rodi; tăierile contribuie la dezvoltarea unor butuci viguroși, sănătoși, rezistenți la condițiile meteorologice nefavorabile și la boli; totodată, ei au o rezervă mare de lemn multianual; potrivit lucrării „Biologia, ecologia și fiziologia viței de vie”, Liviu Mihai Irimia, 2012, în lemnul multianual sunt depozitate cantități semnificative de substanțe nutritive de rezervă, care asigură rezistența la ger și suportul pentru creștere și fructificare; cu cât butucul este mai bine dezvoltat, are mai multe organe lemnificate și o rezervă mai mare de lemn multianual, cu atât producția este mai bună cantitativ și calitativ;
- menținerea unui echilibru între creștere și rodire - prin tăieri executate corect, din totalul asimilatelor produse de butuc, cele destinate fructificării cresc de la 14% la 35%; practic, se elimină, anual, 80-85% dintre coardele de pe butuc, li se reduc dimensiunile și li se schimbă poziția relativă, reglându-se, în felul acesta, procesele de creștere și de rodire;
- evitarea alternanței de rodire - asigurarea elementelor de rod pentru obținerea recoltei estimate pentru anul în curs, a lemnului de rod pentru producția din anul următor; tăierile contribuie la menținerea unei producții constante;
- asigurarea unei recolte de calitate - strugurii cresc mai mari, sunt uniformi, acumulează zaharuri și au aciditate mai redusă;
- facilitarea realizării celorlalte lucrări agrofitotehnice - crearea condițiilor optime pentru aplicarea procedeelor mecanizate, facilitarea măsurilor de combatere a bolilor și dăunătorilor, asigurarea protecției plantelor față de îngheț.
Ce se întâmplă în timpul și după tăierea viței de vie
Pe cât de importantă este aplicarea în sine a tăierilor, pe atât de necesară este realizarea lor corectă, în caz contrar, ele putând favoriza apariția și dezvoltarea unor boli ale lemnului, ce pot afecta plantația chiar și câțiva ani, în lipsa unor măsuri fitosanitare. Din această perspectivă, este foarte important să știi ce se întâmplă, de fapt, cu lemnul viței de vie în timpul tăierilor, dar și după realizarea lor.
Particularitățile lemnului viței de vie
Potrivit lucrării „Viticultură” - Șef lucr. dr. Georgeta Mihaela Bucur, 2011, lemnul viței de vie nu este foarte dens și are o măduvă foarte bine dezvoltată. Din acest motiv, rănile cauzate prin tăiere se vindecă greu sau chiar deloc. Cu cât sunt mai mari și mai adânci, cu atât sunt mai periculoase. În general, rănile de pe coardele de 1 an sunt mai mici, se cicatrizează mai repede și pot fi îndepărtate odată cu efectuarea tăierilor din anul următor.
După 8-9 ani de la înființarea culturii de viță de vie, rănile sunt mai numeroase, au un diametru mai mare și fragmente tot mai însemnate din țesuturile lezate se usucă și se necrozează. Date fiind aceste particularități ale lemnului viței de vie, devine cu atât mai important să respecți regulile de tăiere, pentru a evita bolile lemnului, dar și pentru a prelungi durata de viață a butucilor, ca să-i poți exploata cât mai mult timp.
Rănile și pericolul infecțiilor
În timpul tăierilor și după realizarea lor, se produc răni prin care agenții patogeni pot pătrunde în țesuturile plantei și pot provoca, mai departe, bolile lemnului. Sporii ciupercilor sunt transportați de ploaie și vânt și, odată ce ajung pe rănile de tăiere, ei germinează, dacă găsesc condiții de mediu favorabile, adică o temperatură de peste 10°C. Morfologia viței de vie permite dezvoltarea rapidă a acestora, în interiorul lemnului, sporii formând hife, care infectează, mai departe, vasele lemnoase.
Ca orice organism ce reacționează la infecție, și vița de vie activează, într-o astfel de situație, un mecanism de autoapărare. Astfel, este blocată, parțial sau total, circulația sevei în vasele lemnoase ale xilemului, cu scopul de a opri dezvoltarea hifelor miceliene. Din păcate, însă, în același timp, este stopată și circulația apei și a nutrienților. Fenomenul duce la ofilirea și, apoi, moartea frunzelor și a fructelor. Hifele miceliene eliberează metaboliți fitotoxici în interiorul lemnului viței de vie, care sunt transportați către lăstari, frunze și boabe, prin sevă. Acest lucru duce la apariția simptomelor bolilor lemnului, precum petele galbene și roșiatice între nervurile frunzelor și înnegrirea strugurilor.
Principalele boli ale lemnului viței de vie
Bolile lemnului la vița de vie au o particularitate față de toate celelalte afecțiuni ale plantei: nu sunt similare bolilor sezoniere, precum făinarea, și necesită o prevenție de lungă durată. Dacă am face o comparație, protecția față de bolile lemnului este echivalentă celei față de cariile dentare.
Potrivit lucrării „Ghidul fitosanitar al viticultorului”, Dr. Ing. Liliana Tomoiagă, 2013, principalele boli ale lemnului viței de vie sunt:
- esca sau apoplexia viței de vie (Phaeomoniella chlamydospora; Phaeoacremonium minimum; Fomitiporia mediterranea; Stereum hirsutum) - cauzată de acțiunea combinată și consecutivă a mai multor ciuperci ale lemnului din clasa Bazidiomicete; secțiunile tăiate sau lemnul uscat, rămas în plantație, pot fi surse de inocul;
- excorioza viței de vie (Phomopsis viticola) - pătrunde în plantă, mai ales prin rănile tăierilor de primăvară;
- eutipoza (Eutypa lata) - tăierile în uscat, pe timp ploios, favorizează infectarea;
- înnegrirea și moartea brațelor (Botryosphaeria sp.; Diplodia seriata Lasiodiplodia theobromae; Neofusicoccum parvum) - are simptome similare atacului produs de esca, iar secțiunile tăiate sau lemnul uscat, rămas în plantație, pot fi surse de inocul.
Sunt de reținut simptomele bolilor lemnului viței de vie, apărute chiar și la câțiva ani de la prima infecție:
- manifestări vizibile pe fructe și frunze - sunt cauzate de toxinele produse de agenții patogeni, dezvoltate inițial în butuc și transportate, mai apoi, către frunze și struguri;
- simptome la nivelul frunzelor - pete galbene și roșiatice între nervuri; frunzele nu mai pot hrăni planta;
- manifestări la nivelul fructelor - pete negre pe boabele de struguri; pot să apară odată cu cele galbene și roșiatice, de pe frunze;
- simptome vizibile pe brațele viței de vie - brațele sau chiar întreaga plantă se pot usca.
Cum poți evita infecțiile lemnului, când tai vița de vie
Controlul bolilor lemnului presupune o abordare complexă, care se referă, în principal, la următoarele aspecte:
- folosirea unui material săditor de calitate - produs în pepiniere, sănătos și rezistent la boli și atacul dăunătorilor;
- respectarea regulilor de tăiere - ajustarea sistemelor de conducere și a tăierilor;
- alegerea corectă a terenului pentru înființarea plantațiilor - alegerea soiurilor și amplasarea plantațiilor în funcție de zona potrivită;
- respectarea igienei culturale - înlăturarea resturilor vegetale bolnave sau uscate;
- reducerea riscului de noi infecții prin protejarea rănilor de tăiere - imediat după tăiere, este nevoie de aplicarea unei pelicule protectoare, care să împiedice pătrunderea agenților patogeni în țesuturile plantei.
În continuare, afli care sunt principalele reguli de care trebuie să ții cont înainte, în timpul și după tăierile din vița de vie, potrivit lucrărilor „Viticultură” - Șef lucr. dr. Georgeta Mihaela Bucur, 2011, și „Ghid pentru producătorii de struguri pentru masă” - Gheorghe Nicolaescu, Nicolae Perstiniov, Panfil Apruda, Alexandru Tereșcenco, 2007.
Reguli înainte de tăierea viței de vie
Înainte de tăierea viței de vie, trebuie să analizezi cu atenție starea butucilor și felul în care au reacționat față de încărcătura de ochi lăsată în anul precedent. La fel de importantă este și verificarea viabilității mugurilor și a ochilor. Astfel, pot exista următoarele trei situații:
| Starea butucului | Ce încărcătură de ochi ai lăsat în anul precedent | Cum realizezi tăierea |
|---|---|---|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Reguli în timpul tăierii viței de vie
În timpul executării tăierilor la vița de vie, ar trebui să ții cont de următoarele reguli:
- efectuează rănile pe o singură parte - pentru asigurarea normală a circulației sevei pe partea sănătoasă a plantei (cea lipsită de răni) și pentru evitarea mortificării unor zone extinse ale lemnului, este esențial ca rănile să nu fie pe toate părțile lemnului multianual și nici una lângă alta; așadar, efectuează rănile pe o singură parte și la o distanță de cel puțin 8-10 cm una față de alta;
- ține cont de „plânsul viței de vie” - „plânsul” (faza de debut a vegetației marchează ieșirea viței de vie din fenofaza de repaus) este mișcarea sevei care apare primăvara, în zonele secționate în timpul tăierilor în uscat, din perioada repausului vegetativ; un butuc poate elimina de la câteva picături până la 2-6 litri; momentul în care efectuezi tăierile, modul în care secționezi coardele prin noduri sau internoduri, numărul și suprafața rănilor se numără printre factorii importanți care influențează declanșarea și intensitatea plânsului; de exemplu, la secționarea prin nod a coardelor, scurgerile de sevă sunt mai reduse cantitativ; pentru că prin „plâns” se pierd cantități mari de apă și elemente nutritive, este indicat ca tăierea în uscat să fie realizată fie înainte de această fenofază, fie să fie făcută prin nod, nu prin internod;
- ai grijă la elementele de rod - coardele de rod, cordițele, cepii de rod trebuie să apară numai pe coarde de un an, crescute pe lemn de 2 ani;
- ține cont de poziția cepului de înlocuire - trebuie să fie în poziție inferioară față de coarda de rod, pentru ca elementele de rod să fie cât mai aproape de lemnul multianual;
- scurtează coardele imediat deasupra ochiului - dacă faci scurtarea pe internod și lași o distanță mai mare deasupra ochiului, acesta se va usca și va deveni un loc ideal pentru apariția și dezvoltarea bolilor și a dăunătorilor;
- realizează cu atenție suprimarea coardelor - pentru ca țesuturile să se necrozeze cât mai puțin, este important să faci suprimarea coardelor la 2-3 mm deasupra punctelor de inserție; dacă tai prea adânc, rana va fi de mari dimensiuni și adâncă, țesutul se va necroza și circulația sevei va fi îngreunată; totodată, dacă lași o distanță prea mare de coardă, atunci cepul se va usca;
- realizează tăieturile corect - orice tăietură trebuie să fie perpendiculară pe axul ramificației asupra căreia se execută operațiunea de tăiere; dacă tai oblic, suprafața rănilor va fi mai mare și pericolul de infecție va fi crescut;
- evită tăierile inutile - nu tăia decât atât cât trebuie, ca să rezulte cât mai puține răni și de dimensiuni cât mai mici;
- ai grijă ca suprafața rănilor să fie cât mai redusă - cu cât rănile sunt de mai mari dimensiuni, cu atât sunt mai susceptibile de infectare.
Reguli după tăierea viței de vie
După tăierea viței de vie, una dintre cele mai importante operațiuni este să protejezi rănile, astfel încât să eviți pătrunderea agenților patogeni în țesuturile plantelor și, implicit, infecțiile. Este indicat să iei măsuri înainte de a fi îndeplinite condițiile de infectare, adică temperaturi de peste 10°C, umiditate și lipsa gerului în timpul nopții.
Dincolo de protejarea rănilor, după tăiere, este obligatoriu să îndepărtezi lemnul rezultat. Cantitatea de lemn variază în funcție de soi, vigoarea butucilor, intensitatea tăierilor, între 0,3-2 kg, adică între 1.500-6.000 kg/ha.
Ce poți face cu lemnul rezultat după tăieri:
- toacă-l - cu tocătoarea pentru coarde și încorporează-l în sol; această practică nu este recomandată dacă în plantație sunt foarte mulți butuci bolnavi (cancer bacterian, boli virale), pentru că infecțiile se pot extinde și la cei sănătoși;
- strânge-l - dacă este o suprafață mare, te vei folosi de grebla mecanică sau de mașina de balotat coarde; dacă suprafața plantației este mică, atunci poți să le strângi manual, cu ajutorul unei furci;
- folosește-l la încălzirea casei - după balotare și uscare;
- arde-l - cât mai departe de plantație, astfel încât cenușa rezultată să nu ajungă înapoi în vie.
Cum protejezi rănile după tăierea viței de vie
Până de curând, nu a existat nicio soluție eficientă pentru a preveni bolile lemnului la vița de vie, eliminarea plantelor atacate și replantarea fiind singurele metode practicate. Acum, însă, ai la dispoziție Sistemul Tessior®, care oferă o dublă protecție pe termen mediu și lung:
- barieră fungică - datorată substanțelor active ale Tessior®, primul fungicid din România omologat împotriva bolilor lemnului la vița de vie și cu aplicare directă pe rănile rezultate în urma tăierilor;
- barieră fizică - după ce se usucă, Tessior® formează o peliculă transparentă, care acționează ca o barieră fizică de protecție, astfel încât agenții patogeni nu mai pot pătrunde prin răni în țesuturile plantelor;
- echipament special de aplicare - ai la dispoziție un sistem de aplicare flexibil și precis, prin care poți controla doza pe care o folosești și pulveriza fungicidul doar asupra rănilor.
Află ce beneficii îți oferă Sistemul Tessior®, vizionând materialul video de mai jos:
Fungicidul Tessior® se pulverizează direct pe rănile de tăiere, la 1-7 zile de la efectuarea operațiunii și la o temperatură de cel puțin -5°C, dar și pe rănile uscate. Tessior® se aplică astfel:
| Spectrul de combatere | Doza de aplicare | Numărul de tratamente | Temperatura de aplicare | Timpul de pauză |
|---|---|---|---|---|
| eutipoza viței de vie (Eutypa lata) esca sau apoplexia viței de vie (Phaeomoniella chlamydospora, Phaeoacremonium aleophilum) înnegrirea și moartea brațelor (Botryosphaeria canker, Botryosphaeria dothidea) | maxim 20 l/ha în funcție de numărul și mărimea rănilor de tăiere/ha se aplică maximum 0,65 ml/cm2 de zonă afectată, 0,3 ml/pulverizare | 1 tratament pe sezon, în perioada de repaus vegetativ | de la -5°C până la + 25°C | nu este cazul |
Odată apărute, infecțiile lemnului viței de vie sunt dificil de controlat, ele putând afecta plantația chiar și după câțiva ani de la prima contaminare. Însă, prin respectarea regulilor de tăiere și prin aplicarea măsurilor eficiente de protejare a rănilor rezultate în urma acestor operațiuni, riscul dezvoltării bolilor lemnului este considerabil diminuat. La fel de importante sunt și efectuarea corectă a lucrărilor agrotehnice, respectarea igienei culturale și folosirea unui material săditor sănătos și certificat.
Bibliografie:
➢ „Viticultură” - Șef lucr. dr. Georgeta Mihaela Bucur, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, Departamentul de Învățământ la Distanță, București, 2011;
➢ „Biologia, ecologia și fiziologia viței de vie”, Liviu Mihai Irimia, Editura „Ion Ionescu de la Brad”, Iași, 2012;
➢ download https://www.agro.basf.ro/Documents/new-files/brosura_tessior_basf.pdf
➢ „Ghid pentru producătorii de struguri pentru masă” - Gheorghe Nicolaescu, Nicolae Perstiniov, Panfil Apruda, Alexandru Tereșcenco, Chișinău 2007;
➢ „Ghidul fitosanitar al viticultorului”, Dr. Ing. Liliana Tomoiagă, Ediția a 2-a revizuită, Editura AcademicPres, Cluj-Napoca, 2013.
